Esti aici
Femeia.ro > Din viață > Intuiția, cum îi ascultăm vocea?

Intuiția, cum îi ascultăm vocea?

Intuiția, cum îi ascultăm vocea? – Probabil că în ultimii 40 de ani s-a scris despre intuiție mai mult decât în ultimii 400. Mutația culturală a erei Vărsătorului și-a pus amprenta asupra discursului public, de la psihologie la marketing și publicitate; suntem chemați să ne cultivăm intuiția și, ca atare, din ce în ce mai mulți se mândresc cu ea.

Este intuiția vreo superputere, un fir scurt cu divinitatea sau o capacitate de a călători în timp, de a afla viitorul înainte chiar ca premisele lui să se înfiripe? Sau pur și simplu este o capacitate de cunoaștere înrădăcinată biologic și ignorată de cei mai mulți sub povara unui sistem cultural care timp de secole a privilegiat rațiunea ca viziune asupra realității?

Conform lui Carl Gustav Jung, intuiția este una dintre cele patru funcții psihice de cunoaștere, alături de rațiune, senzație și sentiment. Dacă senzația ne spune ce există, rațiunea îi dă sens, iar sentimentul valoare, intuiția ne dă indicii despre posibilități. Ca urmare, intuiția își va găsi primul domeniu de aplicare în situațiile care cuprind multă nesiguranță și indecizie interioară și/sau exterioară.

Ca să nu mai adăugăm file unei literaturi și așa stufoase, întrebându-i pe psihologi care de obicei știu totul de la început, o să vedem în cele ce urmează cum folosesc intuiția persoanele care nu au această specialitate, care nu au studiat-o pur teoretic, ci o folosesc în viața lor de zi cu zi. Majoritatea consideră intuiția este tot ce ține de cunoașterea infraconștientă, de procesarea nonrațională a unor indicii interne sau externe.

O să începem discuția cu Maria Iris Hoeppe, care este coach, deci are misiunea de a-i ajuta pe clienți să se autoclarifice și să ia decizia cea mai bună, chiar dacă de multe ori nu are acces la toate informațiile necesare.

Ca funcție a cunoașterii, intuiția există la oricine. Cum învață un om să-și recunoască intuițiile, să le diferențieze de așteptări și proiecții?

Vocea intuiției o putem auzi numai dacă am ajuns într-o zonă de pace sufletească. Dacă nu am ajuns acolo, vom auzi vocea emoțiilor, a fricii, a experiențelor din trecut în raport cu genul acela de evenimente. În trecut, oamenii erau mult mai intuitivi, dar nu foloseau asta ca un concept modern care se vrea exploatat semantic. Oamenii simpli știau. Omul modern este mereu în stare de stres, de suprasolicitare și nu mai ajungem în stare de pace sufletească ca urmare, auzim tot felul de lucruri, de multe ori înșelătoare, și ne pierdem radarul: mergem pe emoții și luăm decizii greșite. Greșind repetat, oamenii moderni renunță la vocile interioare și merg numai pe rațiune.

Nu întâmplător marile companii acum se întorc spre lucruri simple: de exemplu, își amenajează o cameră de meditație. Pare un lux, dar este ceva cât se poate de practic – îi ajută pe oameni să se recadreze, să se ducă în zona de liniște sufletească de unde vin ideile bune; se obține mai întâi claritatea mentală logică și apoi putem să accesăm și intuiția. E important și să folosim intuiția colectivă: un grup de oameni care intenționează în același timp să găsească o soluție intuitivă devine productiv și imbatabil. E bine să dai voie miracolului să se manifeste. Putem începe cu un exercițiu de conectare cu emisfera dreaptă (identificarea culorilor, muzică), apoi de relaxare. Gătitul este și el foarte bun, în special când apar mirosurile apetisante.

Cum îi convingi pe oameni să se oprească din iureșul lor și să mediteze pentru intuiție?

Pentru cine vrea să se conecteze mai bine la intuiția proprie, primul pas este să înțeleagă ce este pentru el sau ea intuiția. Dacă nu și-o clarifică în cuvintele proprii și în forul interior, probabil că nu va integra nici ceea ce vrem noi să-i dăm. Deci: 1. primul pas este să ajutăm persoana își clarifice exact ce este pentru ea intuiția; 2. apoi să caute, pe parcursul vieții personale, acele momente în care a fost conectată cu acest miez de adevăr care este intuiția, ca să facă apoi corelațiile mai ușor; 3. punem persoana în conexiune cu informația că există o inteligență supremă în univers. Suntem scântei divine și nu trebuie decât să ne conectăm cu sursa noastră. Informația există, ne putem conecta la ea, dar trebuie să existe o intenție. Intuiția ne lovește din senin foarte rar.

