Esti aici
Femeia.ro > Cariera > Profesie > Profesor în vremuri noi: Teatrul ca instrument de dezvoltare personală

Profesor în vremuri noi: Teatrul ca instrument de dezvoltare personală

Când toți cei implicați (părinți, profesori, elevi) sunt deopotrivă nemulțumiți înseamnă că e nevoie de o schimbare. Dar cine s-o facă? Cine s-o înceapă? Directive, direcții pot veni de la minister sau inspectorate. Însă schimbarea aceea profundă, din temelii, trainică nu are sorți de izbândă dacă nu este făcută de oamenii sistemului. De mintea, sufletul și voința fiecăruia dintre ei, fie profesori, fie elevi sau părinți. Tocmai de aceea am ales să vă prezentăm poveștile minunate a trei profesori care au ales să iasă din zona de confort, care au înțeles că fără muncă, fără pasiune, fără dăruire, e degeaba. Totul.

 

Școala nu este locul în care elevul se duce doar ca să afle niște informații, ci ca să-și dezvolte mintea, sufletul și trupul.

Este locul în care i se formează niște deprinderi, niște capacități, niște abilități, locul în care, de asemenea, este educat. Locul în care își descoperă pasiuni, înclinații, dotări. Locul în care socializează și învață să fie un actor al comunității, al societății. Sau ar trebui să fie. Deși nu atâtea câte ne-am dori, există și astfel de cazuri. Ana-Maria Ștefan, profesor de limba franceză la Colegiul „Gheorghe Șincai“ din București, a acceptat să ne împărtășească povestea.

„Sunt profesor de limba franceză de 18 ani sau poate chiar de mai mult timp, dacă iau în calcul și perioada copilăriei, când exersam această meserie împreună cu păpușile mele. Mi-am dorit dintotdeauna să devin profesoară, având ca exemplu mai întâi pe învățătoarea mea, iar mai târziu, pe profesoara de limba franceză din școala generală. De 6 ani predau limba franceză la Colegiul Național «Gheorghe Șincai» și pot să mă declar un profesor fericit și împlinit, bucurându-mă în fiecare zi de niște elevi minunați, care îmi fac viața mai frumoasă. Am predat încă din anul III de facultate la Școala generală nr. 3 Nicolae Titulescu. Peste tot m-am bucurat de elevi și colegi minunați, care m-au făcut să evoluez și să mă simt împlinită profesional“, își începe Ana-Maria prezentarea.

Pasiune și deschidere

Consideră că cel mai important lucru în viață este să faci lucrurile din pasiune, asta recomandându-le mereu și elevilor săi: să-și aleagă o profesie pe care s-o facă din multă pasiune. În plus față de pasiune, ca să fii un profesor de succes îți trebuie o dragoste imensă pentru copii, seriozitate, responsabilitate și multă răbdare, completează doamna profesoară. Și, pentru că persoana care apare în fața elevilor în clasă trebuie să fie o personalitate completă, cu o cultură vastă, din care să le împărtășească tinerilor, în puținul timp liber, Anei-Maria îi place să meargă la o piesă de teatru, la un concert, să viziteze locuri noi și să fie înconjurată de familie.

Se caracterizează pe sine ca fiind o persoană emotivă, sensibilă și uneori cam încăpățânată. Îi plac oamenii sinceri, corecți și muncitori, repugnându-i falsitatea oamenilor, lipsa de seriozitate și de responsabilitate. „Dar am învățat că trebuie să-i acceptăm pe fiecare și să devenim cât mai toleranți“, adaugă ea cu zâmbetul pe buze.

De doi ani, pe lângă activitatea de profesor, se ocupă în cadrul Colegiului și de coordonarea proiectelor și programelor extrașcolare. „În această calitate, am o colaborare directă și intensă cu întreg colectivul de elevi și profesori ai liceului. Mă ocup de foarte multe activități – Festivitatea de absolvire, Balul bobocilor, Balul de absolvire, Parlamentul Copiilor, Consiliul Elevilor, Comisia Diriginților. Dintre toate aceste activități, cea mai dragă sufletului meu a devenit coordonarea trupei de teatru a liceului.“

Colegiul Național „Gheorghe Șincai“ a avut în trecut o trupă de teatru deosebită, cu multe participări și premii la festivaluri de teatru pentru adolescenți, dar care și-a încetat activitatea din motive financiare, de mult timp. „Ideea reînființării unei trupe de teatru a venit din pasiunea mea pentru teatru și a unui grup de elevi foarte talentați care mi-au dat curajul să inițiez acest demers. Totul a pornit ca o joacă, dar pe parcurs a devenit un lucru extrem de serios. Am avut marea șansă să ne bucurăm și de sprijinul unui artist deosebit, domnul profesor Cătălin Crișan, care a realizat regia primei piese de teatru a trupei noastre, «Profesorul de franceză», de Tudor Mușatescu.“

