Esti aici
Femeia.ro > Cariera > Profesie > Profesor în vremuri noi: Notele n-ar trebui să conteze atât de mult

Profesor în vremuri noi: Notele n-ar trebui să conteze atât de mult

Când toți cei implicați (părinți, profesori, elevi) sunt deopotrivă nemulțumiți înseamnă că e nevoie de o schimbare. Dar cine s-o facă? Cine s-o înceapă? Directive, direcții pot veni de la minister sau inspectorate. Însă schimbarea aceea profundă, din temelii, trainică nu are sorți de izbândă dacă nu este făcută de oamenii sistemului. De mintea, sufletul și voința fiecăruia dintre ei, fie profesori, fie elevi sau părinți. Tocmai de aceea am ales să vă prezentăm poveștile minunate a trei profesori care au ales să iasă din zona de confort, care au înțeles că fără muncă, fără pasiune, fără dăruire, e degeaba. Totul.

 

Noile paradigme spun că Universul conspiră la îndeplinirea menirii și a visurilor neexprimate. De patru ani, Marta Constantin predă fizică și asta i-a adus împlinire, mulțumire sufletească, descoperind că abia cum face ce-i place.

Pe bani puțini, dar cu pasiune

Fizica dă fiori multor elevi, dar și adulților. Nu este o materie prietenoasă, deși, dacă ai un profesor bun, dedicat și dornic să spargă barierele ridicate artificial, fizica poate deveni o materie nu doar interesantă, ci cu foarte multe aplicații practice în viața de zi cu zi. Marta Constantin este o profesoară care pune mult suflet în ceea ce face și pentru că orice faci cu plăcere se simte, iar rezultatele nu întârzie să apară. Știm cu toții că salariile din învățământ sunt mici, că elevii sunt greu de stăpânit. Și totuși un profesor bun poate face minuni. Avea aproape 50 de ani când a hotărât că afacerile nu mai au un orizont luminos și că pe bani puțini poți măcar să faci ce-ți place. Era primăvara lui 2013 când Marta a hotărât să schimbe macazul profesional și să intre în învățământ. A învățat doar patru luni pentru examen și a luat locul trei pe București. Era un semn că intrase pe drumul cel bun. A profesat la un colegiu din București și a reușit să facă o mare parte din elevi să descopere frumusețea fizicii. Pentru asta și-a dedicat mult timp și energie. A dat meditații gratuite, la liceu, pentru toți elevii care își doreau să-și clarifice anumite lucruri sau care își doreau mai mult.

Totul a început în anul I de facultate, când a meditat un prieten pentru facultate. „Practic, atunci am fost pentru prima dată profesor“, spune cu drag Marta. A intrat la facultate și a fost primul meu succes în această carieră la care nu mă gândisem până atunci. Mi-a plăcut să predau și atunci s-a conturat ca un vis, dar neexprimat și pus în practică mulți ani mai târziu. În vacanțe, continuam să meditez prieteni și rude, iar succesele lor erau răsplata mea. Cred totuși că modelul de profesor a venit de la câțiva dascăli din liceu. Din păcate, nu de fizică. N-am avut profesori buni la fizică.“

În timpul facultății, a urmat cele două module pedagogice în ideea că poate odată va fi profesor. Cumva visul ei dintâi continua. „Nu am priceput nimic, nici profesorii nu-și dădeau interesul. Cine se gândea că viitorii ingineri vor deveni profesori?“, își amintește Marta cu ușoară amărăciune. A terminat facultatea și a lucrat la metrologie, mai întâi la Roman, apoi s-a transferat în București. „După aceea, am lucrat în marketing-vânzări, iar apoi în privat, la afacerea de familie. De-a lungul timpului, fiica îmi spunea că vorbesc foarte mult, că explic foarte bine lucrurile și că aș fi bună de profesor. Mi-au spus și alții același lucru, dar cu alte cuvinte. Și asta mi-a dat curaj să încerc și această cale. S-a dovedit o cale frumoasă, cu împliniri și satisfacții. În 2013, am reînvățat fizica și am devenit profesor“, spune ea cu mândrie.

Într-o perfecționare continuă

Cum este azi să fii profesor? am simțit nevoia s-o întreb. „Să fii azi profesor nu mai este ce era odată. Înainte, era comparabil cu doctorul. Azi, cele două meserii sunt percepute la niveluri extrem de diferite. Profesorii nu se mai bucură de încredere, de recunoaștere, de respect prin statutul de profesor. Toate acestea trebuie să le capeți singur, la catedră. Totul ține de cât de mult îți place și cât de bine reușești să-ți faci meseria. Nu e ușor, dar e frumos și te împlinește“, a spus ea cu un amestec de tristețe și de îndârjire.

