Esti aici
Femeia.ro > Familie > Copii > Afterschool – sau școala după şcoală

Afterschool – sau școala după şcoală

Sună destul de neplăcut pentru copii fiindcă, orice s-ar zice şi oricât de silitori ar fi, ei abia aşteaptă să sune de ieşire. Dar, spun părinţii, e o necesitate.

De ani buni, funcţionează la noi așa-numitele after-school, ca iniţiative private. De ceva vreme, multe şcoli din sistemul de stat se laudă cu aceste programe – un fel de semiinternat, cum i se spunea în copilăria mea. Sunt ele eficiente, fie particulare sau de stat? Îi ajută pe copii? Sau numai pe părinţii care-şi pot face treaba liniştiţi că odraslele sunt supravegheate peste zi? Care ar trebui să fie rolul acestei întreprinderi, care sunt avantajele şi, mai ales, dezavantajele ei? Pentru că mai este foarte puţin timp până când începe şcoala, ne-am gândit că ar fi interesant să vedem cum stăm.

Ce facem cu ei

Este întrebarea tuturor părinţilor activi, dar mai ales a celor care locuiesc în marile oraşe. Teama că de la ora 12, când ies de la şcoală (sau dimineaţa şi apoi de la ora 16 pentru cei mai mari), copiii rămân de capul lor, pradă tuturor ispitelor i-a determinat să răspundă într-un singur fel: after-school. Într-un sondaj realizat de didactic.ro în urmă cu un an, mai bine de 75% din respondenţi înclinau să-şi înscrie copilul în această formă de supraveghere, chiar dacă uneori costurile sunt sensibil egale cu un salariu mediu pe economie.

Ce fac ei

Ei, copiii, fiindcă pentru ei facem toate eforturile. În cele mai multe instituții cu program after-school, au o masă caldă, bună sau rea, îşi fac lecţiile, bine sau rău, joacă un pic de fotbal în curte şi gata! În multe cazuri, în special când e vorba despre instituţii private, supraveghetorii, de teamă să nu se îmbolnăvească elevii, nu-i prea lasă afară peste un sfert de oră. Există programe  after-school care şi-au priceput menirea, dar sunt foarte puţine.

Ce se întâmplă

Având în vedere că sistemul nostru de învăţământ înseamnă o oră de clasă de 50 de minute şi teme multiple acasă, programul după şcoală trebuie să includă obligatoriu această componentă. Dar, când o grupă are 30 de elevi, îndrumarea directă rămâne un vis şi temele pentru acasă se transformă în altă oră de curs, cu învăţătoarea la tablă şi elevii copiind sârguincioşi din bancă, nerăbdători să bifeze ca făcut încă un exerciţiu. Au înţeles mai mult decât la oră? Au aprofundat nişte cunoştinţe noi? Nici pomeneală! Iar activităţile extracurriculare sunt de multe ori doar frumos prezentate.

Cum e la alţii

Instituţia ca atare nu e invenţie românească. În sistemul de învăţământ american, de pildă, ea există de foarte mult timp, mai ales pentru a împiedica delincvenţa juvenilă. Dar acolo programul desfășurat după şcoală se bazează mai ales pe educaţia copiilor: sport (pentru a deprinde lucrul în echipă sau a-şi descoperi diverse abilităţi), cercetaşi, junior-achievement (să înveţe de mici să fie manageri şi să lucreze cu oamenii), programe artistice. Problema temelor nu se prea pune, doar sub formă de proiecte.

Ce-ar trebui să se întâmple

După părerea specialiştilor, a psihologilor şi educatorilor neimplicaţi direct sau activi în instituţii care chiar se mândresc cu aceste programe de şcoală după şcoală, ar trebui ca temele să fie făcute de copii, cu ajutor din partea supraveghetorului, dar sprijinul să vină sub formă de desluşire, nu de rezolvare a problemei. Mai departe, activităţile extra să fie bine gândite, copiilor să le placă şi să le ia în serios. În plus, să nu fie prea multe pe cap de copil. Iar o grupă să aibă maximum 10-12 membri, ca interacţiunea să fie reală.

Nu trebuie să uiţi!

