Prin ochii unui copil, mâzgăliturile de pe pereți şi desenele agresive în culori puternice se văd murdare!
Cristina este mama Alexandrei, o fetiţă frumoasă, cu ochii de safir şi părul lui Rapunzel. Pe cât e de frumoasă, pe atât este de cuminte şi talentată. Are numai nouă ani, dar deja cântă cu pasiune la pian (şi o face extraordinar), se străduieşte să înveţe engleza cât mai bine şi nu ratează nici un concurs de matematică. Este copilul-minune pe care şi l-ar dori orice mamă. Robert a venit de numai nouă luni în familia lor, dar asta nu a împiedicat-o pe Cristina să-i arate Alexandrei aceeaşi dragoste ca până acum. O priveşte cu multă căldură şi îi răspunde cu răbdare la toate întrebările. Alexandra, la rândul ei, îşi adoră mama şi nu-i iese din cuvânt nu pentru că ar fi un copil lipsit de personalitate, ci dimpotrivă, dar a înţeles că o sfătuieşte numai de bine şi are încredere deplină în sfaturile ei.
Ziduri invizibile şi vorbe cu ecou
„Am trecut deseori pe lângă ziduri murdare cu mesaje vulgare, dar, din fericire, nu le-a observat, cred eu, sau cel puţin am încercat să-i distrag atenţia atunci când le observam. Sincer, cred că m-ar fi pus într-o mare dificultate: n-aş fi ştiut cum să-i explic la nivelul ei de înţelegere. N-ai cum să-i protejezi, viaţa pe stradă este ca o junglă. Când era mică, nu ştia să citească şi asta o împiedica să înţeleagă, dar, când te sui cu copilul în autobuz şi elevi de liceu spun cuvinte greu de reprodus, n-ai cum eviţi această realitate. Mergi cu copilul în parc şi acolo sunt părinţi care vorbesc urât, ba chiar și alți copii. Când avea şapte ani, Alexandra a auzit un cuvânt urât. A venit să mă întrebe dacă există acel cuvânt. I-am explicat că este vorba despre un organ masculin într-o exprimare necivilizată, un fel de înjurătură, ceva urât care nu trebuie reprodus. Auzise cuvântul de la un copil de vârsta ei, în parc! Mă bucur că nu l-a auzit când era mică şi să-l repete fără ca eu să o pot face să înţeleagă de ce nu-i bine.“
Protecţia constă în explicaţie
Cu multe informaţii la liber şi accesul la internet de la vârste mici, copiii pot fi expuşi mesajelor mai puţin ortodoxe, ba chiar şocante. „Şi Alexandra are acces la internet, are tabletă, telefon. Este o provocare în ziua de azi să fii părinte din punctul acesta de vedere, trebuie să fii mereu pregătit să dai răspunsuri, uneori incomode, dar necesare. I-am spus Alexandrei să fie mereu atentă, pentru că unele persoane sunt aparent drăguţe şi binevoitoare, dar răul se poate ascunde în multe forme. Să nu dea detalii personale şi să nu vorbească urât. A înţeles. Şi exemplul personal contează foarte mult.“
Mesaj neînţeles
Alexandra îşi aminteşte că unele ziduri din cartierul ei erau murdărite, dar acum, după ce au fost vopsite, sunt frumoase. „Eram cu bunica în troleibuz şi am văzut că scria ceva lângă scaunul meu, dar n-am înţeles; era şi un desen urât. M-am gândit că acela care l-a făcut nu era o persoană în care să ai încredere, n-ar fi putut niciodată să fie prietenul meu!“, declară Alexandra foarte convinsă, cu un aer copilăresc amestecat cu o maturitate dezarmantă.
Articol preluat din ediția de aprilie 2014 a revistei Femeia.
Autor: Luminița Tăbăran
Sursa foto: Vlad Stănescu
Citește și:
Agresiunea de la fiecare colt de strada: Drumuri pestrite
Agresiunea de la fiecare colt de strada: Umorul te salveaza