Esti aici
Femeia.ro > Sanatate > Medical > Victor Costache, căpitan în echipa inimii

Victor Costache, căpitan în echipa inimii

Mulţi medici aleg să plece din ţară. Alţii însă se întorc cu un palmares impresionant şi cu experienţa căpătată în centre de excelenţă din întreaga lume. Este şi cazul doctorului Victor Costache şi al multora dintre colegii săi.

Chirurgia cardiovasculară a fost ceea ce şi-a dorit să facă încă de pe băncile facultăţii. Pentru ţelul său s-a pregătit temeinic. A făcut mai multe stagii, student fiind, la universităţi din Edinburgh (patru luni), Sheffield (patru luni), Arhus (o lună), Rouen (o lună) şi Oxford (patru luni). Dotările şi sistemul de formare a medicilor rezidenţi din aceste centre îi ofereau posibilitatea de a deveni mai repede un chirurg complet, aşa cum îşi dorea. A ales să plece, dar după 14 ani s-a întors şi face adevărate minuni la Spitalul European Polisano, unde este medic primar chirurgie cardiacă şi toracică, director medical şi membru în echipa inimii.

Cum a fost despărţirea de ţară, de familie?

La 26 de ani, lucrurile sunt puţin mai simple, mai ales că decizia mea era ca viitoarea carieră să fie o prioritate. Eram convins că plecam pentru câţiva ani, care într-un final s-au dovedit a fi 14… M-am înscris şi am reuşit la concursul naţional de rezidenţiat din Franţa, în condiţiile unei concurenţe acerbe, de 15 candidaţi pe un loc.

De ce Grenoble, şi nu Paris?

Sunt un mare amator de sporturi de iarnă, ador muntele, aşa că e foarte amuzant modul în care am ales centrul universitar în care să mă formez. Datorită punctajului foarte bun obţinut, puteam să-mi aleg atât specialitatea, cât şi universitatea. Am pus Parisul pe ultimul loc (mă îngrozea ideea de a-mi petrece mai bine de cinci ani într-o metropolă aglomerată) şi pe primul loc centrul universitar din Grenoble, aşezat în inima Alpilor. Am făcut mult mai puţin snowboarding decât mă aşteptasem şi mult mai multă medicină, dar atunci când eram de gardă puteam să admir de la feres­trele spitalului culmile etern înzăpezite ale Alpilor, atât de asemănătoare cu ale Carpaţilor noştri.

Aţi avut un moment dificil departe de ţară?

2006 a fost un an în care eram singurul rezident din secţia de chirurgie cardiovasculară a Spitalului Universitar din Grenoble. Într-un weekend în care operam împreună cu profesorul Blin, după patru urgenţe consecutive, undeva în jurul orei opt seara, am fost anunţați că avem o propunere de grefoane pulmonare pentru o pacientă de pe lista de aşteptare. Toată echipa era epuizată şi atunci l-am întrebat pe domnul profesor: „Credeţi că trebuie să facem noi transplantul sau vorbim cu colegii din Lyon?“, iar profesorul mi-a spus: „Victor, gândeşte-te că în reanimare avem o fată de 16 ani care va muri prin sufocare, crezi că avem timp să fim obosiţi?“

Aţi fost şi în Canada?

Acolo am stat doar un an, iar prioritatea a fost să operez cât mai mult și să asimilez toate tehnicile și proto­coalele de acolo. Am călătorit puţin. Institutul Inimii din Québec este al doilea ca mărime din Canada, iar profesorii mei fuseseră formaţi în marile centre americane din Harvard, Cleveland sau New York, aşa că am vrut valorizez la maximum acest an.

Cum a fost revenirea în ţară? De ce tocmai la Sibiu?

Revenirea a fost surprinzătoare chiar şi pentru mine. În aprilie 2014, am primit o invitaţie din partea regretatului domn dr. Ilie Vonica pentru a vizita Spitalul European Polisano din Sibiu, care în acea perioadă aştepta inaugurarea. Am fost impresionat de frumuseţea acestui proiect, de calitatea echipei medicale şi adminis­trative, de echipamentele medicale de ultimă generaţie şi am hotărât să accept provocarea de a mă întoarce şi a demara un nou program de chirurgie cardiovasculară în Sibiu.

