Cu tine ai cazut la pace, sa treaca la rand si suspicioasa bunicuta! „Cum, maica, stiu strainele celea sa-l ingrijeasca mai bine decat mine?” Ei, iaca stiu, mamaie draga, pentru ca asta-i meseria lor si uneori sufletul cel mare al matale nu-i de ajuns ca nepotelul sa faca fata vietii. Petrecandu-si timpul cu alti copii, acomodandu-se cu cerintele altor adulti decat cei de-acasa, incadrandu-se intr-un program bine stabilit, odorul se va simti nu doar un membru (alintat) al familiei, ci si unul (puternic) al societatii.
Mititica, deocamdata, dar asta este si masura lui acum. „Vai de mine, n-o sa flamanzeasca acolo, n-o sa se-ncaiere, n-o sa fuga?” Nu, doar nu-i de capul lui! Si-apoi, sa recunoastem ca educatoarele au picioare mai sprintene decat bunicutele, cand e vorba s-o ia la goana dupa zvarlugi de-un cot.
3. Sondeaza terenul
Descopera adresele gradinitelor din preajma casei. Daca distantele lungi sunt pasiunea ta, largeste aria de interes dincolo de cartierul in care locuiesti. Fa-ti o lista de preferinte si ia recomandari de la alte mamici „mai mari”. Mergi apoi direct la tinta, stand de vorba cu directoarele si educatoarele gradinitelor vizate. Inspecteaza grupurile sanitare, bucataria, dormitoarele, sala de masa, de studiu si de joaca. Da o raita si prin curte (spatiu indispensabil pentru recreerea copiilor), infraneaza-ti pofta de a te urca in leagane (bine venite pentru joaca micutilor), dar studiaza cu vigilenta siguranta pe care o ofera.
Visezi sa devina informatician, dansator, muzician, pictor, sa jongleze cu limbile straine sau sa fie un actor precoce? Porneste de-acum, studiind cu atentie „pachetul de servicii” pus la dispozitie de gradinita. In sfarsit, afla si cat de mult vei fi nevoita sa-ti restrangi cheltuielile pentru a onora taxele prescolare, trage linie si vezi ce iese.
Ei, acuma-i acum: cate ore va sta departe de casa? Ai la dispozitie urmatoarele variante: programul scurt (pana la pranz), programul lung (pana la finele dupa-amiezii) si ca o solutie extrema, programul „nonstop” (de luni pana vineri). Decizia ta va trebui sa tina seama de orarul de munca al familiei si de disponibilitatea copilului de a se adapta la o astfel de schimbare a rutinei.
Daca locul preferat de micut e printre fustele tale, poate ar fi mai bine sa-l iei cu binisorul, rezumandu-te pentru inceput la o separare cotidiana pe termen redus. Aceasta nu implica somnul de dupa-amiaza – ragazul cel mai propice pentru plangaciosi de a resimti lipsa mamei. In schimb, orarul prelungit, de aproximativ opt ore, ii da prilejul sa manance cot la cot cu pofticiosii, luand exemplul lor, sa puna capsorul pe perna, molipsit de cascatul somnorosilor, si sa imparta cu tovarasii de joaca mai multe bucurii si… ghionturi.
5. Pregateste-l pe boboc
Nu-l lasa sa dea cu nasucul direct in „zidul” dintre casa si gradinita si sa se aleaga cu un cucui… sufletesc. Inainte de „inrolare” ia-l de manuta si arata-i locul in care isi va petrece o parte din zi (sau din saptamana). Povesteste-i despre „aventurile” care-l asteapta, despre sansa de a cunoaste alti copii si de a-si face noi prieteni, despre lucrurile minunate pe care le va invata. Abtine-te totusi sa exagerezi cu elogiile, pentru a preveni micile deceptii legate de obligatiile viitoare.
6. Hopul cel mare
Gata cu inchipuirile! A venit timpul sa faceti fata realitatii si veti descoperi amandoi ca cel mai greu moment e sa va luati „la revedere”. Uff, ce de mamici cu inimi frante, ce de ochisori care le implora sa nu plece! Tabloul e menit sa te inspire si pe tine, si pe el, punand paie pe focul propriilor emotii. Desi cam mototolita de lacrimi (ale lui? ale tale?), ratiunea te indeamna sa realizezi ca nu-i rost de primejdii si bine face!
Altminteri, tu si alte mamici la fel de sensibile, v-ati lua odraslele in brate si ati fugi spre casa, iscand ambuteiaje si dand invatamantul tarii peste cap, prin scoaterea din nomenclatorul de profesii a posturilor de educatoare. Cam mare tevatura, ce zici? Asadar, construieste-ti rapid un zambet incurajator, sterge-i obrajorii uzi, pupa-l si pleaca! Fara amanari si fara spaima vreunui potop lasat in urma!
