De multe ori, am auzit prieteni, rude, cunoscuţi spunând conspirativ: „Copilul nu trebuie să ştie, ai grijă să nu afle!“
Iar asta, când e vorba de cele mai nevinovate lucruri. De la o promisiune neţinută din neatenţie până la chestii complicate precum moartea cuiva din familie. Să spunem că era de înțeles când copilul avea 3-4 ani şi întrebările fără sfârşit l-ar fi pus în mare încurcătură pe părinte. Dar eu sunt de părere (şi nu-s singura!) că, de la opt ani încolo, trebuie să-i împărtăşeşti copilului cam tot. Pentru că, inevitabil, el îşi dă seama când îi ascunzi ceva. Şi nu va considera că vrei să-l protejezi, ci va fi convins că îl minţi fiindcă e prea mic să priceapă, iar asta e o jignire pentru el. Sau, mai rău, va crede că-l minţi pur şi simplu.
Bani
Criza financiară a familiei este cel mai frecvent secret. Cum să priceapă un copil, îţi zici, de ce colegul lui poate avea tot ce-şi doreşte, iar el nu? Dacă îi spui că respectivul copil are părinţi mai cu dare de mână, va crede că tu nu eşti în stare, îi va admira pe părinţii colegului şi tu vei fi considerat slab. Îmi pare rău că-ţi spun, dar ai o părere proastă despre copilul tău! Sau deja te simţi cu musca pe căciulă, pentru că i-ai ascuns faptul că nu-ţi poţi permite unele şi altele, iar acum minciunile (nu le putem spune altfel) te-au cam ajuns din urmă. „Copilul merită orice sacrificiu, vei spune, chiar dacă fac eforturi mari, el trebuie să aibă ce-şi doreşte!“ Să spunem că este adevărat, dar, dacă sacrificiul va ajunge să-ţi ocupe tot timpul pe care altfel l-ai acorda copilului, în loc să-l vezi fericit, îl vei face să sufere. Până la urmă, el îşi va da seama că totul e o prefăcătorie şi lucrurile se vor complica.
Şi totuşi… Copilul, deși se consideră deja adult la 8-9 ani, nu trebuie să ştie toate amănuntele crizei financiare, oricât de justificată ar fi ea. Ba chiar ar fi bine să afle şi că, indiferent de venituri, nu poate avea chiar orice îşi doreşte.
Boli
Nu trebuie să-i ascunzi copilului adevărul despre boli. Nici ale celor din jur, nici ale lui. Îi explici cu blândeţe, chiar cu puţin umor, dar trebuie să ştie. Altfel, dacă se va agrava situaţia şi el va fi luat prin surprindere, vei fi nevoită să gestionezi situaţii mult mai complicate. Dacă este avertizat, va încerca să ajute și va avea timp să se pregătească pentru ce-i mai greu. Copiii sunt înţelepţi, înţeleg boala (ba chiar și moartea) mai bine decât adulţii.
Şi totuşi… Ai grijă cum îi spui adevărul, nu-i da amănunte sordide și nu-l face martor ocular al suferinţelor!
Neînţelegeri
Sunt inerente chiar şi în cele mai frumoase (ca să nu spun fericite) familii. Nu trăim precum în Grădina Raiului, ca toate să mergă ca unse. Unde mai pui că fericirea continuă ar fi oarecum plictisitoare. În plus, n-ai avea termen de comparaţie. Prin urmare, de la 5-6 ani, copilul trebuie să înţeleagă faptul că între mami şi tati pot exista neînţelegeri. Când avea vreo şase ani, băiatul meu ne-a auzit contrazicându-ne – nu ne certam, eram doar însufleţiţi în a da contraargumente. I-am văzut privirea speriată și i-am explicat ce făceam. De-atunci, când ne mai certăm câteodată, ne spune: „Ce simpatici sunteţi! Chiar amuzanţi!“ Şi ne trece.
Şi totuşi… Din nefericire, există cupluri care îşi epuizează dragostea şi buna înţelegere mai repede decât îşi propuseseră. Părinţi care ajung la concluzia că a venit timpul să divorţeze. Este complet greşit să încerce să ducă mai departe o căsnicie doar pentru a-i „asigura“ copilului doi părinţi. La fel de greşit este să-i spui copilului toate nemulţumirile şi frustrările tale în ce-l priveşte pe celălalt. Şi, mare atenţie, copiii aflați la vârsta preadolescenţei sunt tentaţi să creadă că divorţul părinţilor este responsabilitatea lor. Tocmai de aceea contează enorm cum şi ce i se spune.
Sex
Delicată problemă. Cum și ce să-i spui… Cel mai bine e să-i zici adevărul gol-goluţ, pas cu pas. Nu mai e timp de pudibonderie: „Vai, dragă, cum să-i spui copilului aşa ceva?“ Nu-i zici tu, va afla de la colegi, de pe internet, de pe stradă, de la televizor. Şi vei pica drept caraghioasă. E ca-n bancul ăla: „Mami, cum vin copiii pe lume? Îi aduce barza! Vai, mama şi tata lui Gigel nu ştiau de barză şi au făcut sex“.
Şi totuşi… Un pic de poezie nu strică. Aşa că poate nu treci direct la poziţii favorbile unui orgasm garantat.
Adopţie
E o problemă care ar trebui tratată separat. Îi spui sau nu copilului că este adoptat? În mod normal, eşti obligat moral s-o faci. Însă, vei zice, adevăraţii părinţi nu sunt neapărat cei biologici, ci oamenii care l-au crescut și l-au educat. E adevărat, dar, dacă printr-o neşansă va afla că este adoptat şi că tu i-ai ascuns asta, copilul va trăi o dramă.
Citește și:
Căutăm calea cea bună pentru copii
Îți crești copilul cu sau fără reguli?
Articol preluat din revista Femeia de Azi, nr.25/25.06.2015
Autor: Irina Tudor Dumitrescu
Sursa foto: pixabay.com