Esti aici
Femeia.ro > Familie > Copii > 6 lucruri esențiale pentru un copil fericit

6 lucruri esențiale pentru un copil fericit

Vrei să ai un copil fericit. Cu toții ne dorim același lucru: vrem să crească, să fie iubiți de cei din jurul lor, să-și urmeze visurile și să cunoască succesul în viață. În plus, ne dorim ca cei mici să fie fericiți, însă cât de mult putem controla fericirea copiilor noștri?
Există micuți care sunt morocănoși dimineața și se manifestă astfel în mod constant, în timp ce alții își încep întotdeauna ziua cu zâmbetul pe buze. Este evident că temperamentul joacă un rol foarte important pentru gradul de fericire pe care copiii îl resimt în fiecare zi, iar genetica își spune cuvântul. Pe de altă parte, autorul lucrării „Raising an Optimistic Child: A Proven Plan for Depression-Proofing Young Children – for Life”, Bob Murray, consideră că fericirea, în ansamblul ei, nu este predeterminată.
„Există o predispoziție genetică pentru depresie, însă genele noastre sunt maleabile și pot fi activate sau dezactivate în funcție de mediul înconjurător. Cercetările arată clar că acei copii fericiți și optimiști sunt un rezultat al familiilor fericite și optimiste, indiferent de moștenirea lor genetică”, consideră Bob Murray, citat de publicația parents.com.
Iată care sunt lucrurile pe care trebuie să le faci pentru a avea un copilaș fericit:
1. Nu încerca să-l faci fericit, dar fii foarte atentă la siguranța lui
Deși poate să pară contraintuitiv, cel mai bun lucru pe care poți să-l faci pentru fericirea pe termen lung a copilului tău este să nu mai fii obsedată de fericirea sa pe termen scurt.
„Dacă punem copiii într-o bulă protectivă și le îndeplinim toate dorințele, asta vor aștepta să primească întotdeauna de-a lungul vieții, însă în lumea reală nu se întâmplă asta”, este de părere fondatorul asociației britanice Core Parenting, Bonnie Harris.
Părinții care se simt 100% responsabili pentru emoțiile copiilor lor au mari dificultăți în a-i lăsa pe cei mici să experimenteze furia, tristețea sau frustrarea și fac tot posibilul pentru a le îndeplini copiilor toate dorințele de îndată ce aceștia se încruntă.
Dacă părinții ar renunța la o astfel de atitudine, copiii vor deveni rezistenți la frustrare și vor acumula resurse pentru a face față adevăratelor probleme din adolescență și de la maturitate.
Siguranța, însă, trebuie să primeze în cazul copiilor, iar părinții trebuie să facă tot ceea ce ține de ei pentru ca cei mici să nu fie în pericol. Nu ne referim la hiperprotecție, ci la precauție. Spre exemplu, anumite produse, precum acestea, sunt exemplul perfect pentru modul în care confortul se îmbină cu siguranța într-un mediu atât de nesigur.
2. Încurajează relațiile cu ceilalți
Cea mai sigură cale de a face un copil fericit este cea de a-l face să se simtă mereu în relație cu familia, cu părinții, cu vecinii și cu un animal de companie.
Un studiu britanic asupra a 90.000 de adolescenți, desfășurat pe o perioadă de mai mulți ani, a demonstrat că sentimentul de a fi iubit, înțeles, dorit și recunoscut este, de departe, cel mai bun protector împotriva problemelor emoționale, a gândurilor suicidale și a comportamentelor riscante, precum fumatul, consumul de droguri și consumul de alcool.
Încurajarea copilului să formeze și să întrețină relații strânse cu cei din jurul lor reprezintă, astfel, una dintre cele mai sigure modalități de a-l face fericit de-a lungul întregii vieți.
3. Fii tu însăți fericită
Nu ești responsabilă în totalitate pentru fericirea copilului tău, însă ești responsabilă pentru a ta. Copiii absorb stările noastre emoționale cu o eficiență de burete. Copiii părinților deprimați sunt de două ori mai predispuși la depresie decât copiii părinților fericiți.
Află care sunt lucrurile care te-ar putea face să te simți bine în fiecare zi și încearcă să-ți găsești propria fericire. În fond, cum te-ai putea ocupa de fericirea copilului tău, dacă nu ai resurse emoționale nici măcar pentru tine însăți?
4. Laudă-l pentru efort, nu pentru rezultate
Stima de sine și fericirea se află în strânsă legătură. Mulți părinți își laudă copiii pentru rezultatele lor și se entuziasmează în mod exagerat. Atunci când joacă fotbal în curte sau pe terenul de sport și marchează golul victoriei, părinții îi spun că va fi următorul Cristiano Ronaldo. Când desenează ceva, copilul devine „viitorul Picasso”, iar când ia note bune la școală este „mai inteligent decât Einstein”.
Deși o astfel de atitudine din partea părinților este benefică pe termen scurt, copilul devine ulterior temător că, dacă nu va fi la fel de bun ca fotbalistul Cristiano Ronaldo sau dacă nu va continua să fie „un geniu” la școală, părinții săi vor fi dezamăgiți de el și nu îl vor mai iubi.
Falsele așteptări nu sunt niciodată benefice. În loc să lauzi rezultatele sale, indiferent de domeniul de activitate, laudă efortul depus pentru atingerea rezultatelor respective. Laudă creativitatea de care a dat dovadă, munca depusă și perseverența, iar copilul va învăța care este mecanismul sănătos prin care poate dobândi atât aprecierea părinților, cât și rezultatele dorite.
5. Acceptă succesul și eșecul
Copiii se află constant într-o etapă a învățării accelerate și este imposibil pentru ei să fie cei mai buni în toate domeniile de activitate. Lasă-i să învețe singuri cât mai multe lucruri și să-și dezvolte capacitatea de a se descurca în diferite situații. În plus, acceptă eșecul din partea lor. Dacă îi vei certa atunci când nu reușesc să meargă pe bicicletă sau când vin acasă cu o notă proastă, stima lor de sine va avea foarte mult de suferit, fapt care va mări riscul apariției ulterioare a unor noi eșecuri, iar copilul își va dezvolta tendința (și capacitatea!) de a-ți ascunde adevărul.
6. Oferă-le responsabilități reale
Fericirea fiecăruia dintre noi depinde, printre altele, de sentimentul că ceea ce facem contează pentru cei din jurul nostru. Situația este similară și în cazul copiilor.
Cea mai mare frică a oamenilor este teama de excludere, iar copiii au nevoie să se simtă utili celorlalți. Poți să le oferi un astfel de sentiment transferându-le o serie de responsabilități reale, potrivite cu vârsta și capacitatea lor de a le îndeplini. Spre exemplu, dacă îi place să organizeze lucruri, lasă-l să te ajute la curățenie în bucătărie, iar dacă își iubește animalul de companie, una dintre responsabilitățile sale poate fi hrănirea acestuia.
Mulți psihologi recomandă creșterea treptată a responsabilităților începând de la 3-4 ani până la vârsta de 18-20 de ani, când copilul are responsabilități similare cu ale părinților în toate privințele.
Foto: pixabay.com  

Comments

comments