Aveţi emoţii când pacienţii sunt copii?

Emoţiile sunt mari când operezi copii, rezultatul trebuie să fie întotdeauna de 100% şi presiunea este enormă.

Cum e rolul de tată?

Am un băieţel de şase ani şi jumătate pe care nu-l văd suficient, dar încercăm să recuperăm timpul pierdut în weekenduri, când
nu am urgenţe sau în vacanţe.

Ce înseamnă inima pentru dumneavoastră?

Simplist privită, inima este doar un muşchi, dar pentru mine reprezintă totul în medicină. Această structură de mărimea pumnului unui adult reprezintă un microunivers de valve, pilieri, cordaje, artere, vene, pereţi despărţitori, a căror integritate individuală duce la funcţionarea perfectă a întregului ansamblu. Astfel, fiecare componentă a inimii prezintă bolile şi suferinţele sale şi pentru fiecare există o întreagă pleiadă de intervenţii chirurgicale corectoare.

Interacţionaţi mai mult sau mai puţin cu pacienţii?

Contactul permanent cu pacienţii este esenţial. Odată pierdut, din diverse motive, s-a pierdut şi umanismul profesiei de medic, iar de aici până la transformarea într-un tehnician blazat şi trufaş nu este decât un pas.

Cum vă încărcaţi pentru noi şi noi proiecte şi intervenţii complicate?

Când văd pacienţi diagnosticaţi cu o patologie dificilă plecând vindecaţi pe uşa clinicii, încrederea colegilor din echipa medicală, suportul celor din conducerea spitalului şi toţi prietenii din universităţile din Europa, care vin de fiecare dată când sunt chemaţi la Sibiu pentru a sprijini proiectele noastre.

Care este cea mai mare realizare?

Deschiderea Clinicii de Chirurgie Cardiovasculară de la Sibiu, într-o regiune care deţinea ca trist record cea mai mare mortalitate din România şi Europa cauzată de boli cardiovasculare. Împreună cu colegii cardiologi, anestezişti şi intervenţionişti, am reuşit într-un timp foarte scurt să organizăm un centru de boli cardiovasculare cu rezultate excelente, cu o mortalitate pe chirurgie cardiovasculară, dar şi pe cardiologie intervenţională sub 1%, fără infecţii sau alte complicaţii grave. Păstrarea acestui nivel este posibilă și prin menţinerea unei colaborări permanente cu cele mai experimentate echipe din Franţa, SUA, Irlanda, Suedia.

Aţi făcut la Polisano operaţii gratuite pentru copii care reprezentau cazuri sociale. Vor mai fi astfel de operaţii şi în ce condiţii?

În cadrul spitalului nostru, s-au făcut şi se vor face astfel de operaţii şi nu doar în chirurgie cardiovasculară, ci şi în cardiologie, neurochirurgie, ORL etc. Pentru a creşte numărul acestor proceduri, s-a creat Fundaţia Polisano, în care se pot face donaţii de către oricine în sprijinul acestor iniţiative. O intervenţie la Spitalul Polisano în domeniul cardiovascular costă de 5-6 ori mai puţin faţă de cât ar costa într-o clinică din străinătate, în condiţiile în care rezultatele sunt la fel de bune. În continuare facem demersuri pentru normalizarea situaţiei, pentru ca toţi pacienţii să aibă acces la platforma de sănătate dezvoltată la Polisano.

Cum vă petreceţi timpul liber?

Hobby-urile mele se învârt în jurul sporturilor şi al lecturii. Deoarece meseria de chirurg are o componentă fizică importantă, sunt foarte atent, chiar atunci când am perioade extrem de încărcate, să fac sport măcar în weekend.

Citește și:

Ce drepturi au pacientii in sistemul medical romanesc

Caravana cu medici

Giorgio Armani, de la medicina pe podium

Articol preluat din ediția de septembrie 2015 a revistei Femeia.

Autor: Luminița Tăbăran

Foto: PR


Lasă un răspuns

Sus