Faptul că la ora 18 copilul vine acasă hrănit, cu lecţiile făcute şi socializat nu este suficient. Interacţiunea părinte-copil este foarte importantă. Dacă ţi se pare că la lecţii nu-l poţi ajuta, cel puțin controlează ce a făcut, povestiţi întâmplările de peste zi, implică-te măcar în viaţa lui dacă nu şi în instruirea lui! Copilul are nevoie de tine, chiar dacă are educatori excepţionali, prieteni buni şi psihologi bine pregătiţi.

Pe scurt, despre after-school

Dezavantaje

* Copiii îşi fac temele în grabă şi nu aprofundează.

* Vor aştepta întotdeauna, chiar şi la testele anuale, să fie îndrumaţi de cineva.

* Nu capătă încredere în ei.

* Sunt foarte obosiţi.

* Nu prea îşi fac lecţiile în linişte, pentru că alţii le termina mai repede şi apoi fac gălăgie.

* S-ar putea ca învăţătorul supraveghetor (pedagogul) să le explice temele în cu totul altă formă decât în clasă, lăsându-i până la urmă într-o confuzie deplină.

Avantaje

* Părinţii sunt mulţumiţi pentru că copiii sunt supravegheaţi de-a lungul zilei.

* Supravegherea şi îndrumarea pentru teme sunt realizate de cadre didactice.

* Copiii socializează.

* Există posibilitatea desfăşurării unor activităţi extracurriculare.

Raul Baz, 56 de ani, profesor de matematică gradul I, autorul cărţii „Mulţimi“, EDP, 2007:

Modul în care sunt aplicate aşa-numitele programe after-school în şcolile de stat mi se pare defectuos. Un copil care stă la şcoală între 8 şi 12 poate rămâne acolo încă un număr de ore, până când părinţii vin să-l ia acasă. Aceste ore sunt, teoretic, dedicate unor activităţi precum pictura, dansul, modelajul, limbile străine etc. Realitatea e că toate rămân pe hârtie, iar conţinutul conceptului after-school a devenit rapid similar celui de demipensiune –  la after-school te duci să te odihneşti câteva ore şi să mănânci ceva, după care pleci acasă.

Legea permite funcţionarea unor programe after-school private. De oportunitate au profitat diverşi profesori care şi-au transformat casele în şcoli după școală şi câştigă bani frumoşi. Faptul că li s-a permis asta arată orientarea sistemului nostru de învăţământ: către profesor, nu către elev. Câtă vreme va fi aşa, părinţii îşi vor duce în continuare copiii la instituțiile after-school conduse de profesori, le vor plăti, ca şi până acum, meditaţii chiar cu cei care le predau în clasă, ca să fie siguri că vor promova etc.

Anduţa Karetsos, 33 de ani, economist, mamă a doi copii de 6 şi 9 ani:

Pentru mine, programul after-school reprezintă soluţia optimă în acest moment pentru cei doi copii, ambii şcolari mici. Mai ales pentru că şi eu, şi soţul lucrăm full-time şi avem nevoie ca ei să fie luaţi de la şcoală la ore diferite, hrăniţi, ajutaţi la teme şi supravegheaţi până la ora 18. În cazul nostru, alegerea a fost destul de simplă, deoarece grădiniţa la care au mers copiii încă de la un an oferă un program after-school. Prin urmare, acomodarea a decurs uşor şi firesc. Un mare plus este că, după teme, participă la diverse cursuri facultative care îi pasionează: arte, ştiinţe, canto, pian, teatru (pe care altfel ar putea să le desfăşoare doar în weekenduri şi, cu siguranţă, într-un număr mult mai limitat), serbări, activităţi şi excursii foarte interesante.

De asemenea, îi ajută pe copii să-şi formeze un program (după şcoală, masă de prânz, teme, joacă/activităţi), pe care cu siguranţă îl vor urma când vor fi singuri acasă. Un alt avantaj este partea de socializare, fapt care a cântărit destul de mult în balanţă atunci când am luat în calcul angajarea unei bone versus after-school. Singurul dezavantaj cu care ne confruntăm este timpul destul de limitat petrecut în aer liber şi aria de mişcare relativ restrânsă; încercăm să compensăm acest neajuns cu un program de joacă în parc seara, după ora 18.

Citește și:

Sfaturi bune pentru părinții cu copii la școala primară!

Ce invata copiii gresit la scoala

Ce pachet ii pui la scoala

Articol preluat din revista Femeia de Azi, nr.36/10.09.2015

Autor: Irina Tudor Dumitrescu

Sursa foto: pixabay.com


Lasă un răspuns

Sus