Frumos nume pentru plantă care s-a bucurat, dintotdeauna, de aprecierea oamenilor. În economia agrară de azi, strugurii sunt unele dintre cele mai importante specii de fructe cultivate în lume. Oare au fost atât de celebri tot timpul? Răspunsul scurt este da.
Istoria plantei
Vița-de-vie este o plantă veche de 130 de milioane de ani. Iar oamenii au descoperit, cu mii de ani în urmă, că strugurii se transformă în mod natural în vin. Asta se întâmplă când drojdia și enzimele purtate de vânt aterizează pe coaja strugurilor și duc la o fermentare totală sau parțială.
Dovezile arheologice ne arată că oamenii au consumat și apreciat strugurii chiar de la începuturile istoriei. Există documente care arată cum oamenii foloseau struguri pentru a crea băuturi fermentate în China acum 9.000 de ani. Reziduurile chimice descoperte în oale din Iran la fel de vechi dovedesc același lucru.
Cultivarea domestică a strugurilor este aproape la fel de veche ca aceste documente: acum 8.000 de ani, în Georgia, apar primele dovezi ale culturii de viță-de-vie. Dovezi asemănătoare, datând din aceeași perioadă, au fost descoperite și în Armenia. În nordul Greciei cultura viței-de-vie datează de acum 6.450 de ani. Regele Hamurabi probabil a emis prima lege privind băuturile alcoolice când a stabilit regulile pentru comerțul cu vin în 1.700 î. Ch. Hitiții au răspândit cultura viței-de-vie spre vest, când au migrat spre Creta, Bosfor și Tracia în 3.000 î. Ch. Mai târziu, grecii și fenicienii au extins cultura viței în Cartagina, Sicilia, sudul Italiei, Spania și Franța. Sub influența romanilor, cultivarea strugurilor s-a extins în toată Europa. În perioada căderii Imperiului Roman, cultura strugurilor și a producției de vin erau asociate în principal cu mănăstirile. Mai târziu, folosirea vinului s-a extins dincolo de obiceiurile religioase și a devenit o cutumă socială.
De-a lungul și de-a latul globului și pe tot parcursul istoriei umane, strugurii au fost folosiți în principal pentru a face vin. Conform autoarei Francine Segan, de-a lungul istoriei, vinul (împreună cu berea fermentată) a fost băutura preferată în antichitate, deoarece apa nu era de multe ori potabilă sau suficient de curată pentru a fi consumată. Au existat perioade în care până și bebelușii și copiii beau vin (o versiune mult mai diluată totuși). Strămoșii noștri credeau că vinul și strugurii din care este făcut sunt esențiali pentru sănătate și pentru o digestie bună.
În Grecia antică, vinul se bea diluat cu apă, iar raportul apă-vin depindea de fiecare gazdă, care stabilea și mărimea cupelor, precum și câte runde de vin se vor servi. De obicei raportul era de jumătate apă, jumătate vin și se serveau trei ture, spune Segan. Socrate, un oaspete frecvent la simpozioane, prefera cupele mici botezate cu apă, pentru a atinge o stare de amuzament, în loc să se îmbete. Apa din Atena, Babilon și Alexandria nu era deloc potabilă. Grecii spuneau despre o masă fără vin că este o “cină de câine”. Ei credeau că vinul contribuie la o cină civilizată și ajută discuțiile. Vinul a rămas băutura de încredere timp de multe secole. Prin 1600, spune Segan, apa era încă un simbol al falsității și minciunilor, cum spune Shakespeare în Othello: “Ea era mincinoasă ca apa.”
Citește și: Strugurii, sănătoși și gustoși
Strugurii apar deseori în mitologia antică și sunt menționați și în Biblie de multe ori. Unul dintre primele lucruri pe care le face Noe după potop, în Vechiul testament, este să planteze o vie. Iisus transformă apa în vin. Până în ziua de azi, în taina euharistiei se folosește vin, care reprezintă sângele lui Christos. Mai mult, strugurii au fost folosiți în arta bijuteriilor ca simbol al creștinismului. Este o plantă care crește din abundență și una dintre primele cultivate de oameni și care au mobilizat societățile. Strugurii și vița-de-vie conțin un element de naștere și renaștere și sunt legați astfel de victorie. Recolta bogată promite o producție mare de vin. Vița se veștejește toamna și se îngroapă, dar primăvara renaște și crește și mai bogată.
Însă consumarea strugurilor ca atare este un obicei mai nou. Se pare că popularitatea lor se datorează regelui Francois I al Franței, care a domnit în secolul al XVI-lea și căruia îi plăcea foarte mult să mănânce struguri din soiul chasselas (șazlaua de azi) la desert. Prima minune a lui Iisus este să transforme apa în vin. Conform Bibliei, Iisus și mama lui erau la o nuntă în Cana Galileii, când s-a terminat vinul. Iisus a făcut un miracol, transformând apa în vin.
