Esti aici
Femeia.ro > Familie > Copii > (P) Bebe mic, bucurie mare

(P) Bebe mic, bucurie mare

Mă numesc David-Andrei și m-am născut în seara zilei de sâmbătă, 25.07.2015, la spitalul Filantropia din București. Așa începe povestea mea…
Am venit pe lume în urma unei intervenții medicale, deoarece starea de sănătate a mamei era caracterizată de o tensiune ridicată care ar fi putut să ne pună în pericol pe amândoi. Medicii au dat dovadă de profesionalism şi dăruire şi aşa m-au ajutat să îi cunosc pe părinţii mei, Cristian şi Cristina.
M-am născut sănătos, am avut 3,350 g şi 50 cm înălţime şi am făcut tot posibilul ca glasul meu să răsune pe tot palierul spitalului, unde aşteptau să mă cunoască tata, bunicii şi naşii.

Pufies mami februarie
Foto: KinderStudio

Prima întâlnire cu mami a fost mai scurtă decât ne-am fi dorit. Aveam atâtea lucruri importante să îi spun… După două zile la reanimare, mami şi-a adunat forţele să vină alături de mine şi din acel moment am început să ne cunoaştem şi să stăm împreună ca mai înainte. Eu mi-am petrecut timpul alături de ceilalţi bebeluşi, primind vizite şi întâlnind figurile entuziasmate ale rudelor care mă aşteptau emoţionate. Am părăsit spitalul cu emoţia cunoaşterii noului cămin. Acolo mă aştepta camera mea caldă, luminoasă și prietenoasă de unde nu lipseau surprizele pregătite cu dragoste și atenție de tati și mami.
Prima mea băiță a fost plină de emoții pentru părinții mei, deoarece nu știau cum să se comporte cu mine, pentru că era prima oară când mă întâlneam cu apa. Deși ușor stângaci în mișcări, părinții mei s-au descurcat minunat, astfel că primul meu contact cu apa a fost unul foarte plăcut. În prezent, cădița a devenit un loc de joacă veritabil, unde pot să îi stropesc pe părinții mei din cap până în picioare atunci când se așteaptă mai puțin.
Pufies mami ferbuarie
Foto: KinderStudio

Pentru că părinții și bunicii vorbesc mereu cu mine am început să le răspund destul de devreme, pe la două luni. Acum am învățat de la mami să fac și vrum-vrum, îmi place să gânguresc la desene animate și la toate luminile colorate. Când mergem la plimbare îmi place să stau treaz, să privesc în jurul meu. Îmi place sa mă uit la cer, la oamenii din preajmă și la lumini. Sunt foarte încântat când merg la cumpărături cu părinții mei, deoarece îmi cumpără jucăriile pe care ei consideră că mi-ar placea să le am. Până acum nu au dat greș… Prima jucărie pe care am ținut-o în mână a fost cadou de la tati. Aceasta are formă de leu, exact ca zodia mea.
Primul leagăn l-am primit când aveam o lună şi jumătate. Ai mei m-au aşezat în el şi acesta a început să mă legene. Am adormit imediat… M-am ataşat foarte mult de el deoarece are şi jucării deasupra, de care pot să trag şi pe care să încerc să le scot de la locul lor. În curând nu voi mai putea să îl folosesc, iar mami şi tati trebuie să găsească altceva în care să mă pot relaxa… Când vine tati seara de la serviciu, mă pupă şi se joacă cu mine. De la vârsta de patru luni am început să îl trag de ochelari de pe nas ca să mă pot juca eu cu ei.
La Botez am fost cel mai cuminte. Toată lumea avea emoţii de cum va fi, daca voi plânge, dacă mă va deranja slujba aceea lungă, dar am fost liniştit, am stat în braţele naşei care era emoţionată. Am zâmbit preotului tot timpul, crezând că vorbeşte doar cu mine. Întâlnirea cu Cristelniţa m-a surprins, iar pentru că eu sunt obişnuit cu apa, nu am scos niciun sunet. Chiar l-am speriat pe preot, deoarece a crezut ca m-am înecat şi a început să-mi aplice câteva palme pe spate ca să pot respira, dar… surpriză, eram ok!
Nu am avut colici, mami întotdeauna ştie ce este bine pentru mine şi a avut grijă să-mi dea siropuri care mi-au făcut bine. De la vârsta de o lună şi jumătate mă trezeam doar o data pe noapte ca să cer de mâncare. Apoi am început să mă odihnesc de la ora 23 până dimineaţa la ora 08, iar când mă trezesc niciodată nu încep să plâng, ci dau din picioare până se trezeşte mami, iar când o zăresc încep imediat să râd. E clar că va fi o zi bună…
Îmi place foarte mult să pap. De curând am început şi diversificarea. La prima supă de legume m-am strâmbat foarte tare, dar am reuşit să mănânc 30 ml de supică, iar acum aştept să descopăr şi fructele.
Pufies mami februarie
Foto: KinderStudio

Înainte de Sărbători, mami mi-a cumpărat un costum de Moş Crăciun şi am fost foarte încântat când m-a îmbrăcat cu el, pentru că era roşu şi îi vedeam pe ceilalţi din jurul meu cum se amuzau. A venit pentru prima dată Moş Nicolae şi mai apoi şi Moş Craciun încărcaţi cu daruri. Sărbătorile de iarnă le-am petrecut alături de cei dragi, care mă iubesc şi mă pupăcesc de fiecare dată când mă văd (îmi place să fiu pupat mereu).
Părinţii şi familia mea mă iubesc foarte tare. Sunt o comoară apărută în viaţa lor, copilul care le aduce bucurie şi împlinire.

De ce am ales Pufies?

Când mami mă schimbă de scutece, mă pupă pe burtică şi pe bărbiţă iar eu încep să râd, să gânguresc şi să o trag de păr. Folosim cele mai bune scutece absorbante şi colorate de la Pufies. I-am folosit din prima zi pentru că sunt potrivite pentru mine, îmi menţin pielea uscată chiar şi după o noapte întreagă.
Foto: KinderStudio

Comments

comments