Esti aici
Femeia.ro > Familie > Copii > De ce fac copiii meditații?

De ce fac copiii meditații?

Pe vremuri, meditaţiile însemnau mai degrabă o pregătire intensivă pentru admiterea la facultate. Dacă luai meditaţii mai devreme de ultimii doi ani de liceu însemna că ori eşti cam tare de cap, ori părinţii au hotărât în locul tău ce să-ţi placă.

Chiar și așa, luau meditații aceia care se îndreptau spre cariere mai altfel: actorie, muzică, medicină. Pentru Politehnică sau Universitate, te pregăteai mai intens, eventual cu un profesor din facultatea dorită, în ultimul an de liceu. În ultimii 15-20 de ani, se iau meditații din ce în ce mai de devreme. Și nu mică mi-a fost mirarea când am auzit copii care se duc la meditații în ciclul primar. Adică, în loc să discuți cu învățătoarea, mai dai ceva bani ca fiul/fiica ta să învețe materia din programă. Cum s-a ajuns aici?

Ba al meu e mai deștept

Poate din pricina calificativelor cu care părinții nu mai erau obișnuiți și stăteau liniștiți – și bucuroși, desigur – când copilul avea „febe“ pe linie. Dar se minunau constatând că, de fapt, copilul nu prea poate citi cursiv, nici să facă cine știe ce socoteli, iar la evaluări se cam pierdea. Și astfel, de frica impactului cu clasa a cincea, au început meditațiile. Un alt motiv, dorința părinților să aibă copil lăudat, medaliat, diplomat (în sensul de posesor de diplome, evident). Și încă: neîncrederea în programa școlară, de parcă meditațiile n-ar fi tot pe bază de programă.

Toată lumea, mulțumită

La prima vedere, s-ar spune că toți se simt mai confortabil dacă există aceste meditații: părinții – că și-au acoperit „remușcările“ că nu prea au timp de problemele copiilor, profesorii – că mai câștigă „un ban cinstit“ pe lângă salariile cam mizere, după părerea mea, școala – că are, per total, rezultate bune. La bieții copii (vorbesc foarte serios), nevoiți să facă școală la pătrat (deși nu că ard ei de dorința de a fi cei mai deștepți dintre deștepți), nu se gândește nimeni. Argumentul decisiv, viitorul care numai așa va fi cel visat (de părinți, desigur), cu multă, foarte multă muncă. Inutilă, zic eu, în clasele primare, menită doar, spun pedagogi din lumea mare, să-i îndepărteze pe copii de adevărata învățătură, de dorința de a ști, de plăcerea de a descoperi.

De fapt…

Nu mică mi-a fost mirarea când am auzit o învățătoare, foarte bună de altfel, spunând că-și va da fiica, de clasa a patra, la meditații la matematică. Argumentul? Aparent rațional: fata dorește să facă gimnaziul la liceu, iar acolo se dă examen. Examenul la matematică, destul de complicat. Așa că, pentru siguranță, meditații.

Dar de ce nu se poate ca unui copil să i se deschidă apetitul din clasă? De ce să nu există o mai bună comunicare între părinți și învățător și, de ce nu, între părinți și copii? Vrea să știe mai mult? Întreabă, învață. Vrei tu, părinte, să fie mai organizat, mai riguros – ții mai aproape de el. Chiar dacă nu te pricepi, faptul că ești acolo îl ajută mult mai mult decât banii pe care-i dai să se ducă la meditații. Ar trebui ca înainte de a-şi obliga copiii să facă meditaţii la toate materiile din programă, părinţii să înțeleagă de ce nu învaţă la şcoală. Este de vină profesorul? Are copilul o problemă de adaptare sau chiar de concentrare? Pur şi simplu nu are înclinaţie spre anumite materii şi-i plac altele? Până când nu răspund acestor întrebări, părinţii nu vor câştiga nimic din banii investiţi în meditaţii.

Trei idei pentru părinți

Decât să plătești ore în plus încă de pe acum – ce-o să mai faci la bac, la admiterea în facultate? –, mai bine încearcă să-l ajuți tu cumva:

1. Copilul nu trebuie să fie timorat de materia cu pricina. Trebuie să i-o apropii mai întâi folosindu-te de imaginaţia lui. Puţin câte puţin, făcând analogii între jocul lui preferat şi materia-problemă.

2. Băiatul tău e foarte bun la Română. Colegul lui de bancă e foarte bun la Mate. De ce nu şi-ar face lecţiile împreună? Ar fi în avantajul amândurora, pentru că e mult mai uşor să pricepi ce-ţi explică o persoană care foloseşte exact acelaşi limbaj ca al tău!

3. Fii alături de el, chiar dacă are dificultăţi şcolare. Arată-i că-l susţii şi că-l vei ajuta de câte ori are nevoie.

40% din elevii din România iau meditaţii la cel puţin două materii.

Păreri și păreri

„Meditațiile reprezintă doar o modă pentru părinţi şi o notă proastă pentru educator. Există, e adevărat, şi copii care vor să facă mai mult decât la clasă, iar pentru a le organiza studiul individual, părinţii le plătesc meditaţii, dar cei mai mulți fac aceste ore suplimentare doar pentru a le face un hatâr părinților.“ Mihaela P., profesor de gimnaziu

Sincer, eu am simţit nevoia meditaţiilor încă din clasa I. Zic eu, pentru că fiu-meu are altă viziune asupra şcolii. Acum este în clasa a II-a şi în fiecare zi facem împreună probleme suplimentare, iar în vacanţa de vară vom face matematică de clasa a III-a. O să spuneţi că am înnebunit, dar asta este realitatea. Este într-o clasă foarte bună, unde ştacheta este sus de tot. Nu fac caz de note, dar am constatat că, dacă rămâne în urmă, recuperăm foarte greu. Nu este un copil excepţional. De fapt, are cu totul alte înclinaţii faţă de materiile de acum de la şcoală. (Florina M., București)

Dacă până anul ăsta aş fi zis că-s inutile, am descoperit că, de multe ori, sunt necesare. Există învăţători care nu au abilităţi deosebite la matematică, de pildă, şi nu găsesc metode prin care să-i facă pe copii să înțeleagă. Părinții dau și ei din colț în colț și uite-așa apare necesitatea. specialistului. (Cristina G., București)

Când copilul tău se află într-o clasă în care majoritatea se pregătește în paralel – la matematică, mai ales – și când copilul tău nu are o inteligență peste nivelul normal, va fi depășit, se va simți umilit. Așa că degeaba te opui: dacă toată lumea o face, o faci și tu! (Vasile B., București)

 

Citește și:

Articol preluat din revista Femeia de Azi, nr37/15.09.2016
Autor: Irina Tudor Dumitrescu
Sursa foto: 123RF

Comments

comments

Lasă un răspuns