Esti aici
Femeia.ro > Cariera > Viata la birou > Mobbingul, doar o exagerare?

Mobbingul, doar o exagerare?

Mobbingul este un fenomen semnalat în cadrul relațiilor de muncă, referindu-se la teroarea psihologică ce se poate instaura într-un mediu de lucru. 

Prima dată a fost menționat de cercetătorul Konrad Lorenz, pentru a defini comportamentul de hărțuire al unui grup de animale asupra altui animal, perceput de ei ca fiind amenințător. 

Cercetătorul suedez Heinz Leymann menționează acest fenomen – deși vechi – pentru prima dată în anii 80, referindu-se la mediul organizațional și situația de hărțuire la care poate fi supusă o persoană la locul de muncă.

Mai exact, „mobbingul sau teroarea psihologică la locul de muncă implică o comunicare ostilă şi neetică, îndreptată sistematic împotriva unui singur individ care, în consecinţă, este împins într-o situaţie de neajutorare şi în care nu se poate apăra. Victima este ţinută în această situaţie luni (poate ani) de zile, timp în care atacatorii continuă mobbingul (cel puţin o dată pe săptămână şi cel puţin 6 luni consecutive)“.

Când și cum apare

Mobbingul nu este un incident izolat, este un proces care nu apare dintr-odată, ci parcurge câteva etape distincte până se stabilizează ca acţiune persistentă şi conştient organizată. Heinz Leymann a identificat patru faze ale acestui proces:

  1. Prima este cea în care apar divergențe de opinie sau conflicte între angajați, normale pentru dinamica relațiilor de muncă și progresul organizației. Conflictele escaladează în mobbing numai când managerii sau supervizorii neglijează, neagă această problemă sau alimentează conflictul în loc să-l stingă. Cele mai multe cazuri de mobbing apar de obicei în organizaţii în care se practică și se tolerează atitudini precum nesinceritatea, judecăţile rapide sau atitudinea critică, distructivă.
  2. În cea de-a doua fază, conflictele încep să afecteze echilibrul psihic al persoanei afectate de mobbing. Apar şi primele efecte negative de pe urma stresului prelungit: anxietate, insomnii, oboseală, nesiguranță, deprimare, atacuri de panică. De exemplu, mobbingul practicat de un şef este descris ca un comportament ce exagerează propria contribuţie şi respinge sau minimalizează contribuţia celorlalţi, tratându-i adesea ca non-persoane. 
  3. Cea de a treia fază este, de regulă, a încălcării drepturilor angajatului țintă. În loc să se încerce soluţionarea conflictului, se escaladează. Conducerea porneşte cu ideea preconcepută a vinovăţiei victimei. Se dă credit şefului departamentului respectiv sau, după caz, părţii mai numeroase a angajaţilor, mai puțin persoanei supuse mobbingului.
  4. Cea de-a patra fază este și cea mai dură, caracterizându-se prin stigmatizarea, izolarea socială a victimei şi chiar înlăturarea sa de la locul de muncă.

Cum recunoști o situație de mobbing?

Situația de mobbing apare în relațiile de la locul de muncă în care există o victimă și un agresor (individ sau grup). Leymann a identificat cinci mari categorii de comportamente specifice la care este expusă persoana afectată de mobbing:

a. Acţiuni  care urmăresc reducerea la tăcere a angajatului – în cadrul ierarhiei, superiorii nu-i permit să se exprime sau este supus criticii, calomniei, ironiei etc.

b. Acţiuni vizând izolarea victimei persoanei țintă i se poate da un birou cât mai îndepărtat de restul colegilor; li se interzice celorlalți să vorbească cu victima; se ignoră constant prezenţa ei.

c. Acţiuni care generează desconsiderarea victimei în faţa colegilor – îi pot fi atacate convingerile politice sau credinţele religioase; se glumeşte pe seama vieţii private a victimei; deciziile angajatului sunt puse sub semnul întrebării sau contestate; se folosește agresiunea verbală.

d. Discreditarea profesională a victimei: încredinţarea unor sarcini inutile şi absurde sau inferioare competenţelor; atribuirea în permanenţă a unui număr prea mare de sarcini sau superioare calificării, cu scopul discreditării.

e. Compromiterea sănătăţii victimei: încredinţarea unor sarcini periculoase şi nocive pentru sănătate.

Consecințe

Consecințele mobbingului vizează atât aspectele psihologice ale funcționării individuale, cât și dezechilibre sociofamiliale: scad nivelul de încredere și puterea decizională, persoana este epuizată, are sentimente de vinovăție etc., sentimente de  izolare, irascibilitate.

Ce poți să faci

  • Poți semnala întâi situația la departamentul de resurse umane, dacă există în cadrul instituției tale, pentru a se face o evaluare obiectivă, în scopul de a primi sprijin.
  • Dacă nu ești sigur că evaluarea și sprijinul sunt obiective, apelează la consiliere în afara instituției.
  • De consiliere psihologică ai nevoie în oricare din situațiile de mai sus: umilire, jignire, marginalizare, discriminare, agresiune emoțională, fizică sau sexuală etc.
  • Poți să conștientizezi situația de abuz când observi disfuncțiile pe plan personal, social, familial și profesional.
  • Dacă situația durează de șase luni, nu ți se pare! Așa este, consilierea psihologică te ajută să identifici situația de abuz și consecințele acestor comportamente asupra ta. Totodată, consilierea psihologică te ajută să găsești resurse pentru a ieși din situație.
  • Situația de mobbing implică atât partea psihologică, cât și pe cea juridică. Dacă identifici una din situațiile de mai sus, apelează la un consilier psihologic și unul juridic în paralel
  • Cu cât mai repede, cu atât mai bine! La primele semne identificate, apelează la ajutor!

Citește și:

Din nou la birou fără stres

Colegii de serviciu: strategie non-conflict

Cum procedezi cand nu esti de acord cu seful tau

Articol preluat din ediția de iunie 2016 a revistei Femeia.

Autor: Oana Pescaru

Foto: Guliver/Thinkstock




Comments

comments

Lasă un răspuns

Sus