Esti aici
Femeia.ro > Din viață > Învață să spui NU! De ce trebuie sa spui NU si cui ii poti spune NU

Învață să spui NU! De ce trebuie sa spui NU si cui ii poti spune NU

Te sună o prietenă și te roagă stai cu copilul ei câteva ore? Colegul de la serviciu are nevoie exact acum de ajutorul tău? Părinții vor să rezolvi niște comisioane pentru ei? Soțului i s-a făcut poftă de musaca atunci când tu vrei doar să bei un ceai și să citești? Toate trecem prin astfel de momente, dar nu toate le gestionăm la fel.

O mare parte din definiția femeii, cel puțin în societatea noastră, presupune ca la toate întrebările de mai sus să răspunzi cu un DA hotărât și fără ezitări. O bună fiică își ajută părinții când aceștia îi cer ceva. O bună colegă vine în ajutorul celor car au nevoie de ea.

O bună soție gătește perfect și exact ce-și dorește soțul. O bună mamă face temele când i se cere. O bună prietenă NU refuză dea o mână de ajutor. Se pare că pentru a fi femeie trebuie să răspunzi cu DA la toate solicitările, indiferent de numărul și tipul lor și indiferent de ce program ai tu.

Mai mult decât atât, femeile care nu se supun acestui cod nescris sunt imediat identificate și ostracizate chiar de către celelalte femei.

Nevrotică sau nonconformistă?

După un timp, oricât de puternică și de rezistentă ești și oricât de mult îți dorești să spui mereu da, vine un moment în care oboseala își spune cuvântul. Dar pentru că nu poți admite în fața ta că eșuezi, te transformi într-o persoană agitată, mereu nemulțumită, mereu neliniștită, mereu stresată.

Așa se instalează nevroza, iar cauza ei este, de multe ori, incapacitatea de a spune NU. La polul opus, femeile care nu țin să corespundă unei definiții sociale, care își asumă diferențele și care se simt bine în pielea lor sunt imediat catalogate drept nonconformiste, în cel mai bun caz.

Ele își cunosc capacitățile, dar și limitele și, mai mult decât atât, se respectă pe sine. Asta nu le face mai puțin femei, mai puțin dezirabile sau mai puțin competente și sociabile. Dar le face mult mia puțin predispuse la nevroze. Care este secretul lor?

Cunoaște-te pe tine însăți

Orice psihoterapie care-și merită numele va porni de la cunoașterea de sine. În terapia cognitiv-comportamentală se pornește de la ideea că atât emoțiile influențează gândurile, cât și, invers, gândurile au efect asupra emoțiilor. Pe această stradă cu două sensuri putem porni din orice direcție pentru a ajunge la echilibru psihic.

Dar pentru aceasta trebuie să lucrăm cu noi însene. Cunoașterea de sine presupune răbdare, anduranță, curiozitate și capacitatea de a face exerciții care să ducă la schimbarea anumitor tipare patologice.

A nu putea să spui NU este unul dintre aceste tipare. Dacă te afli în această situație, iată ce să faci: timp de o săptămână, notează în fiecare seară situațiile în care ți s-a cerut să faci ceva și ai acceptat. În următoarea săptămână, propune-ți ca în fiecare zi să spui NU de cel puțin cinci ori. În mod programatic. Fără supărare. Poți chiar să explici celor în cauză de ce îi refuzi. Poți spune că terapeutul ți-a dat o temă și trebuie să o efectuezi. Important este ca, indiferent ce le spui altora, timp de o săptămână spui NU de cinci ori pe zi. Notează în fiecare seară cum te-ai simțit în fiecare situație.

În următoarea săptămână, spune NU de șapte ori pe zi, notând din nou, seara, ce emoții ai avut. Iar în a treia săptămână spune NU de zece ori pe zi. Nu trebuie să fie cazuri dramatice, poate cineva te întreabă dacă îi poți spune cât e ceasul sau dacă ai mărunt. Important este să efectuezi exercițiul și să notezi cu meticulozitate cum te simți în fiecare zi. Vei vedea că după o lună deja vei avea capacitatea de a discerne când să spui da și când să spui nu și nu te vei mai simți vinovată în cel de-al doilea caz. De asemenea, feminitatea nu-ți va fi știrbită cu nimic.

Exersează-ți mintea

La fel ca mușchii, mintea are nevoie de antrenament pentru a fi în formă. Mulți oameni renunță la terapie pentru că vin cu o atitudine greșită. Ei intră în biroul terapeutului cu ideea că acesta le va face bine fără ca ei să miște un deget. Exact opusul este adevărat: tu ești cea care trebuie să muncească și să facă ce i se spune dacă vrei să scapi de nevroză, dacă vrei să-ți reprogramezi mintea.

Exercițiul de mai sus este simplu și poate fi făcut de oricine. Pe acest tipar se bazează toate exercițiile de reprogramare, dar nu uita că asta presupune să fii conștiincioasă și să efectuezi zilnic sarcinile date. Cu timpul, vei descoperi și alte tipare mentale care te țin încătușată și vei înțelege care e mecanismul prin care să le înlocuiești cu idei sănătoase și productive.

Citește și:

Articol preluat din ediția de februarie 2019 a revistei Femeia.
Autor: Dana Verescu
Foto: pexels.com

Comments

comments

Lasă un răspuns