Când nu știi cum să reacționezi, creativitatea și umorul sunt esențiale, iar inventarea a ceva credibil te scoate din încurcătură.
Adriana are două fetițe frumoase și isteţe. Ioana are aproape 12 ani, iar Ilinca împlineşte șapte în această lună. Ca mamă de fete, a făcut tot ce i-a stat în putinţă să le educe frumos şi să le înveţe manierele elegante. „Un copil nu poate fi crescut sub un clopot de sticlă şi, în momentul în care au mers la grădiniţă şi au intrat în comunitate, au început să apară problemele. Dacă în familie poţi să deţii controlul asupra discuţiilor şi cuvintelor folosite, în afara ei acest lucru nu mai este posibil. Şi, uite-aşa, fetele mele au luat contact cu limbajul licenţios. Apoi, pe măsură ce au crescut şi au început să buchisească, nu mai erau expuse doar la înjurăturile auzite ocazional în curtea şcolii, în parc sau în mijloacele de transport în comun, ci începeau să descifreze cuvinte ori să observe imagini nepotrivite scrise sau, după caz, mâzgălite prin cele mai neaşteptate locuri: pe zidurile școlii, la locurile de joacă unde mergeam frecvent, în tramvaie sau pe faţadele caselor.“
Cu taurul de coarne
Chiar dacă nu era o situație comodă, când Adriana și-a auzit copilele cu păr bălai şi privire inocentă aruncându-şi cuvinte de nerostit într-o după-amiază călduroasă din vacanţa de vară, și-a spus că problema trebuie tranşată înainte să ia amploare. „Am început prin a le întreba de unde știu acele cuvinte, iar ele mi-au spus că, în parte, de la copiii de la şcoală şi colegii de joacă, dar şi din graffitiurile de pe stradă. Le-am explicat, cu un ton calm şi firesc, că acele cuvinte nu sunt cele mai frumoase şi că organele despre care ele pomeneau au o denumire ştiinţifică mult mai acceptabilă. Apoi, ajutată de o enciclopedie Larousse ilustrată şi concepută special pentru copii, le-am citit despre lucruri absolut fireşti, care nu te fac mai cool dacă le strigi în gura mare pe stradă.“
Mesajele din spatele desenelor
Poate că unele forme de graffiti sunt un fel de artă a străzii, însă majoritatea sunt fie mâzgălituri care urâţesc peisajul citadin, fie conţin mesaje directe care pervertesc şi fură înainte de vreme inocenţa copiilor. „Dragostea şi, implicit, sexul nu sunt comportamente vulgare şi acte ruşinoase, aşa cum par în mesajele murale ce împânzesc oraşele. Însă imaginea pe care şi-o construiesc copiii despre ele poate fi uşor influenţată de abordarea tendenţioasă a artiştilor străzii. Îmi amintesc o poveste a mamei despre mesajele violente de care ne lovim zilnic. Într-o zi, mergând împreună pe stradă, sora mea, pe-atunci în clasa I, a întrebat-o pe mama ce înseamnă un cuvânt din trei litere citit pe un gard. Cu o prezenţă de spirit incredibilă şi un umor pe măsură, mama i-a răspuns că e prescurtarea de la „Fabrica de Ulei Timişoara“. Aşadar, prin replici potrivite poți salva o situaţie care te pune în dificultate. Nici nu e necesară o explicaţie prea detaliată, pe care n-ar înţelege-o şi care nu ar face decât să risipească prea curând magia copilăriei. Dacă îi putem proteja fără să le nesocotim inteligenţa, un răspuns umoristic, în doi peri poate fi pentru moment un compromis nobil.“
În încercarea de a le ţine departe de influenţa negativă a mesajelor obscene de pe stradă, Adriana le repetă fetelor cât de important este în viaţă să-şi urmeze propriul drum şi că a fi diferit este de dorit în faţa mentalităţii de turmă. „Un mesaj grafic explicit, cu marker gros, negru, vizibil tronează chiar pe geamul blocului în care locuim, n-ai cum să-l treci cu vederea. Când a apărut, fetele au râs, apoi l-au ignorat. Din păcate, dacă nu se va face ceva ca aceste mesaje să dispară din locurile pe care le frecventăm zilnic, ele vor deveni atât de obişnuite, încât trebuie să ne învăţam să trăim cu ele și mai ales cum să le facem față.“
Articol preluat din ediția de aprilie 2014 a revistei Femeia.
Autor: Luminița Tăbăran
Sursa foto: Vlad Stănescu
Citește și:
Agresiunea de la fiecare colt de strada: Drumuri pestrite
Agresiunea de la fiecare colt de strada: Viata ca o jungla