Esti aici
Femeia.ro > Cariera > Violeta Totir Huluba: Ne încărcăm cu energie de la public

Violeta Totir Huluba: Ne încărcăm cu energie de la public

Să joace pe scena Teatrului Național din București este visul multor actori români. Este un reper care onorează cariera.

Violeta Totir Huluba, actriță în Compania Dan Puric, este în distribuția a trei spectacole de la TNB care se joacă cu sala închisă: Don Quijote, Înșir’te mărgărite și Royal Fashion. Violeta este căsătorită cu actorul Dragoș Huluba, cu care face casă bună și pe scenă. Au conceput împreună un spectacol cu care au înconjurat lumea, Rencontres. Pantomimă, dans clasic, dans popular, dans de societate, balet sunt doar câteva dintre mijloacele folosite pe scenă în aceste spectacole. Dar, între antrenamente și repetiții, Violeta știe să caute frumosul și discretul în viața ei personală. Pentru ea, viața nu e o scenă, ci un dat care trebuie primit și de care trebuie să te bucuri.

Câtă pasiune, muncă și sacrificii ți-au cerut teatrul, scena?

Teatrul este o meserie vocațională. Fără pasiune, n-o poți face. Cred că ce te ține mereu tânăr este să faci tot ce faci din pasiune.

Este mirajul scenei un ideal sau e doar profesie?

Fiecare din noi are un ideal, dar ne e greu să-l punem în cuvinte. În același timp, nu poți trăi numai cu idealuri. Fiecare din noi trăiește zilnic un paradox: idealuri pe de o parte, compromisuri pe de alta. Scena este un miraj, dar, când urci pe ea doar pentru a-ți face profesia, mirajul dispare.

Ce ți-a fost util în cariera de actriță?

În drumul meu de actriță mi-a fost util tot ce am trăit în fiecare zi, orice experiență de viață, cu greșeli, căutări, bucurii, tristeți… În această meserie, cred că este util talentul, dar și întâlnirile cu artiști importanți.

Ce presupune, de fapt, munca ascunsă dincolo de spectacol?

Înseamnă repetiții, antrenament fizic, vocal, memorarea unui text sau a unor mișcări, învățarea unor mijloace noi de exprimare artistică, lucrul cu partenerii de joc, cu regizorul, cu scenograful, comunicarea cu ei, creativitate și imaginație. Trebuie să te perfecționezi mereu, să te lupți cu propriile blocaje, să încerci să-ți depășești limita.

Marea noastră satisfacție când facem un spectacol este publicul. Între actori și public este o comunicare permanentă. Ne încărcăm cu energie de la public și transmitem înapoi energie, emoții, sentimente. Nu ar exista teatru fără actori cum nu ar exista teatru fără public.

Care sunt spectacolele pe care le iubești cel mai mult?

Iubesc toate spectacolele în care joc și în care am pus puțin din sufletul meu și mă gândesc la: Royal Fashion la Teatrul Național – un spectacol despre moda regală; România. Închis pentru inventar la Teatrul Metropolis – un spectacol care pune în fața privitorilor un caleidoscop prin care lumea dispărută în 1989 se colorează și se reașază paradoxal în lumea în care trăim astăzi; Rencontres la Teatrul de Comedie, care vorbește despre iubire.

Dansezi, faci pantomimă, vorbești pe scenă. Cum te pregătești pentru asta zilnic și care au fost oamenii care te-au inspirat în carieră?

Cred că în viață întâlnirile joacă un rol foarte important. La fel, în profesie. Eu am avut parte de întâlniri care mi-au marcat destinul artistic. Eram actriță la Teatrul Național din Cluj când am venit la București pentru câteva zile, la un festival, și atunci l-am întâlnit pe Dan Puric, care tocmai își forma o trupă. Am fost acceptată în trupa lui și a urmat o perioadă de antrenamente de câteva luni. O perioadă fascinantă, o școală de pantomimă, dans, step. Am lucrat cu coregrafa Malou Iosif (mama Emiliei Popescu), cu Bobby Rubenstein (un artist de step din Chicago). Mi se deschideau noi perspective, ceea ce m-a determinat să renunț la Cluj și să mă mut în București. A fost o decizie curajoasă, care mi-a schimbat întreaga viață. Am realizat în regia lui Dan Puric zece spectacole cu care am călătorit în toată lumea, am întâlnit alți artiști minunați, ca Doina Levintza, Dakmar Brenda (Viena) și tot aici l-am întâlnit și pe soțul meu, actorul Dragoș Huluba.

Joci în multe spectacole avându-l partener pe soțul tău, actorul Dragoș Huluba?

Dan Puric ne-a încurajat să devenim creativi și să realizăm propriile noastre spectacole. Așa a început munca la spectacolul Rencontres (Întâlniri), realizat de mine împreună cu Dragoș. Premiera am avut-o la Luxemburg.

Cum e la repetiții? Dar Acasă?

Ideile ne veneau fie acasă, fie la o terasă la cafea, după care munceam la repetiții pentru fiecare detaliu. Au existat și tensiuni, și bucurii. A fost într-un fel copilul nostru, care s-a născut din dragoste, muncă și căutări. Apoi au venit satisfacțiile: turnee la festivaluri internaționale, premii.