Piesa, care are în distribuție 15 personaje, interpretate toate de elevi talentați ai colegiului, a avut trei reprezentații în cadrul liceului – avanpremiera, premiera cu ocazia Zilei absolventului șincaist,  și Zilei liceului. „De fiecare dată am avut parte de aplauze la scenă deschisă“, mărturisește plină de mândrie doamna profesoară de franceză. „Ultima reprezentație a avut-o într-un cadru deosebit, la Cercul Militar din București, în luna mai, în cadrul programului Luna Bucureștilor. Toate reprezentațiile au avut un mare succes.“

Teatrul, o metodă de dezvoltare personală

Acest proiect cu trupa de teatru i-a ajutat foarte mult pe elevi: unii dintre ei și-au descoperit talente ascunse, alții s-au perfecționat, iar pentru unii s-au stabilit noi opțiuni de viață. Astfel, două eleve își doresc să urmeze Facultatea de Teatru, un elev vrea să urmeze Facultatea de Regie și există și un proaspăt absolvent admis la Conservatorul din București, secția canto clasic. „Consider că scena, repetițiile și spectacolele i-au schimbat pe mulți și i-au făcut să-și depășească anumite limite, temeri sau emoții. Este un sentiment deosebit pentru tine ca profesor să-i vezi cum au evoluat de la o repetiție la alta și cum ajung să-și aleagă un drum în viață datorită acestui proiect. A fost și bine, dar și greu. Elevii noștri sunt foarte buni la învățătură, iar acest lucru îi solicită foarte mult. De aceea, de multe ori prezența la repetiții devine foarte dificilă. Iar de aici apar multe probleme.“

A reușit, de asemenea, să-i implice într-un proiect deosebit de interesant: o înregistrare radiofonică a unei piese de teatru în studiourile Teatrului Național Radiofonic. „Astfel, ne mândrim cu o nouă piesă de teatru, «Steaua fără nume», de Mihail Sebastian, care va rămâne în fonoteca de aur a Radioului. Vocile elevilor șincaiști le puteți auzi la Teatrul Radiofonic.“

Deși presupune multe greutăți, și-ar dori ca proiectul trupei de teatru să continue, să fie valorificat mult mai mult. „Ne-am dori să prezentăm piesa noastră în mai multe locuri din București. Chiar merită văzută. Este o muncă de peste un an și jumătate care, din păcate, acum stă închisă într-un sertar și așteaptă o nouă reprezentație. Este trist, dar nu vreau să ne descurajăm, ci dimpotrivă, să continuăm.“

Adaptare și iar adaptare

Elevii vin cu drag nu numai la repetițiile de teatru, ci și la orele Anei-Maria. Cum așa? am întrebat-o. Iar răspunsul a fost: „Cred că este simplu. Am fost mereu extrem de sinceră și deschisă cu ei. Îi respect și le cer și eu același lucru. Știu însă că, uneori, trebuie să fim puțin mai severi. Severitatea, în sensul bun al cuvântului, este apreciată de elevi de cele mai multe ori.“

Se deosebește elevul din ziua de azi de cel din trecut? Desigur, mi-a răspuns Ana-Maria: „El este diferit față de cum eram noi pentru că lumea în care trăiește este diferită. Apreciez la elevul din ziua de azi că este foarte ambițios, curajos, cu multe inițiative, deschis spre nou, dar în același timp nu pot fi de acord cu lipsa de respect, cu faptul că unii dintre ei sunt foarte egoiști și trăiesc doar pentru propria persoană. Mi-aș dori să fie mai atenți la cei din jurul lor și mai apropiați față de cei mai în vârstă decât ei. Cred că ar avea mai mult de câștigat“.

Cum să-i menținem interesați pe elevii de școală? „Simplu: oferindu-le cât mai multe activități extrașcolare serioase, care să-i implice direct, să-i facă să se simtă utili și importanți, să le oferim un cadru sigur și plăcut de învățătură, să variem metodele de predare și să-i facem să le placă materia predată. Atunci, sigur vor veni la școală din plăcere.“

 

Citește și:

Articol preluat din ediția de noiembrie 2017 a revistei Femeia.
Autor: Cătălina Oprea
Foto: arhiva personală

Comments

comments

Lasă un răspuns

Sus