Este important să avem un obiectiv: să ne punem o întrebare importantă și să creăm această bulă de pace, de așteptare. Să stăm cu palmele deschise, metaforic vorbind. Să ne setăm ca receptori. Uneori, adevărul pe care îl culegi din intuiție, din conectarea cu sursa este atât de mare și de copleșitor, încât mintea se sperie. Intuiția ne duce spre lucruri care cer efort. Dar suntem atât de mari cât ne dăm voie să fim. Cum ar fi o lume în care fiecare și-ar da voie să fie mare? Dar nu mare din ego, ci mare din spirit! Intuiția nu alimentează egoul, acesta este alimentat numai de minte.

Cu puțin înainte de accidentul care i-a fost fatal, prințesa Diana spunea într-un interviu: „Eu lucrez numai și numai după instinct“. S-a înșelat amarnic?

A nu se confunda emoțiile cu intuiția! Instinctul este asociat cu emoțiile. Impulsul vine din subconștient, este răspunsul rapid pe baza a ceea ce avem acumulat acolo. Intuiția nu este o reacție, un răspuns, un impuls, ci este o setare de cadru, de receptor. Persoanele cele mai intuitive sunt cele care au emisfera dreaptă dezvoltată. Însă exact aceste persoane au și sentimentele foarte dezvoltate. Dacă nu suntem atenți, emoțiile care coexistă ne pot duce la eșec. Diana era o astfel de persoană. Emoțiile trebuie mai întâi observate, înregistrate. Uneori, oamenii nu știu să distingă, spun numai „mă simt bine“ sau „mă simt rău“ și atunci e bine să caute.

Este dovedit științific că neuronii sunt plasați nu numai la nivelul creierului, ci și în structura cardiacă și la nivelul intestinelor, gros și subțire. Gut feeling este modul în care emoțiile comuni cu noi. La nivelul inimii este un nivel superior, în care ne conectăm cu scânteia divină și apoi trebuie să le aliniem pe ambele cu creierul.

Există „intuiția feminină“?

Da, femeile sunt construite cu emisfera dreaptă mai bine dezvoltată, pentru că ele sunt cele care perpetuează viața, au grijă de copii și este bine să poată descifra emoțiile copilului, ale bărbatului.

Dacă primești un semnal intuitiv recurent, o idee care este foarte departe de orizontul tău de preocupări, asta ar trebui să te conducă până la urmă la acțiune?

Wayne W. Dyer, celebru autor de cărți motivaționale, povestește: „Într-o zi am simțit un impuls puternic, inexplicabil să duc să caut mormântul tatălui meu, pe care nu îl cunoscusem. Acolo mi-am iertat tatăl“. Imediat a simțit o enormă pace interioară și dorința de a face ceva mai mare: și-a dat seama de puterea emoțiilor eliberatoare. Intuiția te îndeamnă spre un act constructiv. Dacă refuzi din cauza fricilor minții, nu onorezi măreția călătoriei disponibile pentru tine, refuzi divinitatea și actul creator.

Folosești intuiția în activitatea ta? Dar în viața ta în general?

Da. Mențin un echilibru între logică și intuiție. Când intru în relație cu un client, sunt atentă la ce-mi transmite, inclusiv nonverbal. În viața mea personală tindeam să fac totul singură și acum am realizat că de fapt oamenii sunt bucuroși să ajute și îmi folosesc intuiția pentru a găsi persoana potrivită.

S-a întâmplat vreodată mergi pe intuiție contra rațiunii și să fi reușit?  Și, invers, s-a întâmplat să faci asta și să ai un eșec răsunător? Cum ai explica asta?

Da, căutam un loc pentru cabinet, iar calea rațională era să caut anunțuri; intuiția mi-a spus însă voi găsi biroul mergând pe stradă… și așa s-a întâmplat. Acum mai mulți ani, când lucram într-o corporație, la un interviu pentru promovare, la întrebarea „unde te vezi peste 10 ani?“ mi-a ieșit, condus de intuiție, răspunsul „o să scriu o carte și o să ajut oamenii să se dezvolte“. Eram eu însămi uimită de ceea ce spun: răspunsul corect rațional era „o să cresc cifra de afaceri a firmei cu 50% etc.“ Totuși, adevărul a fost că am plecat din companie și am scris o carte și mă ocup de dezvoltare! Când am ajuns la eșec din cauza a ceea ce luam drept „intuiție“ s-a întâmplat pentru că eram la început și de fapt aveam de-a face cu emoții (chiar și cele pozitive pot fi perturbatoare).