La un moment dat oamenii au găsit struguri uscați și și-au dat seama că au un gust bun – așa a început istoria stafidelor. Picturile murale antice arată că în regiunile mediteraneene ale Europei se consumau fructe deshidratate încă de acum 4.000 de ani.
Misionarii și exploratorii din America au relatat că strugurii erau cunoscuți deja populațiile indigene cu mult înainte de sosirea europenilor. Când europenii au colonizat America, au descoperit peste tot viță-de-vie care creștea în abundență, ceea ce i-a făcut să numească țara “vineland”, țara viței. Speciile originare din America de Nord inclus Vitis labrusca, V. aestivalis, V. riparia. El sunt celebre pentru rezistența la frig și la boli. Din păcate, fructele au un conținut mai mic de zahăr, un conținut mai mare de acid (combinația nu este foarte fericită pentru a face vin) și o coajă alunecoasă, care se desprinde ușor de pe pulpă. Primii coloniști relatau că strugurii americani au o aromă de vizuină de animal. Știința le-a dat dreptate și a arătat că V. labrusca și soiurile derivate din ea conțin metil anthranilat, un compus cu aromă de mosc care lasă un gust neplăcut. Metil anthranilatul se găsește însă și în scerețiile glandelor de mosc al vulpilor și câinilor. Se pare că strămoșii noștri aveau într-adevăr un miros foarte fin.
Cel mai vechi soi de struguri de vin care există încă în America de Nord are 400 de ani și crește în Manteo, în Carolina de Nord. William Thompson, un emigrant scoțian care s-a stabilit în California și a început să cultive viță-de-vie, a importat aici mai multe soiuri de struguri din Iranul și Turcia de azi. În 1876 a cules prima recoltă de 25 kg de struguri cu coajă subțire și fără sâmburi. În 1920, strugurii fără sâmburi ai lui Thompson erau primii struguri de acest fel din comerț. Chiar și azi este cel mai frecvent soi cultivat în California.
Strugurii fără sâmburi, trebuie spus, sunt mai ușor de consumat, dar și-au pierdut o parte din beneficiile pentru sănătate pe care le au strugurii obișnuiți, cu sâmburi. Chiar și așa, sunt plini de substanțe care întăresc corpul și spiritul.
Astăzi există o mare varietate de produse obținute din struguri. O treime din toate viile din lume se află în Italia, Spania și Franța. Dar strugurii se cultivă cu mare succes și în alte locuri din lume, inclusiv în Turcia, Chile, Argentina, Iran, Africa de Sud și Australia. 71% din producția totală de struguri se folosește pentru vin, 27% pentru consumul strugurilor proaspeți și 2% pentru stafide.
Strugurii europeni, Vitis vinifera, sunt cei la care ne referim când vorbim de struguri de masă și de vin. Ei dau cel mai mare procent din producția globală de struguri. Compoziția chimică a fructelor este superioară celei a strugurilor americani, dar ei nu sunt rezistenți la frig și sunt expuși multor boli problematice. Cristofor Columb se pare că a dus strugurii europeni în America, dar primele încercări de a-i naturaliza au eșuat, deoarece V. vinifera e sensibilă la temperaturi mici.
Hibrizii franco-americani au apărut din dorința de a cupla rezistența la frig și la boli cu conținutul mare de zahăr. Încrucișările dintre soiurile americane și cele europene au dus la apariția multir hibrizi. Strugurii Muscadine (V. rotundifolia) sunt cunoscuți pentru fructele mici cu aromă intensă, de mosc. Sunt aproape imuni la insecte și boli, dar au nevoie de un sezon de creștere de minim 200 de zile.
Beneficiile viței de vie
Strugurii sunt plini de substanțe nutritive, mai ales vitaminele C și K. 150 g de struguri conțin 104 calorii, 27 g carbohidrați, 1 g proteine, 1,4 g fibre,27% din necesarul zilnic de vitamina C, 27% din necesarul zilnic de vitamina K, vitamina B6, potasiu, cupru, mangan.
De asemenea, strugurii sunt bogați în antioxidanți care previn apariția bolilor cronice, ajutând la repararea celulelor deteriorate de radicalii liberi. Cea mai mare concentrație de antioxidanți se găsește în coajă și în sâmburi. Strugurii roșii conțin mai mulți antioxidanți, iar aceștia rămân prezenți chiar și după fermentare, motiv pentru care vinul roșu este indicat pentru sănătate. Unul dintre antioxidanți este resveratrolul care protejează de bolile cardiace, scade glicemia și previne apariția cancerului. Strugurii mai conțin betacaroten, luteină, licopen.
