Esti aici
Femeia.ro > Bani și carieră > Carieră de succes > Dr. Michael Schroeder, coach-ul managerilor

Dr. Michael Schroeder, coach-ul managerilor

Dezvoltarea personală, sub diversele ei forme, este în plin avânt. Când pregătirea de coach a celui care te consiliază în privința alegerilor tale de viață este dublată de o experiență bogată în corporații și în management, atunci cu siguranță rezultatul nu poate fi decât îmbucurător.

De când a devenit manager general al companiei la care lucram, în urmă cu peste 10 ani, dr. Michael Schroeder a apărut ca o figură foarte neconvențională. Sosit din Germania, dinamic, îndrăzneț, întreprinzător, a adus organizației un suflu cu totul nou și ne-a făcut să regândim conceptul de „la birou“. A fost probabil unul dintre primii adulți care au mers la București pe trotinetă –nu pe stradă sau în parc, ci chiar pe culoarele companiei! Împreună cu colegii, făceam un soi de teambuilding spontan jucând golf de birou – așa-numitul office putting, și am fost aproape de performanță în domeniu. În acest mod ludic, pe nesimțite, ne-am regândit conceptul de muncă și am dezvoltat îndrăzneala și creativitatea de care avem nevoie în munca noastră editorială. L-am regăsit peste ani pe dl Michael Schroeder tot în România, acum vorbind românește perfect, în postura de specialist în coaching și autor al volumului „Excelența personală pentru manageri“, Curtea Veche Publishing.

Domnule Schroeder, ați lucrat în mai multe țări, deci puteți face comparații complexe. Cum ați văzut România când ați venit pentru prima dată și cum o vedeți acum? Ce v-a plăcut aici? Ce vi s-a părut de neînțeles? Ce ați vrut să schimbați? Vi se pare că ați reușit să schimbați ori s-a schimbat ceva în timpul care a trecut de atunci?

Când am venit în România prima oară, în 2003, nu am fost prea încântat. Visam alte destinații, dar până la urmă s-a dovedit a fi România… După numai câteva săptămâni însă, atitudinea mea se schimbase și am început să văd cât de interesantă poate fi această experiență, cu condiția s-o accept. Erau o mulțime de lucruri de făcut și, pe măsură ce trecea timpul, îmi plăcea din ce în ce mai mult. Cred că acești ani, între 2003 și 2009, au fost perioada cea mai activă și mai plină de satisfacții din viața mea. Când am ajuns eu, România nu era în Uniunea Europeană, iar mentalitățile erau încă tributare schemelor comuniste din trecut. Oamenii începeau încet să realizeze că existența lor poate face diferența, că talentul lor individual este bine-venit și nu reprimat. Eram bucuros în special deoarece contribuiam și eu puțin, dând oamenilor mai multă încredere și cultivându-le încrederea în ei înșiși. Eram foarte mândru de echipă și aveam senzația că putem face față oricărei situații. Cred că un pic de spirit ludic este bun pentru viață și business, nu trebuie să fim tot timpul așa de serioși.

Ce ar mai trebui să se schimbe în profilul organizațional de la noi ca lucrurile să meargă bine pentru angajatori, angajați și economie?

Cred că românii au multe înzestrări, ca oricare altă națiune. Vă lipsește puțin încrederea în sine și în liderii voștri (ceea ce, parțial, înțeleg). Vreme de mulți ani, oamenii au fost înșelați și numai o mână de oameni a acumulat bogății. Uneori, trebuie să învățăm și să ne luptăm pentru drepturile noastre și să nu abandonăm așa de repede, sucombând în victimizare și plângându-ne – acesta este un sport destul de popular aici. Aveți suficientă putere să schimbați organizațiile și întreaga națiune, dar trebuie să aveți încredere unii în alții și să susțineți lideri care vor cu adevărat să schimbe ceva, să nu îi descurajați. În loc să părăsiți țara, există o mulțime de lucruri de făcut aici, deci… să ne apucăm! Liderii trebuie să încurajeze dezvoltarea colaboratorilor lor și să nu se atașeze prea mult de larg răspânditul arhetip al „șefului celui mare“ care face abuz de puterea lui. Prioritățile aici sunt împărțirea puterii, respectul reciproc și asistența oferită colaboratorilor pentru a se dezvolta. Din cauza abuzului de putere, oamenii nu mai sunt motivați, mulți dintre lucrătorii „gulere albastre“ nu sunt respectați pentru ceea ce fac. Întrebați-vă de câte ori o salutați pe femeia de serviciu, pe recepționeră sau pe muncitorii de pe stradă. Nu este vina lucrătorilor că lucrurile nu merg la fel de bine ca în alte țări, ci este vorba despre lipsa unui management bun. Încă nu sunt suficienți „eroi“ pe care oamenii să-i poată admira și de la care să învețe.

De unde ar trebui să vină schimbarea?