Avem nevoie de un act de aliniere conștientă pe toate cele patru axe: spiritual, fizic, mental și sufletesc. O cale simplă este de a ne asculta corpul, care arată primul că nu suntem aliniați.

Două femei care iau decizii răspund întrebărilor noastre despre intuiție.

Laura Călin este inițiator și organizator de proiecte creative: V fair, târg de design contemporan și cultură vintage, Yoga City, platforma cu și despre yoga, LauraCalin.ro – digital storyteller

Doina Sava este antrenor emerit de înot, cu o activitate de zeci de ani și zeci de campioni formați.

1. Ce înseamnă pentru tine intuiția?

Laura: Intuiția înseamnă pentru mine să știu fără știu, ceva dincolo de rațiune, de experiențele trăite, de o justificare logică, e un fel de atingere magică. Intuiția face apel la alte procese decât cele ale înțelegerii raționale; așa o simt și eu, știu că e cea mai bună opțiune pentru mine în diverse situații.   

Doina: este un alt simț, de neexplicat (pot spune chiar „miros“); dacă îl dezvolți, te ajută înțelegi situații și manifestări ale celor din jur înainte ca ele să fie produse sau evidențiate.

2. Folosești intuiția în activitatea ta? Dar în viața ta? Unde nu ai folosi-o?

Laura: Ar fi greu să nu ascult acea voce interioară atunci când îmi vorbește, mă face atentă și alertă. De cele mai multe ori o ascult și bine fac. Nu știu unde nu aș folosi-o, aș vrea doar so aud mai des, uneori stresul, panica sau ideile preconcepute mă fac să n-o aud și să-mi pară de cele mai multe ori rău că n-am făcut-o.

Doina: Mă folosesc de intuiție în activitatea mea de antrenor, în mare măsură pentru că experiența mea îndelungată mă îndreptățeste să țin cont de ea. În viață în general, folosesc intuiția mai puțin, pentru că situațiile pot varia. N-aș folosi intuiția în ceea ce privește sentimentele mele, care ar putea să nu coincidă cu realitatea, până nu cunosc cu adevărat omul.

3. Dă-ne un exemplu de manifestare a intuiției

Laura: Uneori mă opresc din ceea ce fac și las lucrurile să se miște de la sine, devin spectator, păstrându-mă într-o stare pasivă. Fac asta pur intuitiv și de obicei lucrurile se întâmplă mai bine decât dacă fi acționat asupra lor: caută anumiți oameni pe care aș fi vrut să-i caut, apar alte oportunități sau se anulează altele și e mult mai bine decât să se fi întâmplat.

Doina: Cunoscând mai mult sau mai puțin caracterul unui om, poți să prevezi reacția sau feedbackul unei anumite situații sau al unui adevăr dat pe față.

4. Te consideri o persoană în mod natural intuitivă? Sau intuiția ta s-a dezvoltat datorită experiențelor, poate profesiei?

Laura: Intuiția m-a însoțit dintotdeauna și, ascultând-o, am învățat so percep din ce în ce mai des. Are legătură cu stilul de viață, cu yoga pe care o practic zilnic.

Doina: Sunt natural intuitivă, dar și experiența de viață m-a făcut să cred în intuiția mea. Lucrând mult și direct cu sportivi de toate vârstele și nivelurile de performanță, am ajuns să le cunosc cu mult înainte reacțiile și problemele inerente vârstei.

5. S-a întâmplat să mergi pe intuiție contra rațiunii și să fi reușit? Și, invers, s-a întâmplat să faci asta și să ai un eșec răsunător? Cum ai explica asta?

Laura: Se zice că intuiția e primul gând, urmat imediat de vocea rațiunii. Uneori, intuiția și rațiunea spun același lucru, doar că una e mai rapidă ca alta. Când spun lucruri diferite, nouă ne revine alegerea a ce urmează facem. Uneori am confundat intuiția cu frica, cu diverse temeri ascunse în sistemul de credințe și am evitat să ascult acel gând, mergând pe mâna rațiunii. Nu știu să fi avut eșecuri ascultându-mi intuiția.

Doina: Da, am reușit, deși riscând destul, să prevăd un rezultat împotriva evidențelor. Și invers, da, dar nu m-a dus la eșec, ci mai degrabă la dezamăgire. De multe ori ne supraapreciem intuiția și datele se schimbă din varii motive – sau pur și simplu suntem prea subiectivi. 

Citește și:

Articol preluat din ediția de aprilie 2019 a revistei Femeia.
Autor: Roxana Melnicu
Foto: pexels.com

Comments

comments

Lasă un răspuns