Chiar dacă salariile sunt neatrăgătoare în învățământ, motivația există. Pentru clasa a XII-a, a făcut meditații cu elevii la liceu. Și-a dorit să-i poată ajuta pe cei care-și doreau să învețe, să înțeleagă. „Eram în concediu când m-a sunat primul elev să-mi spună că a reușit la facultate și că-mi mulțumește. Acel moment nu se poate descrie, e suprem. Este o mulțumire care-ți umple sufletul de bucurie. Înseamnă că am făcut un lucru bun, că efortul este răsplătit și obiectivul atins: am făcut câțiva elevi nu doar să înțeleagă fizica, ci și s-o îndrăgească.“ Astea sunt momente unice, însă sunt și bucurii care vin des, uneori în fiecare zi, alteori mai rar, când copiii nu înțeleg și îmi spun asta, iar eu le explic și altfel, iar dintr-odată parcă se aprinde o luminiță în mintea lor și se vede bucuria pe fața lor când îmi spun: «Doamnă, am înțeles!»“

Ca să fii un profesor bun, consideră Marta Constantin, trebuie să fii blând, empatic, să ai o bună pregătire profesională pentru materia pe care o predai, să fii stăpân pe tine, să ai multă încredere în tine și în copii. Numai așa poți trece peste numeroasele greutăți ivite în cale.

Cum ar fi încercarea, încă de la primele ore, de a dărâma zidul ridicat artificial între elevi și fizică. Elevii vin deja cu convingeri bine înrădăcinate – „e greu, nu pot, nu-mi trebuie“. „Copiii sunt foarte agitați în ziua de azi, sunt mereu cu mâna pe telefon și trebuie să ai prezență de spirit și să știi să te impui pentru a le face față. De multe ori, declar stare de urgență, fără telefoane. Minunea ține trei zile… apoi trebuie să restabilești regulile. Copiii te provoacă, își testează limitele proprii, dar și pe ale profesorului.“

În acest context, a le capta atenția nu e floare la ureche. Cum procedează Marta? „Îmi încep ora cu un experiment și apoi trec la prezentarea lecției. Improvizez, din lucruri pe care le am la îndemână sau foarte simple, nu în laborator. Uneori, transform un mobil, un balon într-un material didactic. Le dau exemple practice. Așa pot să le captez atenția foarte ușor. Și prin asta le și demonstrez că fizica este aplicabilă în foarte multe lucruri din viața noastră pe care le facem zilnic. Ne lovim de fizică în foarte multe lucruri comune. Le pun întrebări, îi provoc. Răspund, se contrazic între ei și asta îmi place.“

Legătura cu viața reală

Am fost curioasă să aflu câteva dintre aceste exemple practice, iar Marta a pornit „șuvoiul“: „Întrebare la clasa a IX-a, la fizică mecanică: cum deosebești un ou crud de unul fiert? Răspunsul este simplu, îl învârtești, dar pe mine mă interesează explicația. Prin fierbere, nu se adaugă masă; prin urmare, nu devine mai greu. Răspunsul științific este că oul crud are componente lichide, iar prin învârtire, apa rămâne în urmă prin inerție și consumă din energia inițială pe care o cedez oului atunci când îl învârt; din acest motiv oul crud se învârte mai greu. Oul fiert este o masă compactă și se învârte ca un titirez.

Altă întrebare pentru principiul întâi al mecanicii: Pe ce principiu scuturăm covoarele de praf?  Când scuturăm un obiect de praf, imprimăm energie obiectului, iar praful rămâne în urmă, având o masă mică și o inerție mică.

Pe ce principiu se deplasează caracatița? Absoarbe apa și o expulzează cu forță, e principiul acțiunii și reacțiunii. Caracatița împinge apa și apa împinge caracatița.