În loc să așteptăm să se schimbe lucrurile, mie îmi place vorba lui Gandhi: „Tu ești schimbarea pe care vrei să o vezi în lume.“ E o declarație puternică deoarece ne pune pe fiecare dintre noi în postura de a fi conștienți și responsabili. Fiecare individ are puterea de a se schimba. Cred că România este un teren minunat pentru a fonda o companie proprie. Mai sunt multe lucruri de făcut și start-upurile sunt semnificativ mai reduse decât în alte țări.

Ce impact are cultura unei organizații asupra succesului ei?

Cu toții trăim în sisteme: familia este un sistem, compania este un sistem, un stat este un sistem. Dacă sistemul reușește să instaleze valori puternice, există șanse pentru succes. Oamenii vor să creadă în ceva și mai ales vor să creadă în propria evoluție. Multe companii internaționale fac acest lucru. O cultură puternică oferă speranță și sens și poate produce chiar o schimbare a atitudinilor colaboratorilor. De exemplu, multe companii internaționale au un fel de sistem de a separa deșeurile pentru angajații lor. Pe culoare vezi pubele separate pentru hârtie, plastic etc. Atragerea atenției colaboratorilor asupra acestor aspecte poate duce la o schimbare inclusiv în exteriorul companiei.

Ceea ce le propuneți antreprenorilor nu este neapărat o scurtătură spre succes (așa cum o fac majoritatea cărților de autodezvoltare), ci un drum de autocunoaștere și devenire mult mai complex, dar ale cărui rezultate le ghicim mai deosebite. Cum ați ajuns la această cale? Ce presupune ea concret? Are ceva în comun și cu conceptul de mindfullness? Ce îl convinge pe un antreprenor să adopte o astfel de cale?

În cartea mea nu vorbesc niciodată despre succes pentru că este o chestiune foarte individuală, foarte colorată de ceea ce a învățat fiecare în procesul propriu de condiționare. Eu am trăit importanța autoobservației și atenției și puterea de transformare a acesteia dincolo de jocul pe care îl jucăm în companie. Am explorat această cale timp de mai mulți ani și m-au inspirat mult atât yoga, cât și vechile școli indiene de explorare interioară. În primul rând, conștiința de sine înseamnă a înțelege cum funcționezi din afară. Osho a spus odată că avem totul, dar nu ne avem pe noi. Minunat spus, cu toții jucăm jocuri și orice companie este un teren de joacă. A fi mai conștient de ceea ce se petrece și de ceea ce facem ne ajută să obținem un alt grad de înțelepciune, care depășește egoul și merge către o viziune mai interconectată a lumii și a ceea ce poate fi contribuția mea pentru ca totul să avanseze. Terenul de joacă este numai unul dintre nivelurile unde desfășurăm ceea ce avem; la un nivel mai adânc, putem să ne dezvoltăm către scopuri mai înalte, mai multă înțelepciune, compasiune și prezență. Dar toate aceste lucruri nu pot fi percepute cu mintea omniprezentă care ne forțează spre logică și gândirea lineară. Lumea este mai mult decât atât… O mare-mare atenție la tine și la ceea ce „arăți“ îți aduce mai multă înțelegere a ceea ce ești. În acest sens, da, devii mai mindfull, dar eu aș prefera să spun „mindless“, adică să nu lași mintea să judece și să tranșeze lucrurile înainte ca ele să fie cu adevărat trăite.

În ce condiții poate spera cineva să ajungă schimbe regulile jocului despre care vorbiți?

Uneori nu este nevoie să schimbi regulile, este suficientă atenția. Poate îți schimbi comportamentul sau atitudinea, de exemplu. Dacă am o convingere internă care mă împinge mereu să caut mai mult (merită să cercetez de unde vine asta), pot să ajung să fiu frustrat la un moment dat, deoarece sunt mereu suișuri și coborâșuri și lucrurile nu sunt întotdeauna cum ni le dorim. O schimbare de atitudine, o înțelegere mai profundă a vieții mă poate ajuta aici. La bază este vorba întotdeauna despre alegeri pe care nu ești conștient că le-ai făcut sau ești prea speriat ca să le faci: să-ți schimbi jocul sau terenul de joc, poate să te desparți de partenerul care a devenit toxic etc. Întotdeauna avem de ales, chiar dacă este vorba numai despre atitudinea noastră față de lucruri… aceasta este adevărata libertate.

Ce faci dacă ajungi pe un teren în care toată lumea pare spontană, dar bănuiești că de fapt joacă un joc după niște reguli pe care nu le cunoști? De unde pornești investigația pentru a deduce regulile?