Ar fi bine sa vorbesti despre obiceiurile copilului cu educatoarea care-l ia in grija, semnalandu-i cu obiectivitate si eventualele „puncte slabe” din comportamentul lui. Nu avea insa pretentia sa-i caute si ea in coarne sau sa-i ofere atentie exclusiva. Grupe de gradinita frecventate de cate un singur copil nu s-au infiintat inca si nici n-ar fi de dorit pentru cei ce urmaresc sa-l socializeze.
Prin urmare, doreste-ti ca rasfatatul tau sa mearga cot la cot cu „gasca” si nu sa faca opinie separata. Va avea numai de castigat daca se va simti un „om printre oameni”, raportandu-se la micutii sai parteneri de joaca, invatand sa si-i faca prieteni, sa-si stapaneasca slabiciunile si sa-si puna in valoare calitatile.
8. Surprize, surprize
Poate nu chiar din prima zi, cand este inca coplesit de noutatile ce-au dat buzna in viata lui, dar destul de curand, te poti trezi ca indaratnicul declara razboi gradinitei, renuntand la metodele clasice (rugaminti, vaiete, lacrimi). „Progreseaza”, folosind tactici noi si cam parsive, in speranta ca cineva acolo, sus, in lumea celor mari si cu drept de decizie, se va lasa pacalit, restabilind pacea in conditiile dorite de el: renuntarea la gradinita si reinvestirea in functia de buric al pamantului.
Ce-l mana pe el in lupta? Schimbarea obiceiurilor, lipsa mamei, nesuferita aparitie a micilor responsabilitati, egalitatea stabilita cu ceilalti „frati de suferinta”, cu care trebuie sa-si imparta jucariile si atentia doamnei educatoare. Aceste reale atacuri asupra rutinei sale il determina uneori pe micul recrut sa apeleze la arme de aparare mai… neconventionale, cum ar fi greva foamei sau revenirea la obiceiurile micii copilarii („inundarea” chiloteilor, suptul degetului, refuzul de a dormi singur).
Ar fi grozav – nu-i asa? – ca doar spunandu-i dragastos „pa, pa, te pup!”, mititelul sa sara in sus de bucurie, iar tu sa pleci cu inima impacata. Chiar daca privesti cu jind cum rand, pe rand, bobocii mai indrazneti isi iau ramas-bun de la parinti, cu zambetul pe buze, abtine-te sa faci comparatii. Nu toti copiii au aceeasi capacitate de adaptare si cei mai timizi, cu temperamente introvertite, resimt silinta celor mari de a-i integra in colectivitate ca pe un branci in arena cu lei. Pentru ei, cheia reusitei se afla in sertarele adanci ale rabdarii, tactului si intelegerii parintesti, poate ceva mai bine pitita.
10. Ramai pe receptie
Poate nu-ti vine sa crezi, dar va veni momentul cand lacrimile despartirii vor fi inlocuite cu chiote de voie buna. O rasturnare de situatie care iti aduce liniste sufleteasca si o farama de ciuda: dand fuga la amicii lui, nerabdatorul prichindel iti mai scapa si nepupat de bun-ramas. Doar n-o s-o iei acum de la capat, preluand rolul principal din melodrama! De bucurie insa poti sa plangi, fiindca acest „la revedere” grabit nu-i nicidecum suspect de atenuarea sentimentelor filiale, ci e semn sigur ca ati castigat victoria si copilul tau se simte bine la gradinita.
Ce-a fost mai greu a trecut, dar a inceput, in schimb, prima etapa de educare si instruire „oficiala” a omuletului. O multime de lucruri incitante se vor inghesui in orele petrecute de invatacel, departe de tine. Nu minimaliza importanta si complexitatea pe care le-o atribuie micutul, lasa-l sa-ti vorbeasca despre ele si asculta-l cu rabdare si interes. Are atatea sa-ti spuna!
Si totusi trebuie sa-ti iei inima in dinti si copilul de mana ca sa treceti impreuna peste acest prag de viata. Pare mult prea inalt acum? Cu putin ajutor din partea ta, pasii lui mititei vor invata sa-l depaseasca si-l vor purta in lumea pe care anii lui o merita. O lume minunata, pe care n-o va uita nicicand!
1. Mamico, fii barbata!
Dintre toate micile despartiri viitoare si inevitabile, fireste ca prima e si cea mai grea. In timp ce puiul tau se va descurca oarecum, punand la bataie suvoaie de lacrimi, tu nici macar nu vei avea voie sa-ti plangi de mila, fiindca – ghinion! – esti om in toata firea si mama, pe deasupra! Numai gandind la ce te-asteapta, suspinele ti se innoada in piept si-s gata sa se desfaca cu obida in figura „insensibilul” tatic, care „si-ar trimite fragedul vlastar direct la armata”.
Trage-ti sufletul, fiindca pana atunci mai e destula vreme! Acum insa, cand a implinit 3 anisori, a inteles cum se manevreaza furculita, nu mai musca din sapun si nimereste la timp olita, piticul e tocmai bun sa se integreze in colectivitatea celor de-o seama cu el, sa invete reguli si sa le urmeze.