Care sunt primele cinci acțiuni pe care le faceți dimineața? Te trezești, te speli, te ștergi cu prosopul, mergi, plouă – toate sunt acțiuni fizice, mișcare, frecare, căldură. Sunt lucruri banale pe care le facem cu toții, le simțim, nu e normal să le înțelegem?“

Când lecțiile se desfășoară în acest fel, ce rost mai au notele? Marta le vede ca pe o obligație. Pentru ea nu există elev de nota 10 sau de 7, pentru că nota contează cel mai puțin. „Un elev în același semestru poate să aibă un 2 și un 10. Dacă a copiat, n-a știut, dar mi-a dat la oră un răspuns corect, inteligent, gândit, atunci îi dau 10. Îi încurajez să gândească. Am încercat să nu dau note foarte mici pentru că știu impactul asupra lor și mai ales asupra părinților. Notele n-ar trebui să conteze atât de mult, ci cu câtă informație rămâne copilul“, conchide Marta.

Așa elev, așa profesor

Își dorește să fie un profesor înțelegător, atent, corect, așa cum ar vrea să aibă și Iulia, fata ei de 17 ani. „Încurajez elevii să întrebe, să ceară ajutorul, iar rețelele de socializare sunt utile pentru a le oferi ajutorul. Am făcut grupuri secrete pe care discutăm, le lansez provocări și le dau indicii pentru rezolvarea problemelor. Acasă nu au frați mai mari care să se priceapă și uneori nici părinți care să știe fizică și e important să aibă un sprijin pentru a depăși micile greutăți.“

Dacă ar fi să dea un sfat, le-ar recomanda elevilor să aibă mintea deschisă pentru a înțelege fenomenele fizice, fără a-și pune problema că fizica este o materie grea pe care nu o vor pricepe orice ar face, iar părinților – să aibă încredere în copiii lor, să-i sprijine, să nu le ceară note mari, ci înțelegere, care vine uneori mai ușor, alteori mai greu, cu mult efort.

Fizica e în tot și toate

Pentru că fizica are o mare aplicabilitate în viața de zi cu zi, și când gătește Marta se gândește la principiile fizicii:  „Chiar găsesc o plăcere în asta, mai ales că îmi vin în minte noi întrebări ce le pot adresa copiilor. Într-o dimineață, voiam să mănânc ouă ochiuri și am constatat că gazele erau oprite; m-am gândit puțin și mi-a venit ideea să le gătesc la cuptorul cu microunde, însă apărea o problemă: apa din ouă se vaporizează brusc și riscam să murdăresc cuptorul; un capac a rezolvat problema. După ce am savurat ouăle, am adresat această întrebare elevilor de clasa a 10-a pe grupul nostru de pe o rețea de socializare: cum poți găti ouă ochiuri când nu sunt gaze? A fost extraordinar, pentru că a urmat o întreagă discuție aprinsă între elevi, care mi-a adus multe satisfacții“.

Tot auzim în ultima vreme de fizica cuantică, așa că am rugat-o pe Marta să ne dea câteva detalii pe înțelesul tuturor. Așa am aflat că principiul de bază al mecanicii cuantice este nedeterminarea. Că această ramură a fizicii se referă la particule microscopice (electroni, fotoni etc.). „Comportarea acestor particule este diferită de cea a corpurilor macroscopice; de exemplu, un electron se poate afla la un moment dat în două sau mai multe stări. Să dau un exemplu din viața reală: într-o cutie închisă, se află un măr; cum pot afla în ce stare este mărul? Deschizând cutia. Dar, până s-o deschid, ce pot spune despre măr? Că este într-o stare bună, o stare de degradare completă sau într-una intermediară. Asta este nedeterminarea.“

Faptul că la Măgurele se lucrează la cel mai mare laser din lume (ELI-NP) a fost un bun prilej s-o întreb pe Marta dacă, în viitor, fizica va deveni o materie cu greutate. Răspunsul ei nu a întârziat: „Și în prezent este o materie cu «greutate». Ce lipsește este interesul elevilor pentru studiul fizicii. Sper ca tot mai mulți elevi (și chiar adulți) să descopere frumusețea principiilor și fenomenelor fizice, mai ales că acestea sunt lângă noi, în noi toată viața. Trăim în natură, iar fizica înseamnă natură.

Un profesor bun nu înseamnă numai cunoașterea bună a materiei predate, ci și o permanentă îmbogățire a personalității. Marta, de exemplu, a început un program de dezvoltare psihoemoțională și citește mult în legătură cu acest subiect. În rest, merge la aerobic, ia lecții de dans și ascultă muzică de toate genurile.

Citește și:

Articol preluat din ediția de noiembrie 2017 a revistei Femeia.
Autor: Luminița Tăbăran
Foto: Mihai Nicolae

Comments

comments

Lasă un răspuns

Sus