Asta-i o întrebare bună: întreabă-te mai întâi care sunt ambițiile tale personale: vrei să descoperi aceste lucruri? Este acesta rolul tău? Cine vrea asta? În unele cazuri poate fi într-adevăr nevoie să clarifici lucrurile; în multe companii există „culise“ unde sunt luate deciziile. România este o cultură unde implicitul și contextul joacă un rol important, unde lucrurile adesea nu sunt spuse direct. Conectează-te cu ceea ce simți: dacă simți nevoia să clarifici lucrurile, fă-o, dar fii conștient de faptul că s-ar putea să fii nevoit să suporți consecințele și chiar să fii nevoit să pleci deoarece ai demarcat jocurile celorlalți și din acel moment ai devenit o amenințare pentru ei.

Este adevărat că în general numai top managementul are nevoie de coaching? Cum ar trebui să acționeze un coach pe nivelurile de mijloc sau chiar de jos ale unei companii?

„Everyone should have a coach“, a spus un mare CEO american, nu cu mult timp în urmă. Cred că trăim într-o lume care este din ce în ce mai complexă și în care managementul de top pierde adesea legătura cu sine și cu colaboratorii. Cui îi place să vorbească unui coleg din board despre slăbiciunile personale? Fiecare participă la show-ul pentru putere. Astfel că un coach este o bine-venită ocazie pentru a avea o discuție reală, fără granițe și pentru a ne deschide complet. Experiența mea arată că marea majoritate a oamenilor au mare nevoie de asta. Aici se spune „peștele de la cap se împute“ – cu siguranță este o prioritate ca persoanele care se află în vârf să stea bine și să fie repere pentru companie. Dar coachingul poate fi util peste tot: dacă doi colegi se ceartă tot timpul, coach-ul poate media; un tip cu potențial crede deja că este mai bun decât top managementul: un coach îl ajută să vadă tabloul real; munca de echipă nu funcționează din cauza lipsei de încredere: un coach poate crea un nou climat de încredere și deschidere.

Pentru o mare parte a publicului de la noi, coachingul este încă o îndeletnicire exotică. Cât din ceea ce faceți este psihologie, cât este joc actoricesc, cât este deducție și analiză, cât teorie matematică a jocurilor și, desigur, cât este improvizație? După părerea dvs., oricine poate deveni coach dacă se antrenează sau este nevoie de calități speciale pentru a avea succes într-o astfel de activitate?

Cred că în domeniul afacerilor ai nevoie de un cocteil din patru lucruri:

  • un background profesional bun: acesta înseamnă să fii bine instruit în coaching, să ai cunoștință de diferite școli de coaching;
  • o experiență personală bogată în afaceri, pentru a fi credibil;
  • să-ți fi făcut propria temă în dezvoltarea și purificarea interioară, pentru a obține un nivel mai înalt de înțelegere;
  • inteligență emoțională.

Cea mai dificilă este ultima componentă: a simți, a asculta activ fără să etichetezi, a crea un spațiu pentru travaliul de coaching: toate acestea nu pot fi transpuse în formule matematice. Simplul fapt de a te interesa cu adevărat oamenii nu este deloc atât de evident cum ar părea. În calitate de coach, ai nevoie de compasiune cu adevărat nelimitată pentru orice situație pe care ți-o prezintă clienții. Coachingul este munca cea mai intuitivă, cu un proces de focusare la sfârșit. Uneori, schimbarea se petrece în liniște, într-un moment împărtășit de prezență, uneori se petrece a doua zi, alteori câteva luni mai târziu. Aici e frumusețea!

Michael Karl Schroeder a studiat economie în Germania și Franța, unde și-a obținut apoi doctoratul. Înclinația lui spre domeniul comunicării l-a adus în mass-media, mai întâi în televiziune, apoi în domeniul editorial. Timp de aproape două decenii a lucrat pentru companii internaționale. Vorbește patru limbi. Călătoriile profesionale l-au dus în principal în Franța și în Europa de Est. În 2009 a părăsit lumea afacerilor timp de 24 de luni pentru a se dedica problemelor ce țin de sensul vieții. În această perioadă a trecut printr-un proces profund de transformare și a avut, prin intermediul meditației, experiențe definitorii. De atunci se dedică vocației proaspăt descoperite. În 2012 a înființat agenția Linarson și însoțește, în calitate de consultant și consilier, manageri internaționali de top pe calea dezvoltării personale și profesionale. Este coach certificat de International Center of Transformational Presence, cu peste 2.500 de ore de coaching la activ. Programul pe care l-a inițiat cu scopul de îndruma liderii să atingă excelența personală combină consultanța clasică în management cu coachingul pentru transformarea personalității.

Volumul „Excelența personală pentru manageri. Transformarea comportamentului de lider prin autoanaliză direcționată”

Text: Roxana Melnicu

Foto: arhiva personală, PR

 

Citește și:

Connie Larkin: Educația ta depinde doar de tine, nu de alții

Marco Hößl, CEO Kaufland: Aici am cea mai bună echipă din lume

Raluca Kișescu: Beletristica te ajută să-ți construiești brandul

Comments

comments

Lasă un răspuns