Esti aici
Femeia.ro > Din viață > Psiho > Nu timpul trece, ci viața noastră

Nu timpul trece, ci viața noastră

Probabil că puține sunt cuvintele cu denotație neutră care să ne creeze instantaneu o senzație de anxietate, așa cum ni se întâmplă la auzul cuvântului „schimbare“. În ciuda faptului că noi, ca specie, suntem firi extrem de curioase și fugim de monotonie și plictiseală mâncând pământul – potrivit observațiilor mele clinice și mai multor studii de specialitate –, depunem un efort psihologic mult mai mare pentru a evita durerea schimbării decât pentru a ne întâlni cu plăcerile acesteia.

De mai mulți ani, îmi este clar un lucru: nu poți ajunge la rezultatele dorite (indiferent că e vorba de schimbări în stilul de viață, de scăderea în greutate, cultivarea sănătății relaționale sau achiziționarea unor bunuri) fără să-ți permiți să te întâlnești cu gustul mai puțin dulce al vulnerabilității. Una dintre autoarele mele preferate scria în cartea ei că „nu poți să ai și curaj și confort  în același timp“. Așadar, în fața fiecărei schimbări, avem de luat o decizie: alegem curajul de-a face ceva diferit, pentru ca ulterior viața noastră să fie mai împlinită sau rămânem în zona de confort, acolo unde aparent este cald și bine (noi știind în adâncul sufletului că nu este adevărat), și ne amăgim cu gândul că timpul le rezolvă pe toate. Ceea ce s-ar putea să nu fie o idee chiar eronată  dacă – așa cum spune expertul în psihologia schimbării de la interior spre exterior, dr. Daniel Siegel – acceptăm că nu timpul trece, ci viața noastră. Adică noi putem opta și pentru a amâna efortul către schimbare și a evita astfel întâlnirea cu vulnerabilitatea (asta însemnând stare de risc, expunere emoțională și incertitudine), dar este important să conștientizăm că zi de zi se mai scurge câte un pic din viața noastră. Exact așa cum se întâmplă cu firicelele de nisip dintr-o clepsidră.

În calitatea mea de psihoterapeut relațional sau custode al poveștilor de viață, aud zi de zi oameni care, pentru a se înțelege pe sine și a se vindeca, își destăinuie cele mai intime gânduri și planuri; ba uneori le aflu chiar înaintea rudelor de sânge. Din păcate, pentru mulți dintre aceștia, planurile rămân doar la nivel de idee. Și asta, deoarece pe moment, atunci când ne entuziasmează un proiect nou, creierul produce substanța numită dopamină. (Natura ne ajută cum poate ea mai bine.) După care este esențial ca noi să ne asumăm responsabilitatea pentru toți pașii care sunt de făcut. Iar dacă este ca fiecare dintre noi să se gândească la cea mai recentă realizare personală, cu toții am putea confirma că demersul schimbării nu este mereu ușor sau intuitiv. Mai mult decât atât, am observat că mulți dintre noi confundă foarte ușor entuziasmul de început cu anxietatea sau frica. Potrivit experților în inteligență emoțională și analiză comportamentală, nu există diferențe fiziologice majore între felul în care resimțim energia declanșată de emoțiile de frică și anxietate, pe de-o parte, și starea de entuziasm pe care o trăim atunci când urmează să începem un proiect nou, care ar putea aduce schimbările mult dorite în viața noastră, pe de altă parte. Aici este nevoie de puțină înțelepciune – haideți să privim această energie ca fiind ceva ce ne transmite că ne aflăm pe drumul cel bun (fără să ne repetăm obsesiv: „Dacă îmi este frică înseamnă că nu-mi va ieși planul!“). Să alegem mereu curajul în locul confortului.

După care este nevoie de perseverență și angajament, căci nu toate planurile se transformă ușor în realitate. În unele cazuri, este nevoie să ne oprim pentru un moment – mai ales atunci când dăm de obstacole – ca să respirăm conștient (cu o atitudine mindful) și să ne reamintim de ce facem ceea ce facem și care este sensul planului pe care-l urmăm, apoi sub ce formă este acest plan legat de valorile noastre de viață. Astfel, se întâmplă mai multe lucruri bune – ne exersăm creativitatea, ne cultivăm reziliența și ne convingem că am fost creați pentru a rezolva problemele și nu pentru a ne feri de ele.

Concluzia este simplă: chiar dacă declarativ spunem altceva, realitatea este că nu ne plac schimbările. Acestea nu sunt mereu floare la ureche, dar nu trebuie să ne abatem de la drum atunci când dăm de greu. Știm că voința și motivația sunt importante, dar uneori este nevoie să acționăm înainte de a le simți în proporție de 100%. Totuși, indiferent de ce-am face, să alegem mereu calea curajului și să ne reamintim că viața trece, iar problemele rămân!          

 

Citește și:

 

Articol preluat din ediția de aprilie 2018 a revistei Femeia.
Autor: György Gáspár
Foto: Pixabay

Comments

comments

Leave a Reply