Esti aici
Femeia.ro > Familie > Copii > Copiii mei, copiii tai, copiii nostri

Copiii mei, copiii tai, copiii nostri

Probabil ţi-e cunoscut bancul: „Dragă, ce fac copiii? Păi, copilul meu şi copilul tău îl bat pe copilul nostru“. Din afară scenei, pare amuzant, dar nu-i deloc uşor să gestionezi problemele când eşti parte a unui cuplu „cu bagaj“ – copii proveniţi din relaţii anterioare.

Cum tot mai puţine persoane îşi găsesc perechea potrivită din prima, la a doua sau a treia încercare, unele intră în noua poveste de amor cu însoţitori, copilul sau copiii rezultaţi din fostele relaţii. Iar dacă ea are un copil cu altcineva, el la fel şi se nasc prunci comuni, relaţia amestecată – blended relationship, cum o numesc americanii – devine dificil de gestionat. Drumul spre armonie e ca mersul pe sârmă, pentru că aşteptările sunt mari, sensibilităţile uşor de rănit, iar orgoliile – fragile.

Într-un scenariu ideal, iubirea se împarte frăţeşte la toţi. E frustrant totuși să ai astfel de aşteptări, dar stă în puterile fiecărui adult al casei să gândească şi să acţioneze în direcţia ideală, pentru bunăstarea sufletească a tuturor.

Gaşcă mare, probleme la fel

Cine spune că s-a prins imediat cum să armonizeze o familie amestecată ori minte, ori a avut un noroc incredibil. Ţie ţi-e uşor să-l iubeşti pe el, lui i-e simplu să te iubească pe tine, dar el e un străin pentru copiii tăi, iar tu ești la fel pentru copiii lui. De cele mai multe ori, copilul comun, mezinul, devine liantul familiei şi centrul de interes ce grăbeşte acomodarea celorlalţi pui, dar nu trebuie lăsată pe umerii lui mici toată această responsabilitate.

Iar dacă nu intenţionaţi să faceţi încă un copil, cu răbdare şi deschidere sufletească, vă veţi bucura amândoi de toţi cei proaspăt înfrăţiţi. Iată câteva sfaturi de la psihologi:

  • Nu te aştepta şi nu-ţi propune să te îndrăgostești peste noapte de copiii partenerului. E firesc ca la început să nu simţi nimic special pentru ei. O relaţie bună ia timp, fii deschisă şi nu porni la drum cu idei preconcepute!
  • Fii drăguţă, dar nu exagera cu drăgălăşenia. Nu-i vei face pe copii să te placă mai repede, ci dimpotrivă, un entuziasm supradimensionat din partea ta îi poate ţine la distanţă.
  • Apropie-i treptat pe copiii tăi de ai lui. Nu te aştepta la armonie de la prima întâlnire şi, dacă dau semne că nu sunt interesaţi unii de alţii, nu forţa nota cu înfrăţirea.
  • În campania de îngemănare a jumătăţilor de familie, distracţia (ieşitul în oraş, la iarbă verde, în vacanţe) este pe primul loc. Nu e rău, dar o armonizare rapidă şi autentică va avea loc abia atunci când veţi pregăti masa împreună, veţi face curat împreună, veţi face şi lucruri „serioase“ cu toţii.
  • Înainte de a vă muta împreună, discută cu partenerul despre stilul fiecăruia de educare a copiilor. Veţi descoperi diferenţe de viziune, iar negocierile e bine să se facă atunci când nu sunt puii de faţă.
  • Evită efuziunile sentimentale revărsate, fie şi doar verbal, doar asupra copiilor tăi. Tratează-i pe toţi picii familiei în mod egal, ca aceia care nu sunt sânge din sângele tău să nu se simtă ca nişte intruşi. Fecare copil trebuie ajutat să înţeleagă că părintele vitreg nu intenţionează să-l înlocuiască pe cel bun, ci e un companion de nădejde, câştigat pe viaţă.
  • Copiii, speriaţi de schimbările ce-i aşteaptă, te pot împinge să alegi între ei şi noul bărbat din viaţa ta. La fel se poate întâmpla şi în ograda partenerului. Nu cedaţi acestor presiuni şi încercaţi să treceţi cu tact şi blândeţe peste reticențele celor mici!

Răbdare şi reguli

Persoana pusă în situaţia de a creşte copilul sau copiii partenerului de cuplu se va lovi inevitabil de inerţii, de gestionarea relaţiei cu părintele de drept, de sentimentele de frustrare şi neîncredere ale copiilor. În acest caz, soluţia nu o reprezintă o atitudine prea degajată, prea permisivă, fiindcă poate semăna cu indiferenţa. Noi reguli ale casei prin care fiecare membru să se simtă protejat şi valorizat vor disipa temerile şi sentimentele de nesiguranţă ale copiilor.

Reacţii majore ale minorilor

Copiii de diferite vârste şi stadii de dezvoltare se adaptează diferit unei familii amestecate, iar în funcție de sexul copilului, apar anumite nevoi şi abordări. Ca să ştii mai bine cum să gestionezi lucrurile, ia aminte la concluziile de mai jos:

  • Fetiţele se ataşează mai greu de un tată vitreg şi se apropie mai uşor de o mamă de-a doua.
  • Băieţii au nevoie de mai mult timp decât fetele pentru a-şi accepta fraţii vitregi. Şi fetele, şi băieţii preferă semnele de afecţiune verbale (complimentele, încurajările) şi sunt mai reticenţi la apropierile fizice (îmbrăţişări) venite din partea noilor membri ai familiei.

Copiii sub 10 ani

  • Îl acceptă relativ repede pe noul adult din familie.
  • Au nevoie de cât mai multe dovezi de afecţiune şi luptă pentru a fi în centrul atenţiei.
  • Pot fi foarte geloşi dacă li se naşte un frate sau o soră.

Copiii de 10-14 ani

  • Părintele vitreg le va câştiga cu greu încrederea. Tind să manifeste gelozie şi/sau indiferenţă faţă de fraţii vitregi mai mici.
  • Unii își manifestă tristețea sau nesiguranța prin răzvrătire. Apar notele mici la școală.
  • Noul adult din familie se poate împrieteni cu ei oferindu-le ajutor la lecţii.

Adolescenţii (15-18 ani)

  • Nu se ataşează sufleteşte foarte mult sau prea curând de noii fraţi.
  • Pot fi cuceriţi cu dovezi de afecţiune aduse nu lor, ci părintelui bun. „Dacă îmi dovedeşti că o iubeşti pe mama, te voi accepta şi eu“ – va gândi un adolescent despre tatăl lui vitreg.
  • Au tendinţa de a se separa de familia nou formată – vor să se mute singuri şi refuză o nouă autoritate în casă. Noul părinte poate fi pentru ei cel mult un bun amic.

Articol preluat din ediția de iunie 2014 a revistei Femeia.

Autor: Alina Grozea

Sursa foto:  Thinkstock

Comments

comments

Lasă un răspuns