Esti aici
Femeia.ro > Familie > Copii > Ce ar trebui să-ți înveți copilul

Ce ar trebui să-ți înveți copilul

Oricât ai dori, nu ai cum să-și ocrotești copilul într-o asemenea măsură, încât să-l aperi de toate neplăcerile cu care se confruntă. Dar poţi să-l pregătești să se descurce în anumite situaţii.

Pe când se juca, micuţului Alex i s-a făcut sete, aşa că şi-a turnat apă într-un pahar ca să bea. Din neatenţie, l-a răsturnat şi paharul s-a spart. Calm, băieţelul a adus mătura şi făraşul şi a strâns cioburile, după care a observat că s-a tăiat. Nu s-a speriat, s-a îndreptat calm spre dulăpiorul din baie, de unde a scos sticla cu apă oxigenată, a turnat puţin lichid pe o bucată de vată şi şi-a tamponat locul rănit. Cu alte cuvinte, şi-a acordat singur primul ajutor. Copilul tău ar proceda la fel într-o situaţie asemănătoare? Cum de-a știut Alex asta? Meritul este în primul rând al părinţilor, care l-au învăţat cum se procedează când se întâmplă să te răneşti sau în diverse alte situaţii neplăcute. Iată câteva dintre ele.

# Ce faci dacă locul în care te afli e cuprins de flăcări?

Copilul trebuie să ştie la ce număr de telefon să sune pentru a solicita ajutor!

# Ce faci dacă brusc i se face rău cuiva?

Dacă se întâmplă ca prichindelul să rămână singur acasă cu bunica, să zicem, care suferă de vreo afecţiune sau alta, e bine să ştie unde se află medicamentele pe care le ia aceasta şi cum anume se administrează. Apoi, un aspect foarte important: trebuie să ştie numărul de telefon al ambulanţei.

De pe la 7 ani, îl poţi învăţa cum să-şi bandajeze o rană, cum să oprească sângele şiroind, cum să-şi ia temperatura.

Locuiesc pe strada…

E incredibil (şi inadmisibil în acelaşi timp) ca un copil care vorbește, care ştie denumirea desenului animat preferat, cât costă un ou Kinder cu surprize, care este codul PIN al telefonului mobil al tatălui să nu-şi cunoască numele de familie, să nu ştie la ce număr de telefon răspund părinţii sau adresa unde locuieşte. Verifică dacă așa cum stau lucrurile sub acest aspect în ceea ce-l priveşte pe puştiul tău. Şi, fireşte, ajută-l să însuşească informaţii pe care să le redea oricând fără a sta pe gânduri.

# Confecţionează-i o carte de vizită cu informaţii privitoare la identitatea părinţilor, domiciliu, număr de telefon. Aceasta poate avea forma unei etichete pe care s-o coşi pe dosul hainei sau a unei bucăţi de carton pe care să i-o pui în buzunarul bluzei sau al pantalonilor. Reţine: copilul trebuie să ştie despre ea. În plus, va trebui să-i explici şi de ce este necesar acest lucru.

Consideri că este o măsură exagerată? Nicidecum. Copilul se poate pierde de tine oriunde, în supermarket, la metrou, pe aeroport sau peronul unei gări.

Roşu, galben, verde

Respectă întotdeauna regulile de circulaţie rutieră când călătoreşti cu maşina împreună cu copilul. Şi nu te mira prea tare când observi că altcineva le încalcă. I se poate întâmpla oricui, nu-i aşa? Apoi, cu siguranţă, ţi s-a întâmplat să vezi adulţi ţinând strâns un copil de mână în timp ce traversează strada pe culoarea roşie a semaforului! Nu este cazul să faci la fel. Stai cu copilul pe trotuar şi explică-i:

# de ce domnul X n-a procedat corect traversând pe culoarea roşie a semaforului şi de ce conducătorul maşinii de culoare gri care a trecut pe lângă el l-a claxonat;

# ce face nenea poliţistul care stă în mijlocul străzii, de ce opreşte o maşină sau alta şi ce înseamnă amendă;

# de ce sunt trasate din loc în loc marcajele numite zebră, ce înseamnă ele, precum şi indicatorul „trecere de pietoni“! Iar pentru ca „lecţiile“ să fie mai uşor însuşite, organizaţi acasă joaca de-a poliţistul, de-a pietonul şi chiar de-a şoferul. Prin joc cunosc copiii lumea şi tot prin joc îşi fixează informaţiile dobândite astfel! Aşa că, în joacă, fireşte, ce-ar fi să te transformi în semafor, iar copilul în maşină? Va fi şi distractiv, şi educativ!

Singur acasă sau pe stradă

Oricâte relatări despre copii răpiţi ai auzit, nu este cazul să-ţi închizi copilul între patru pereţi, nu-i aşa? Se poate întâmpla ca prichindelul tău să fie pus în situaţia de a se afla faţă în faţă cu un individ necunoscut şi va trebui să ştie cum să procedeze pentru a nu se expune vreunui pericol. Cum îl pregăteşti pentru o asemenea eventualitate?

# Singur acasă: se întâmplă să sune cineva la uşă. Cum procedează? În niciun caz nu deschide, dar e bine să reacţioneze, pentru a se vedea că locuinţa nu este pustie, întrebând cine este şi rugându-l să revină peste două ore, căci mama sau tata doarme, chiar dacă nu este aşa, şi i s-a spus să n-o/nu-l trezească;

# Singur pe stradă. Când, singur pe stradă fiind, se ia cineva de el, explică-i să intre în vreun magazin şi să ceară ajutor vânzătoarei, să nu-şi continue drumul spre casă cu necunoscutul după el;

# Asigură-l că mama şi tata nu vor trimite niciodată după el (la grădiniţă, de exemplu) o persoană necunoscută;

# Roagă-l şi convinge-l să nu accepte de la un necunoscut chiar şi ceva foarte plăcut sau gustos.

Credulitatea, naivitatea, sinceritatea, sfiala, curiozitatea care îi fac pe copii să ne fie atât de dragi îi fac şi foarte influenţabili de către personajele negative nu doar din universul de basm, ci şi din lumea reală. Tocmai de asemenea „personaje“ şi alte pericole eşti dator, ca părinte, să-i aperi. Cum anume? Învăţându-i să nu le cadă pradă.

 

Citește și:

Articol preluat din revista Femeia de Azi, nr.24/22.06.2017
Autor: Olga Sveduneac
Sursa foto: pixabay

Comments

comments

Lasă un răspuns

Sus