Esti aici
Femeia.ro > Familie > Copii > Ce bunici are copilul tău

Ce bunici are copilul tău

Îţi cunoşti bine părinţii tăi şi ai soţului în rolul de educatori ai copilului tău? Eşti convinsă că  apreciază întotdeauna obiectiv faptele nepoţilor?

Când părerile bunicilor în ce priveşte educaţia nepoatei sau nepotului sunt diferite de ale părinţilor acestora, mai devreme sau mai târziu, e foarte posibil să intervină dificultăţi în comunicare. Şi e de datoria ta, ca părinte, să cauţi căi de soluţionare. Înainte de toate, prin a înţelege ce fel de bunic/bunică are copilul tău.

Bunica „poate tot“

Ştie din proprie experienţă cum se educă un copil. Pe ai săi i-a crescut singură, fără ajutor. A avut grijă nu doar de ei, ci de întreaga familie. Are într-adevăr o bogată experienţă de viaţă, ştie cum să iasă din situaţii dificile.

Dificultăţi în comunicarea cu ea poţi întâmpina în situaţia în care eşti adepta unor metode moderne de creştere şi educare a copilului. E posibil ca ea să nu înţeleagă pur şi simplu de ce sunt necesare asemenea experimente, de vreme ce valabilitatea vechilor metode a fost bine verificată în timp. Nu-ţi va fi uşor să-ţi impui punctul de vedere. Dacă eşti ferm convinsă că noile metode de creştere şi educare a copilului îi vor fi de mai mare folos acestuia, nu te da bătută. Respectă-i punctul de vedere, dar explică-i – doar când eşti sigură că este dispusă să te asculte – de ce procedezi într-un fel sau altul.

Bunica „ştie tot“

Ştie foarte bine cum se cresc şi se educă copii, dar n-a fost nevoită s-o şi facă, alţii au fost cei care şi-au asumat respectiva responsabilitate. Chiar dacă nu ea este cea care are grijă de copilul tău, nu va scăpa nicio ocazie să-ţi spună ce şi cum să faci.

Sigur, sfaturile ei sunt bune, doar că sunt greu de pus în practică. Nu te supăra pe ea. E posibil ca nici ea să nu prea înţeleagă cum trebuie să te porţi cu copiii. Când îţi cere să procedezi aşa cum spune, roag-o s-o facă ea însăşi şi arată-i că-i eşti recunoscătoare pentru ajutorul acordat. E posibil să găsească un pretext să te refuze sau, chiar dacă o va face, pe viitor se va gândi de două ori înainte de a a-ţi da sfaturi.

Bunica activă intelectual

E foarte interesată de formarea intelectuală a copilului. Nu prea are timp să stea cu nepotul ei în frageda lui pruncie, dar, când va fi mai mărişor, va depune eforturi considerabile pentru a-l ajuta să-şi dezvolte intelectul. Asemenea bunici îşi duc nepotul la teatru, la concerte, le dăruiesc cărţi. Îi poţi încredinţa educaţia intelectuală a copilului. Ai însă grijă ca, în procesul dezvoltării anumitor particularităţi ale acestuia, personalitatea lui să nu aibă de suferit.

Bunica independentă

Nu concepe să stea cu nepoţii. Doar sunt copiii tăi, nu ai ei! Sigur că îţi este greu fără ajutorul ei. Nu uita însă că şi independenţa ei are limite. Chiar dacă duce o viaţă activă, are propriii prieteni, va dori la un moment dat să le dedice mai mult timp nepoţilor, când vor fi ceva mai măricei. Nu te impacienta dacă nu se întâmplă astfel. Uneori, pentru copil e mai important pe cine are alături decât ce face acesta pentru el.

Mama cea bună

Cel mai des este bunica maternă a copilului. Le permite tuturor să facă ce vor, are ea grijă de nepot. Nu te contrazice în privinţa metodelor educative, chiar dacă, în absenţa ta, va proceda aşa cum crede ea că e „mai bine“. Copilul se simte confortabil, totul decurge cât se poate de bine. La un moment dat însă, ai putea constata cu uimire că puştiul o consideră mai degrabă pe bunică decât pe tine ca fiindu-i mamă. Nu dramatiza. Copilul va creşte şi va şti să facă diferenţa.

Cea mai bună prietenă

Nu refuză să stea cu nepoţii. Găseşte cu uşurinţă un limbaj comun cu ei. Nu-i sufocă pretinzându-le să facă un lucru sau altul, să se culce la oră fixă. Doar că, uneori, ar putea uita cu ce trebuia hrănit copilul sau să dea fuga la o vecină, „doar pentru un minut“, ca să bea o cafea, lăsându-l pe nepot singur în casă, în fața televizorului. În schimb, se va juca cu plăcere cu copilul, îi va cunoaşte toate trăirile sufletești, înţelegându-l şi ajutându-l ori de câte ori se confruntă cu vreo situaţie dificilă, care pentru ceilalţi adulţi din familie pare lipsită de importanţă.

Varianta clasică

Îi spune poveşti, îi tricotează şosete, îl scoate la plimbare. Găteşte trei feluri de mâncare pentru o masă, coace plăcinte. Nu contează că nu cunoaşte ultimele metode de dezvoltare a copilului, că nu ştie să manevreze mouse-ul și nu se descurcă de minune cu telefonul mobil: poveştile ei, incomparabile cu vreun desen animat, ajută copilul să-şi dezvolte gândirea imaginativă. Ce să mai vorbim de căldura cu care îşi înconjoară nepotul!

E o bucurie să ştii că te poţi sprijini pe ajutorul bunicilor copilului tău în ce priveşte educaţia lui. Trebuie însă şi să fii sigură că un asemenea sprijin îi este benefic. Nu cumva sunt prea severi sau prea indulgenţi ori poate îl răsfaţă prea mult, prin iubirea nemărginită ce i-o poartă făcându-i un imens deserviciu? Analizează situaţia şi exclude „obstacolele“ – prejudecăţi, răsfăţ peste măsură, anihilarea personalităţii copilului – din ceea ce consideri că ar trebui să însemne creşterea şi educarea lui. Cu mult tact şi înţelegere, desigur.

 

Citește și:

Articol preluat din revista Femeia de Azi, nr.29/27.08.2017
Autor: olga Sveduneac
Sursa foto: pixabay

Comments

comments

Lasă un răspuns