Esti aici
Femeia.ro > Familie > Copii > Vreau și eu prieteni

Vreau și eu prieteni

Se spune că drumul împreună cu un prieten e mai uşor decât de unul singur. Şi asta, chiar din anii fragedei copilării.

„E atât de interesant să intri în contact cu alţi omuleţi ca tine!“, ar spune un copil, oricât de mic, sugerând că doreşte să comunice nu doar cu adulţii şi… jucăriile, ci şi cu cei asemenea lui. Anumiți prichindei sunt încântaţi să se joace şi să comunice cu toţi copiii, în timp ce alţii sunt foarte selectivi, preferându-i pe unii, iar pe ceilalţi ignorându-i. Ce indică preferinţa să se joace cu un copil, iar cu altul nu, după ce se orientează?

Vârsta, un prim criteriu

Intră cu uşurinţă în contact cu copii de orice vârstă. Nu sunt prea mulţi asemenea copii, iar dacă al tău se numără printre ei, asta înseamnă că este înzestrat cu „inteligenţă socială“, adică abilitatea de a interacţiona cu cei din jur. Ceea ce indică faptul că, pe viitor, nu-i vor da târcoale neplăceri precum anxietatea, temerile, o scăzută stimă de sine, timiditatea.

Preferă să se joace cu cei de-o seamă cu el. E din categoria cel mai des răspândită. E firesc să fie aşa: cam acelaşi nivel de dezvoltare, interese comune.

Preferă să se joace cu cei mai mari. Asta, pentru că fie este mai inteligent decât cei de-o seamă cu el, fie a „depăşit“ jocurile şi interesele lor sau capacitatea lui de a discuta de la egal la egal ÎNCĂ nu este suficient dezvoltată. Frecvent, aşa sunt copiii singuri la părinţi, cei care nu frecventează grădiniţa sau cei idolatrizaţi în familie. Pretind ca ceilalţi să fie foarte indulgenţi cu ei, să le facă concesii, nu ţin cont de părerea altora. Cei mai mari decât ei consideră un asemenea comportament amuzant şi, drept urmare, sunt indulgenţi cu „piciul“.

Preferă să se joace cu cei mai mici decât el. Antrenându-se în jocul celor mai mici decât el, copilul se simte foarte isteţ, cu experienţă, ce mai! Cel mai des fetiţele preferă compania copiilor mai mici decât ele, situaţie propice să intre în rolul de mamă, învăţătoare, profesoară. Deși jucatul cu un copil mai mic este util, dacă prichindelul tău nu se prinde în jocuri cu copii de vârsta lui, există motive de îngrijorare. Se întâmplă aşa pentru că fie aceştia nu-l acceptă (a fost mutat la o altă şcoală, îi este insuficient de dezvoltată deprinderea de comunicare). Într-o asemenea situaţie, copilul are nevoie de ajutorul tău ori chiar al unui psiholog.

Se joacă doar cu adulţii. Adesea, asemenea copii sunt cei ţinuţi prea mult în casă, care n-au avut ocazia să se joace cu alţi copii. Drept urmare, pe viitor, vor fi incapabili să comunice cu cei de aceeaşi vârstă şi vora avea probleme la şcoală. Ajută-l pe copil să se debaraseze de temeri şi crează-i condiţii să comunice cu cei de-o seamă cu el!

Şi fetiţe, şi băieţi

Următoarea caracteristică a tovarăşului de joacă este sexul căruia îi aparţine. Pe la 5-6 ani, tendinţa departajării jocurilor potrivite pentru fetiţe de cele pentru băieţi devine tot mai evidentă. În plus, creşte interesul faţă de cei de sex opus. Se joacă împreună, dar băieţii aleg roluri „masculine“, iar fetiţele − pe cele „feminine“ sau jocuri în care această diferenţă nu are relevanță. Pe la 6-7 ani, băieţii şi fetiţele devin mai toleranţi unii faţă de alţii. Acum au în comun interesul faţă de activităţile şcolare, se lasă antrenaţi cu plăcere în jocurile active, deşi urmele preferinţei pentru jocurile cu cei de acelaşi sex nu au dispărut întru totul.

Unul, câţiva, mai mulţi

Un alt aspect interesant: cu câţi copiii îi place prichindelului să se joace în acelaşi timp. Copilul poate fi introvertit, preferând compania unui prieten, a unui grup restrâns de copii sau chiar să se joace singur, ori extravertit, simţind mereu nevoia să comunice, plăcându-i companiile zgomotoase şi putând să interacţioneze cu tot felul de indivizi.

Are nevoie de tine

# Să-i lărgeşti cercul de cunoştinţe, dându-i cât mai des ocazia să se afle în preajma altor copii. E important pentru el să se familiarizeze cu prezenţa lor, chiar de la o vârstă fragedă. La un moment dat, va simţi nevoia să comunice cu alţi prichindei ca el, cu aceleaşi interese ca ale lui, să se integreze într-un grup.

# Să nu-i inhibi spiritul de independenţă, ci să-l ajuţi să capete încredere în propriile forţe, dar şi să-i înţeleagă pe ceilalţi ca putând avea alte dorinţe şi sentimente decât ale lui.

# Să-l duci la grădiniţă. Ea joacă un rol important pentru el, nu este doar un loc unde să-ţi duci copilul pentru că nu ai cu cine să-l laşi acasă. E posibil să nu-i fie deloc uşor să învețe acest nou rol de membru al unui grup, aşa că evită să-l muţi de la o grădiniţă la alta. Pentru buna lui dezvoltare psihică, copilul are pur şi simplu nevoie de colectivitate.

Observând cu cine îi place copilului să se joace şi ce rol preferă în cadrul jocurilor, vei afla lucruri interesante despre el. Dar nu uita: copilul este într-o permanentă schimbare, iar tu îl poți ajuta să-şi dezvolte deprinderea de a comunica şi interacţiona cu ceilalţi, în special cu cei de vârsta lui. E de datoria ta să faci asta. Astfel ca omuleţul de azi să nu se confrunte pe viitor, ca adult, cu dificultăţi de comunicare şi în a stabili şi întreţine bune relaţii cu ceilalți.

 

Citește și:

 

Articol preluat din revista Femeia de Azi, nr12/30.03.2017
Autor: Olga Sveduneac
Sursa foto: pixabay.com

Comments

comments

Lasă un răspuns

Sus
\n