150 g de struguri conțin 288 mg de potasiu. Acest mineral este esențial pentru menținerea tensiunii arteriale în limite bune. Strugurii ajută la scăderea colesterolului. Scad glicemia, deoarece au un index glicemic scăzut.
Tot resveratrolul se pare că protejează celulele retinei, astfel încât scade riscul de degenerare maculară, cataractă, glaucom și alte afecțiuni oculare.
Consumul regulat de struguri contribuie la întărirea memoriei. resveratrolul, acest compus extraordinar, protejează de Alzheimer și îmbunătățește atenția și dispoziția.
Strugurii conțin și substanțe minerale necesare unei bune sănătăți a oaselor, dintre care amintim calciul, magneziu, potasiul, fosforul.
Se pare că oamenii longevivi au obiceiul să bea câte un pahar de vin la masă. Dar moderația e cuvântul cheie aici, un pahar înseamnă chiar un pahar. Resveratrolul este un antioxidant puternic și el protejează celulele de îmbătrânire și moarte prematură. Tot antioxidanții îmbunătățesc sănătatea inimii, dar la fel, numărul de pahare este esențial. Limitați-vă la maxim 2. Tot vinul se pare că face pielea mai sănătoasă, prin inhibarea bacteriilor care cauzează acneea. La fel, și în acest caz cuvântul cheie e moderația. Nu mai mult de un pahar pe zi. Vinul întărește și imunitatea, datorită etanolului și flavonoidelor.
Toamna, la culesul viilor, una dintre cele mai apreciate băuturi ale copiilor, dar și ale multor adulți, este mustul. Sucul proaspăt de struguri concentrează în el toate beneficiile boabelor coapte și are un gust divin. Puteți face cure de must, dar aveți grijă că este un laxativ puternic, mai ales primul must, cel nefiltrat. Dacă lăsați să se depună reziduurile, sucul devine mai clar și își pierde din incisivitate. Nu ratați nici în acest an culesul viilor și faceți o cură de must, care revitalizează, întărește și înviorează trupul și spiritul.
Frunzele se pot folosi în diverse preparate culinare sau infuzie, decoct. Frunzele verzi zdrobite se folosesc pentru oprirea hemoragiilor, plăgi, răni, grăbind vindecarea acestora.
Frunzele proaspete se pot pune la macerat în alcool de 60 de grade, timp de 15 zile, obţinându-se o tinctură din care se administrează câte o linguriţă de 3 ori pe zi pentru afecţiuni cardiovasculare, tulburări circulatorii, hemoragii diverse etc.
Ceaiul de frunze de viţă de vie roşie este folosit în medicina populară la tratarea tulburărilor menopauzei, pentru combaterea hemoragiilor uterine.
Seva viţei de vie este folosită din timpuri străvechi pentru tratarea bolilor de piele (pete pigmentare, eczeme, psoriazis, cancer de piele) şi de ochi (cataractă, conjunctivite acute şi cronice), se poate administra intern câte o lingură de 3-4 ori pe zi, având acţiune antitumorală, regenerantă, revigorantă, detoxifiantă.
Mitologia greacă are un zeu special al viei și vinului, Dionisos – unii spun că de fapt zeul a fost „importat“ de la traci – la ei și la daci zeul se numea Sabazios. Se cunoaște străvechea istorie a lui Burebista care ar fi poruncit tăierea viilor – se zice pentru a stăvili fenomenul beției. Dar istoriii care cunosc mai multe amănunte arată că dacilor le rămâneau destule licori pentru a se îmbăta, respectiv miedul, cidrul şi berea. Dacă beția nu era miza principală, se pare că miza a fost conflictul între cultul lui Zalmoxis, zeul dominant al dacilor și noul cult extatic al zeului vinului.
Oricum ar fi, aceste controverse arată importanța pe care obiceiul și ritualul băutului vinului a avut-o pentru societatea umană din cele mai vechi timpuri. Amețeala și euforia cauzate de licoare pot fi poarta de intrare în starea de comuniune cu natura, cu zeii, cu spiritele, iar mulți profeți ai lui Dionisos au înălțat în slăvi această băutură magică. Romanii spuneau In vino veritas, în vin e adevărul: cel care bea licoarea nu mai poate minți. Până astăzi mulți își testează caracterul și voința prin rezistența la această băutură care, nerespectată cum se cuvine, îți poate lua mințile.
Text: Dana Verescu
Foto: Wikicommons, Roxana Melnicu