Esti aici
Femeia.ro > Familie > Copii > Dilemă: copilul are sau nu autism? Indicii de care să ții cont

Dilemă: copilul are sau nu autism? Indicii de care să ții cont

În mod normal, copilul se dezvoltă frumos de la sine atunci când crește înconjurat de iubire, într-un climat afectiv pozitiv, precum și într-un mediu stimulativ. Dar în momentul în care apar dificultăți, iar dezvoltarea este îngreunată, părinții încep să își ridice unele semne de întrebare. Oare copilul meu are probleme? Se dezvoltă normal?

Răspunsul nu este mereu la îndemână, mai ales în cazul diagnosticului de autism. Și asta cu atât mai mult în cazul unui copil cu vârsta mai mică de doi ani, care de abia face primii pași în viață. Desigur, e mai ușor să îți spui „las copilul în pace, că va învăța singur”. Însă când aceste două întrebări revin obsedant, problemele nu ar mai trebui ignorate.

Este cazul să îți faci griji?

Un copil care se dezvoltă normal ar trebui să aibă deja, încă înainte de a împlini doi ani, o serie de achiziții lingvistice, cognitive, de socializare etc. Am stat de vorbă cu psihologul Daniela Gavankar, președintele Asociației pentru Intervenție Terapeutică în Autism (AITA), care ne spune ce ar trebui să știe să facă un micuț de până în doi ani. În cazul în care aveți de bifat cel puțin 3 din următorii itemi pe care copilul nu-i poate realiza, în fiecare dintre ariile de dezvoltare, mergeți și vorbiți cu un specialist.

  1. Limbaj și comunicare – copilul de până la doi ani trebuie să știe: să execute comenzi simple, fără a i se da indicații prin gesturi; să poată da sau arăta 10-12 obiecte familiare, la cerere; să indice 3-5 imagini dintr-o carte, când i se cere; să arate cel puțin 3 părți ale corpului său și ale celorlalți; să răspundă la întrebarea „ce este asta?”; să își spună numele sau porecla și să îi numească și pe ceilalți membri ai familiei, alături de care locuiește; să numească jucării; să răspundă cu „DA” și „NU” la întrebări care necesită un astfel de răspuns.
  2. Socializare – până la doi ani, copilul trebuie să știe: să facă „Pa”; să răspundă când este strigat pe nume, privind persoana care i se adresează sau întinzând mâinile spre ea; să imite mișcările simple ale unui copil în joc; să imite adultul în acțiuni simple; să caute contactul ochilor 2-3 minute; să respecte interdicția când i se spune „NU!”; să salute cunoștințele când i se cere; să țină o carte adultului pentru a i se citi din ea; să ia parte la jocuri pentru o perioada scurtă (împinge mașina, aruncă mingea la alt copil); să aibă contact vizul cu persoana căreia îi „cere” ceva.
  3. Autoservire – înainte de cea de-a doua sa aniversare, copilul ar trebui să se descurce, să mănânce independent cu lingura și să bea cu ceașca (chiar dacă varsă puțin), să folosească gesturi sau cuvinte pentru a atrage atenția că are nevoie de a merge la toaletă, să își poată scoate hainele (șosete, pantaloni, jachete cu nasturi, etc.). Desigur, sunt multe cazuri în care copilul preferă ca adultul să facă multe în locul lui, însă trebuie făcută distincția între „a vrea” și „a putea”.
  4. Cognitiv – copilul învață înaintea vârstei de doi ani să execute gesturi simple la cerere (ridică mâinile), să asocieze obiecte asemănătoare, dar și obiecte cu imaginea lor, să arate spre sine când este întrebat, să suprapună 3 cuburi la cerere, să mâzgălească cu creionul, să dea paginile unei cărți.

Alte semnale de alarmă

Un copil cu autism poate să fie vesel, activ, „lipicios” cu părintii și apropiații lui. Mama poate spune „Eu mă înțeleg bine cu copilul meu, înțeleg ce vrea.” Întrebare este dacă și ceilalți îl înțeleg, dacă copilul își poate face cunoscute dorințele, nevoile, dacă împărtăsește cu ceilalti bucuria, supararea. De aceea e important să fiți atenți și alte semne care v-ar putea îndrepta către cabinetul unui specialist, atrage atenția psihologul Daniela Gavankar.

Printre semnele care pot indica diagnosticul de autism se numără următoarele:

  • nu răspunde la solicitările adultului (decat atunci când „vrea”) și pare că nu aude sau nu înțelege ceea ce i se cere;
  • protestează în momentul în care i se cere ceva și se insistă în primirea unui răspuns;
  • jocul îi este marcat de un caracter stereotip (folosește obiectele sau jucăriile mereu în același fel – le închide/deschide, bate cu obiectele în anumite locuri, le învârte etc.);
  • nu folosește obiectele în scopul lor uzual (le linge, scutură, plimbă sticle pe care le umple și le golește etc.);
  • prezintă probleme de alimentație și de somn;
  • nu dorește să folosească cuvinte cu sens de comunicare;
  • merge pe vârfuri;
  • repetă la nesfârșit anumite sunete, cuvinte, reclame TV etc. (ecolalie).

Dacă aveți de bifat un item sau doi din toată lista și, mai ales, dacă asta se întâmplă cu o frecvență și o intensitate mică, motivele de îngrijorare sunt minime. Dar dacă lista cuprinde mulți itemi, avem de-a face cu un copil care are nevoie de ajutor suplimentar. Nu ezitați să-l cereți! Cu cât mai repede, cu atât mai bine…

Foto: pixabay

Comments

comments

Lasă un răspuns

Sus
\n