Nimic nu-i mai frumos la început de primăvară decât natura care explodează în mii de nuanțe de verde și zeci de alte culori, în parfumuri delicate și emoții subtile. Dar ce se ascunde în spatele acestor flori?
Ghiocelul
Sau primul vestitor al primăverii este simbolul speranței. Indiferent cât de gros este încă stratul de zăpadă, delicata plantă are suficientă forță pentru a-l străpunge. Și știi de ce? O legendă spune că una dintre fetele Soarelui, transformată în rază de soare, a coborât pe Pământ într-o grădină nemaivăzută pentru a culege flori. Dar, din neatenție, a rupt frunza unui ghiocel mic, firav și care nici măcar nu apucase să înflorească. Fetei i s-a făcut milă de el, i-a părut rău și, în semn de iertare, i-a cerut să-i spună o dorință ca să i-o împlinească. Ghiocelul i-a zis că vrea ca el să fie prima dintre florile care răsar de sub zăpadă, iar parfumul să-i bucure pe oameni. Fata Soarelui l-a luminat cu raza ei, vraja fiind făcută pentru totdeauna.
În plus, acest simbol al purității este strâns legat de sărbătoarea Mărțișorului și la noi se obișnuiește să-l dăruiești unei femei. Însă ai grijă: ghiocelul e protejat prin lege, așa că nu-l culege din pădure! Tocmai de aceea se cultivă special pentru comercializare în sere.
Ghiocelul este folosit și ca plantă de leac, ca analgezic natural. Florile și tulpinile bine uscate se infuzează, ajutând la combaterea durerilor și crampelor.
Există peste 100 de specii de ghiocel, chiar dacă la prima vedere toți se aseamănă.
Zambila
Numită și hiacint, este iubită de toată lumea, în special pentru parfumul ei unic și persistent. Deși a fost cultivată prima dată în secolul al XVI-lea, legenda ei se aruncă tocmai în vremurile zeilor greci, când Apollo și Hyacinthus erau cei mai buni prieteni. Într-o zi, când cei doi se întreceau la aruncarea discului, Zephyrus, Vântul de Vest, i-a privit. Dintr-odată, el a devenit atât gelos pe frumusețea și tinerețea lui Hyacinthus, încât a suflat spre tâmpla sa discul aruncat de Apollo. Hyacinthus s-a prăbușit la pământ sub ochii lui Apollo, care nu a mai putut face nimic pentru a-și salva prietenul. Când Apollo și-a vărsat lacrimile peste sângele ce se scurgea pe pământul rece, a răsărit o floare la fel de frumoasă ca el, ce îi poartă numele și astăzi: hiacint.
Astăzi, în funcție de culoare, fiecare zambilă transmite un anumit mesaj:
– albastră: dragoste și fidelitate
– roz: renaștere
– albă: iubire și rugăciune.
Brândușa
E o floare pe cât de veche, pe atât de sensibilă. Nici nu apuci bine s-o culegi, că ți se și ofilește în mână. Dar ea a fost odată mai puternică decât toate plantele la un loc. Legenda povestește că Brândușa era cea mai mică fată a împăratului Regatului de Flori. Era nespus de frumoasă. S-a îndrăgostit și s-a căsătorit cu un prinț deosebit. Dar, a doua zi după nunta lor, zmeul l-a răpit pe prinț pentru un ritual al sacrificiului. Tatăl Brândușei adună o armată pentru a pleca după prinț, însă Brândușa o ia înainte și se duce singură să-și salveze ursitul. După șapte zile și șapte nopți de luptă cu săbii și paloșe, Brândușa reușește să-l doboare pe zmeu și să-și salveze soțul.
Floarea de brândușă este folosită și în remedii naturale. Conține uleiuri grase și fitosterol și se recomandă în afecțiunile pielii, inclusiv în tratarea acneei. Se lasă la infuzat 50 g de floare în apă fierbinte și se aplică pe zona cu probleme.
Brândușa semnifică sentimente puternice și prietenie necondiționată.
Micșunea, toporaș sau violetă
E numită în atâtea feluri, în funcție de zona țării în care o găsim. Floarea mov cu un parfum seducător și fin crește la umbra copacilor, dar și prin zăvoaie. Vestește și ea, imediat după primul ghiocel, sosirea primăverii. Conform legendei, floarea a venit pe Pământ dintr-un chin. Apollo, zeul luminii, s-a îndrăgostit de o frumoasă pământeană. Și o urmărea neîncetat cu razele lui fierbinți, făcându-i fetei viața un calvar. Ajunsă la capătul puterilor, l-a rugat pe Zeus s-o ajute, s-o scape de razele arzătoare ale lui Apollo. Iar Zeus a transformat-o în micșunea, ce crește ferită de soare, la umbra pădurilor.
Și ea este o plantă medicinală. Extractele de micșunea sunt folosite pentru expectorante și soluții antiinflamatoare.
Micșunelele sunt simbol al devotamentului și virtuții.
Narcisa
Simbol al dragostei iraționale, răspândește un parfum afrodiziac de care oricine se îndrăgostește. Iar legenda ei pleacă chiar de la iubirea necondiționată de sine. Mai exact, de la Narcis, blestemat de zeița Nemesis să se iubească doar pe el însuși. Vrăjit, dorind să-ți îmbrățișeze propria reflexie în apă, se îneacă. Tot atunci au apărut florile de narcisă, care își țin capul aplecat exact ca Narcis când se admira în luciul apei.
Vioreaua
Se distinge printre celelalte plante prin culoarea ei albastră, simbol al melancoliei. Fiică a împăratului Regatului Florilor, i s-a ursit la naștere că o va răpi Zâna Florilor pentru a o planta în grădina sa. Împăratul nu a vrut asta, dar z, âna tot a răpit-o oricât de bine a fost păzită. Ea a transformat-o într-o floare mică și albastră ce înflorește primăvara și trăiește puțin, amintind de viața fetei.
Citește și:
Articol preluat din revista Femeia de Azi, nr9/09.03.2017
Autor: Corina Matei
Sursa foto: pixabay.com