Esti aici
Femeia.ro > Din viață > Psiho > Tu cât de impostoare te simți?

Tu cât de impostoare te simți?

Tu cât de impostoare te simți? – Nu poți accepta un compliment? Simți că înșeli lumea? Ești convinsă că vei fi demascată curând? Bine ai venit în clubul select al celor cu realizări înalte care suferă de sindromul impostorului! Psihologii explică maniera de a-l recunoaște, de unde vine și cum să-l combați.

Sindromul impostorului este o senzație de îndoială de sine, nesiguranță, neîncredere în ciuda dovezilor contrare. De obicei, îi lovește pe oamenii de succes și deștepți. Își înalță capul de regulă după ce aceștia au o realizare notabilă și nu discriminează: oameni din toate straturile și de toate vârstele simt că înșală pe alții, dar minoritățile și femeile sunt cel mai frecvemt afectate de acest sindrom.

3 tipuri de impostură

1 „Sunt fals”

Frica fundamentală este de a fi descoperit, demascat. Oamenii simt că au reușit lucruri fără să-și dea seama cum, dar la un moment dat vor fi descoperiți. De exemplu, o tânără cercetătoare care tocmai a fost numită profesor universitar poate simți că a ajuns acolo dintr-o eroare. Un tânăr de 18 ani care a absolvit primul liceul poate avea senzația că nu e locul lui acolo, că nu merită pe de-a-ntregul acel loc.

2. „Am avut noroc”

A doua categorie atribuie succesul norocului. O altă versiune poate fi: nu sunt deștept/talentat. Am muncit din greu doar. Această versiune cu „am muncit din greu” apare foarte frecvent mai ales în rândul femeilor.

3. „O, nu e cine știe ce

De obicei fraza asta iese din gura celor care nu pot accepta un compliment. „Ce rochie frumoasă ai! O, cârpa asta veche?” „Felicitări pentru nota mare! A, am luat-o pentru că materia era ușoară.” „Probabil sunt singura persoană care a aplicat.” Și așa mai departe.

Cum apare acest sindrom

De obicei, în copilărie. Părinții bine intenționați își laudă copiii și le spun: ești foarte deștept sau ești foarte drăguță! Aceste etichete, deși vor să fie complimente, îi împiedică pe copii, pentru că le dau senzația că nu mai au încotro să se dezvolte. Dar când copiii greșesc, încep să se îndoiască de eticheta de deștept și implicit de opinia părinților. Mai mult, îi împiedică să încerce lucruri noi, de teama că vor greși. O altă sursă a sindromului apare la cei care vor să fie „normali”, la fel ca ceilalți. Femeile, minoritățile rasiale sau sexuale simt că nu aparțin de grup. Copiii neobișnuiți sau cei care sunt primii din familie care fac un anumit lucru (de exemplu, au o carieră de manager) pot simți că sunt niște impostori. O altă sursă este meritocrația. Indivizii cu rezultate înalte se compară și sunt comparați mereu cu alții. Dar conștiința acestui fapt îi poate face sensibili în exces la rezultatul muncii lor.

Moduri de combatere a acestui sindrom

1. Conștientizează că este normal să te simți ca un impostor

Sindromul este foarte răspândit. Se întinde de la liceu până la cei care câștigă premiul Nobel. De curând însăși Michelle Obama a mărturisit că este urmărită de acest sindrom. Nu prea se discută despre el pentru că toți oamenii îl păstrează secret și presupune o anumită doză de rușine.

2. Amintește-ți ce ai realizat până acum

Fă un CV personal, doar pentru tine, cu toate lucrurile pe care le-ai realizat în viață și citește-l din când în când. Citește scrisorile de recomandare. Amintește-ți ce au spus alții despre tine. Vei vedea că lucrurile sunt adevărate, nu doar în mintea ta.

3. Vorbește cu un prieten

Împărtășește-ți îndoielile unui prieten bun, de încredere. Vei vedea că pe măsură ce vorbești despre aceste lucruri, senzația de apăsare scade și te vei relaxa.

4. Caută un mentor

Cere unui coleg, profesor sau antrenor să te ghideze în muncă. Dacă este posibil, caută un mentor de același sex și etnie.

5. Predă

Sau devino tu un mentor. Vei fi surprins de cât de multe lucruri cunoști. Mai mult, pe măsură ce devii expert într-un domeniu, îți dai seama cât de mult mai ai de învățat. Așa că doar când ai în față începători absoluți îți recapeți perspectiva.

6. Laudă efortul copiilor, nu trăsăturile

În loc să spui copiilor „ești deștept” sau „ești drăguță”, spune-le „ai muncit foarte bine și din greu, foarte bine”. Astfel îi înveți să se concentreze pe proces, nu pe propriile talente.

7. Nu renunța complet la sindrom

Rămâi umil și modest. Există un punct fin de echilibru între sindromul impostorului și egotismul șmecher. Modestia autentică știe să păstreze echilibrul bun, astfel încât „să nu ți-o iei în cap”, dar nici să nu te subevaluezi.

Citește și:

Articol preluat din ediția de mai 2019 a revistei Femeia.
Autor: Dana Verescu
Foto: pixabay.com

Comments

comments

Lasă un răspuns