Esti aici
Femeia.ro > Familie > Copii > „Nu-mi place școala!” Ce-i de făcut?

„Nu-mi place școala!” Ce-i de făcut?

A spus ritos încă de la începutul vacanței. Ai crezut că o să-i treacă, dar se pare că perioada de relaxare nu l-a înmuiat. Ce-i de făcut, cum îl întorci din drumul ăsta?

După ce trece „surpriza“ din clasa I, din ce în ce mai mulți copii spun vorbele astea. Iar la fel de mulți părinți se văd nevoiți să apeleze la tot felul de tertipuri pentru a-și convinge copilul să meargă la școala devenită un fel de condamnare la muncă silnică. Ce-i determină pe micuți să urască așa de tare şcoala? Nu țin pasul? Le face cineva vreun rău acolo? Îi enervează programul…

De ce să fac teme?

Aici nu discutăm despre sistemul de învățământ de la noi, chiar dacă textele din manualul de română sunt proaste, iar enunțurile din cel de matematică sunt așa de întortocheate, încât te întrebi când s-au întâlnit autorii ultima oară cu limba română. Vorbim mai degrabă despre un principiu. Așadar, oricât de interesant ar fi la școală și oricât de bun ar fi dascălul, copilul nu pricepe, mai ales în clasele primare, de ce trebuie ca școala să continue după ce sună „de ieșire“. Temele pentru acasă nu sunt considerate o verificare a ceea ce a priceput în clasă, ci o pedeapsă. Aici intervii tu.

  • Explică-i de ce trebuie să facă teme, iar dacă acestea sunt prea multe, spune-i învățătoarei că efectul va fi exact contrariul.
  • Dacă nu înțelege, ajută-l cu exemple din jur, în niciun caz nu-i băga în cap că matematica e o oroare, iar română oricum o să învețe, că doar e român… Și nu-i face tu temele!
  • Nu-l obliga să facă exact ce nu-i place, ci ajută-l să-i placă!

Nu mă interesează asta!

Asta, pentru că am vorbit mai sus despre matematică, un fel de coșmar general, mai ales al părinților. Dacă tu începi să te vaiți că metoda segmentelor, să zicem, e un fel de cabală imposibil de descifrat, copilul va prinde ideea din zbor și se va duce cu explicația la învățătoare. Dacă veți încerca împreună să înțelegeți ce și cum, totul va fi mai simplu și chiar amuzant.

  • Urmăreşte metoda pedagogică a învăţătorului! Dacă ţi se pare că este mult prea milităroasă, discută cu el, cu ceilalţi părinţi şi chiar cu directorul şcolii și încercați să găsiţi împreună o soluţie. Învățătura impusă nu atrage pe nimeni.
  • Există tot felul de „manuale“ pentru părinți, unele dintre ele foarte bune, scrise de pedagogi pricepuți, care încearcă să împrietenească mai întâi părintele cu învățătura, ca apoi acestuia să-i fie ușor să dea exemplu. Nu te sfii să le cumperi!
  • Enciclopediile pentru copii – nu toate, e adevărat – sunt ajutoare de nădejde: explicații scurte și la obiect, ilustrații, începuturi de răspuns care să-i determine să caute ei înșiși mai departe.

Învață-l… să învețe!

Este cel mai important să-i placă să învețe. Prin urmare, uită o vreme de reguli de compunere (niciodată de gramatică!), de cele de desen (niciodată de geometrie) sau de alte convenții care mai degrabă taie aripile decât să te învețe să zbori. Îndeamnă-l să caute în dicționare (mare atenție la „amicul“ Google, fiindcă trebuie supravegheate sursele), în cărți. Învață-l să gândească logic, nu „să înghită“ pe nemestecate orice explicație. Spune-l să întrebe ori de câte ori nu înțelege ceva, cu riscul de a deveni plictisitor. Curând va căuta singur.

  • Dacă încalcă reguli de învățat, nu te îngrijora, important e să fie curios și să vrea să afle!
  • Dacă-ți pune o mulțime de întrebări, nu te arăta plictisită, încearcă să răspunzi!
  • În fiecare zi, discută cu el despre ce a mai învățat, ce a făcut la școală, nu-i da dreptate indiferent dacă a greșit, explică-i ce nu pricepe!

El se duce la școală, nu tu!

Copilul merge la școală ca să învețe, să-și dea seama ce-i place și ce ar vrea să facă în viață. Nu se duce pentru a lua note mai bune decât tine, nici pentru a fi primul în toate. Pentru că, recunoaște, când copilul tău e lăudat fiindcă este deștept, silitor, conștiincios și studios, ești mândră nu neapărat de el, ci de faptul că TU ai reușit asta. Ajută-l să învețe, îndrumă-l! Dar nu arătându-i pe ce drum s-o ia, ci explicându-i unde duce fiecare cale. Pentru el, este foarte important să fie capabil să aleagă, să înțeleagă ce-l împlinește, să știe ce vrea să facă în viață.

Citește și:

Orice copil poate fi supradotat

Copil manierat, o misune imposibilă?

Afterschool – sau școala după şcoală

Articol preluat din revista Femeia de Azi, nr.38/24.09.2015

Autor: Irina Tudor Dumitrescu

Sursa foto: pixabay.com

Comments

comments

Lasă un răspuns

Sus