Esti aici
Femeia.ro > Familie > Copii > Fascinația universului virtual

Fascinația universului virtual

Oare de ce sunt copiii atât de captivaţi de jocurile pe calculator? Prin ce e mai fascinant universul virtual faţă de cel real?

Orice copil este neîncrezător în propriile forţe. Iar adulţii par a nu-l ajuta defel, îi pretind o multitudine de cunoştinţe, deprinderi, multă răbdare, curaj şi forţă. Asta, întrucât ei ştiu deja că doar făcând faţă acestor încercări pot dobândi succese şi să se simtă confortabil. Ceea ce, deocamdată, depăşeşte capacităţile copilului, şi puterea lui de înţelegere. În universul virtual, absenţa tuturor acestor „pretenţii“ îl face extrem de fascinant. Cum altfel, de vreme ce doar pătrunzând în acesta avantajele nu se lasă aşteptate și satisfacţiile sunt maxime, fără a necesita vreun efort?! Apoi, ai şi teribilul sentiment că eşti atotputernic, un adevărat superman. Poţi ucide toţi inamicii, fără a da cuiva socoteală pentru faptele proprii.

Dacă jocul simulează o luptă, jucătorul cade pradă sentimentelor de răutate, invidie, sadism chiar. Nu-l paşte nici o ameninţare, nu va fi pedepsit pentru încălcarea vreunei reguli sau pentru efectele reprobabile ale acţiunilor sale. Ceea ce, fireşte, în lumea reală nu-ţi este permis. Există totuşi un neajuns: supărarea părinţilor. Doar ei te pot pedepsi. Altfel, îţi poţi imagina că eşti orice doreşti, poţi face exact ce vrei, fără efort, fără responsabilitate. Iată de ce îi captivează atât de mult pe copii universul virtual. Şi de ce este atât de importantă, ca în multe alte privinţe, de altfel, atitudinea părinţilor.

Univers virtual, pericol real

Nu puţini sunt specialiştii care consideră că jocurile pe calculator nu ajută copilul să se dezvolte. Marele pericol este instalarea dependenţei. Cum se ajunge la ea? Tot lăsându-te antrenat în jocurile pe calculator, încep să slăbească frânele interioare care blochează impulsurile distructive, cele neîncuviinţate nici de ceilalţi, nici de tine însuţi. Fără oprelişti, de vreme ce „exişti“ într-o altă lume decât cea reală, impulsul îţi dă ghes să treci imediat la acţiune. Şi, lăsându-te frecvent captivat de o asemenea distracţie, pe lângă faptul că te obişnuieşti să obţii satisfacţii fără efort, eşti tentat să faci ceea ce în lumea reală n-ai îndrăzni. Motive suficiente ca atracţia faţă de calculator să fie tot mai mare, de nestăvilit, de unde, în timp, şi dependenţa.

Nu uita: jocurile pe calculator nu-ţi ajută copilul să se dezvolte, dar, dacă ajunge să fie fascinat de ele, nemaiplăcându-i altele, fireşti pentru anii copilăriei, pericolul instalării dependenţei de calculator cu greu va fi evitat!

Ce-i de făcut

Sigur, cum nici noi, adulţii, nu avem cum renunţa la calculator, nici copilului nu-i putem interzice accesul la el. Putem face în aşa fel încât să devină imun faţă de el, iar atunci când va avea într-adevăr nevoie de el, să nu mai poată fi infestat de „virusul narcomaniei virtuale“. Cum îl ajuți în acest sens?

Trucuri împotriva narcomaniei virtuale

1. Nu-i interzice copilului accesul la calculator dacă este îl atrage, auzind de la alţi copii cât de grozav este. Nu e o soluţie, mai ales că, peste ani, va trebui să se folosească de el; Indicat ar fi, după părerea specialiştilor, să-i permiţi accesul la calculator abia când va putea face şi altfel de operaţii cu ajutorul lui, să scrie, să deseneze. Este foarte important să-l faci să înţeleagă că rolul inteligentei maşinării este de a te folosi de ea ca de un instrument în atingerea anumitor scopuri, că în niciun caz nu-i un mijloc de evadare din realitate și că nu merită să-ţi pierzi timpul stând cu orele încremenit în faţa ei;

2. Îi interzici accesul la jocurile pe calculator? Nu. important este ca jocurile alese să fie amuzante şi să nu le excludă pe cele din lumea reală, care nu au doar rolul de distracţie, ci şi de dezvoltare a copilului, fiind în completarea  acestea. Apoi, acordați preferinţă celor care necesită mai mulți jucători, cel puţin a doi copii care să interacţioneze între ei. Îi poţi fi, de ce nu?, chiar tu tovarăş de joacă.

3. Stabileşte de la bun început cât poate sta „la calculator“, în funcţie de vârstă, începând de la o jumătate de oră, mărind treptat durata până la cel mult 1-2 ore pe zi, şi respectaţi cu stricteţe regula. Aşadar, distracţie cu limite!

4. Ajută-l să-şi dezvolte imaginaţia pentru a descoperi bucuria lecturii. Altfel, odată cucerit de universul virtual, îţi va fi greu să-l determini să citească! Petreceţi timp împreună, daţi frâu liber imaginației.

5. Trezeşte-i interesul faţă de natură, faţă de oameni. S-a constatat că cei preocupaţi de evadarea într-un univers virtual sunt mai ales copiii singuratici, care nu au cu cine să se joace, să comunice. Aşadar, dă-i posibilitatea de a fi înconjurat de copii de vârsta lui. Calculatorul nu poate înlocui niciodată un tovarăş de joacă din lumea reală.

De ce-ar avea jocurile pe calculator, atât de fascinante pentru copii, efecte negative asupra evoluţiei lor? Simplu: îi obişnuiesc cu succese obţinute uşor, aproape fără niciun efort, îi determină să prefere să se izoleze de ceilalţi, cu urmări negative în planul comunicării, atât de importantă pentru dezvoltarea şi evoluţia lor. Deloc de neglijat sunt afecţiunile de care ar putea suferi din cauza statului îndelung în faţa monitorului, de la slăbirea vederii până la obezitate.

Citește și:

Articol preluat din revista Femeia de Azi, nr.42/26.10.2017
Autor: Olga Sveduneac
Sursa foto: pixabay

 

Comments

comments

Lasă un răspuns