Lumea teatrului are multe celebrități feminine. Ai vreun model?

Mă inspiră orice artistă puternică, independentă, deschisă, sinceră, creativă.

Îți dorești un rol anume?

Nu-mi doresc un rol anume, îmi doresc spectacole care să rămână în sufletele oamenilor.

Ce te-au învățat turneele? Care este turneul memorabil din cariera ta?

Cu genul de teatru pe care l-am făcut, având un limbaj universal, am călătorit foarte mult, m-am întâlnit cu diverse culturi și civilizații. Spectacolul Rencontres l-am jucat în Senegal, în China, în Finlanda, în Egipt, în Spania, în Germania, dar turneul memorabil a fost Turneul European cu spectacolul Don Quijote în regia lui Dan Puric. Am jucat în șase capitale europene: Berlin, Londra, Paris, Madrid, Bruxelles, Viena, un turneu de trei săptămâni prin Europa.

Cum ești la tine acasă? Ești dependentă de un anumit confort?

Îmi place tot ceea ce este frumos. Sunt pasionată de designul interior și m-am străduit ca și casa în care locuiesc să aibă un aer artistic. Am adunat din fiecare loc în care am călătorit obiecte vechi, exotice, antichități.

Ce faci cu timpul tău?

Încerc să-l valorific cât mai bine, petrec mult timp cu Dragoș căutând lucruri care să ne inspire pentru un nou spectacol, ascultăm muzică, vedem filme, ne întâlnim cu prietenii, mă preocupa și citesc în această perioadă mult despre dezvoltare personală, inteligență emoțională, îmi perfecționez engleza la British Council.

Îți place să mergi la cumpărături când te afli în călătorii? Ce cauți?

Ador shoppingul. Dar merg la cumpărături cu prietena mea, nu cu soțul. În călătorii, Dragoș preferă muzeele sau să stea la o cafea să adulmece atmosferă locului, să privească oamenii și arhitectura, nu-i place prin magazine, așa că, atunci când ne aflăm în călătorii, ne luăm separat câteva ore libere din programul de vizitat, în care nu știu ce face el, dar eu merg singură la cumpărături. Nu-mi propun ceva anume, dar, dacă îmi atrage ceva atenția, nu prea rezist tentației de a-l cumpăra.

Cum te îmbraci? Ieși din casă fără fard?

Urmăresc tendințele, dar sunt atentă la ce mă avantajează. Nu mai arunc cu banii pe foarte multe haine, ci investesc doar în câteva piese deosebite, pe care le combin pentru un efect maxim. Sau la câte o ținută simplă, de bază, adaug un accesoriu de calitate, chiar dacă e mai scump. În timpul zilei, nu prea mă fardez, dar am grijă ca tenul să fie îngrijit. Am investit mult în produse de îngrijire și regenerare. Când ies undeva, mă fardez obligatoriu, la fel la spectacole.

Cum sunt vacanțele voastre și cum alegeți locul de odihnă?

Îmi place să călătoresc. În fiecare an, îmi propun să merg într-un loc nou, în care să găsesc lucruri interesante de vizitat, pe care să le combin cu momente de relaxare. De exemplu, am făcut o vacanță în Italia și, după ce am vizitat Roma, Florența, Siena sau Pisa, m-am premiat cu câteva zile la mare, pe coasta Toscanei. Înainte de a pleca într-o călătorie, mă documentez pe internet despre acel loc, fac traseul și lista cu ce trebuie văzut pentru a nu pierde acolo timp sau vreun obiectiv important.

Viața se organizează după ceasul teatrului. Te-ai gândit că puteai face și altceva?

Da. Pe lângă munca de actriță, am făcut muncă administrativă în Compania independentă de teatru Passe-Partout Dan Puric. Îmi place și munca de organizare, dar tot în domeniul artistic. Când aveam Teatrul din strada Lipscani, m-am implicat în administrarea, organizarea a 12 spectacole cu 40 de actori și tehnicieni, bilete, promovare, contabilitate, turnee.

E confortabil să te cunoască lumea?

Poate e măgulitor să te recunoască lumea, dar totodată e o mare responsabilitate. Devii reper și, atunci, cred că trebuie să fii atent de la modul cum te îmbraci până la comportament în fiecare moment. Aparții publicului, nu-ți mai aparții ție, îți pierzi din libertate.

Cum sunt diminețile unui actor care se pregătește de premieră?

Ziua unei premiere este cea mai frumoasă, dar și cea mai plină de emoții. E foarte important ca emoțiile să fie pozitive; dacă te lași pradă emoțiilor negative, ești pierdut.

Mă pregătesc atât fizic, cât și mental. Și, nu în ultimul rând, mă pregătesc să fiu frumoasă și plină de farmec pe scenă.

 

Citește și:

Articol preluat din revista Femeia de Azi, nr26/30.06.2016
Autor: Ivana Iancu
Sursa foto: Horațiu Linca


Lasă un răspuns

Sus