Esti aici
Femeia.ro > Cariera > Calea spre succes > Tricouri care spun poezii

Tricouri care spun poezii

Poezia în care te îmbraci

Adora moşteneşte apetitul pentru cuvinte şi idei îmbinate inedit de la tatăl său, scriitorul şi poetul Iulian Tănase, sursa de inspiraţie a tricourilor-poezie create de Ioana. „Poetryshirt (tricou-poezie) a început cu versuri din Adora, cartea de poezii scrisă de Iulian pentru mine, în perioada când eram foarte îndrăgostiţi, şi după care ne-am numit primul copil. Într-o seară, am luat cartea şi, în timp ce citeam, mi-au atras atenţia, ca şi cum îmi făceau cu mâna, vreo 12 versuri din poeziile de acolo. Aveam câteva tricouri simple, fără înscris pe ele, şi m-am gândit să le adaug versuri pictate de mână. Luam câte un vers şi mă jucam în minte cu imagini, ca şi cum aş fi lucrat într-un photoshop imaginar. Când găseam imaginea cea mai frumoasă, treceam pe curat, adică făceam acel colaj din minte pe tricou, ajutându-mă de dantelă, inserţii de piele şi alte bucăţi de material. Am lucrat două săptămâni la prima serie de zece tricouri, dar a fost foarte intensă din punct de vedere creativ şi emoţional. Şi, ca orice lucru bun, făcut din suflet, şi feedbackul a fost pe măsură.“ 

Dinspre comercial către artă

„Am un imaginar plin de rochii, obiecte vestimentare, compoziţii. E o lume interioară care iese la suprafaţă ori de câte ori am ocazia să lucrez. Şi vreau să mă îndepărtez cât de mult pot de sfera comercialului. Mă inspiră imaginile, orice ţine de vizual, o fotografie, un desen, picturile lui Picasso, Klimt sau Miró.“ Ioana îşi vinde tricourile cu 150 de lei, însă trebuie să fii pe fază pe pagina ei de Facebook – Ioana Tănase Manufactory –, pentru că adesea sunt rezervate cu mult înainte de-a prinde formă. De curând, a început lucrul la o nouă serie de tricouri cu mesaj, de data aceasta inspirate din volumul de poezii Iubitafizica, reeditat în luna mai de Iulian. Se întâmplă mai rar ca munca şi viaţa de familie să se întrepătrundă atât de armonios, dar în familia Tănase lucrurile chiar aşa stau. „Pentru mine, legătura dintre haine şi poezie este la fel de concretă ca relaţia cu soţul meu. Creaţiile mele sunt poezii. Le visez, le văd cu ochii minţii dinainte ca ele să existe, le iubesc, sunt nerăbdătoare să le fac. În tot acest proces, mă simt ca şi cum aş fi îndrăgostită.“

Uşa s-a deschis şi în prag a apărut o femeie tânără, cu ochi mari şi scrutători care adaugă profunzime chipului ei luminos, în formă de inimă. Ioana Tănase e tot aşa cum îi sunt creaţiile vestimentare: un amestec surprinzător de gingăşie şi originalitate. În cameră, frumos aliniate, am zărit o bufniţă din nasturi, doi ochi albaştri privind inocent după o colivie, o inimă însângerată, bandajată în grabă. Aşa arată universul vizual al Ioanei, redat pe tricourile însoţite de mesaje filosofice care transformă totul într-o poveste suprarealistă, numai bună de luat la purtare.  Muza Ioanei au fost versurile suprarealiste din cărţile de poezii ale soţului ei. 

Rochiţe pentru păpuşi

Ioana croieşte după cum visează, fără să ţină cont de tipare sau de tendinţele modei. Cu toate astea, pasiunea pentru foarfecă, ac şi aţă a resimţit-o plenar chiar din primii ani de viaţă, în urma unei întâmplări aparent banale. „Mama mi-a dat un caiet şi m-a lăsat să tai foile din el, să decupez forme. Cum decupam eu aşa, am simţit ceva ce nu pot pune în cuvinte, am simţit, preţ de o fracţiune de secundă, că totul este perfect.“ Destinul părea că a tras-o prima oară de mânecă. „Primul lucru finit ieşit din mâinile mele a fost o păpuşică din materiale. Mai apoi, ca elevă, am început să am simţul unei hăinuţe bine purtate. Era în mine cineva care îmi «sufla» ce să îmbrac, cum să asortez, cum să nu încarc o ţinută.“ A început să croiască rochii şi şi-a făcut un blog – Lalastyle. Rochiţe cu buline, cu pisici adormite, cu volane romantice şi gulere de dantelă spumoase, care te transpuneau parcă într-o perioadă interbelică încărcată de mister şi de bun-gust vestimentar. „În perioada Lalastyle, apăruseră aşa-zisele târguri de designer. Eram invitată pe la majoritatea dintre ele. Acolo am vândut rochiile făcute de mine. Mă bucuram că aveau succes, vindeam şi câte 20 de rochii la un târg“, îşi aminteştre Ioana. „Apoi am rămas însărcinată cu Adora şi m-am dedicat cu drag creşterii ei.“ Adora, o fetiţă dulce ca marţipanul, cu ochi de un albastru ca al sfinţilor zugrăviţi în icoane şi bucle aurii ca ale păpuşilor de porţelan, are acum trei ani şi se joacă adesea pe covor, lângă camera în care mama ei lucrează. O acompaniază Sacha, frăţiorul ei de un an şi un pic, apărut între timp pentru a întregi bucuria familiei. Adora primeşte aproape în fiecare zi în dar o rochiţă croită cu multă iubire de mama ei. La grădiniţă, colegele se strâng stol în jurul fetiţei şi admiră îndelung creaţiile mamei. Cea mai nouă „comandă“ a Adorei este „o rochie de mireasă de casă“ , la care Ioana încă se gândeşte cum s-o facă să iasă perfect. 

 


Comments

comments

Lasă un răspuns

Sus