Prima oară este mai greu. De fapt, nu călătoria în sine, cât teama de necunoscut – cum o să te descurci, nu o să-și piardă răbdarea, nu o să plângă, ce o să mănânce, nu se va îmbolnăvi etc?
În plus, se vor găsi ceva rude îngrijorate care, din dragoste pentru micuț, îți vor spune să-l lași acasă, că e mai bine pentru el, că ce rost are să-l chinui pe drum și te vor asalta cu o grămadă de argumente.
Dar, surpriză! Vei descoperi că lucrurile sunt mai ușoare decât par și că odată ce ai intrat în horă… trebuie să joci. Vei afla că o călătorie nu “omoară” copilul, că dacă alegi varianta de zbor cu avionul, personalul de la bord va fi atent la nevoile tale și ale copilului. Dacă năzdrăvanul tău e mai mărișor poți alege meniu pentru copii și, deși nu ai voie să mergi cu apă la filtrele de securitate, în avion primești apă caldă pentru biberon. Apoi, la fața locului vei găsi mâncăruri potrivite și pentru copii, cu timpul veți intra într-o rutină și lucrurile se vor calma. Aici este singura recomandare pe care ți-o pot face: nu vă stabiliți un program foarte încărcat, epuizant, ci căutați să-l adaptați și nevoilor și programului copilului.
Am fost în câteva rânduri cu copilul meu în Thailanda. În continuare îți voi povesti câteva lucruri pe care le-am învățat și observat din aceste experiențe.
Thailanda este renumită pentru bucătăria ei deosebită, care pune accent pe condimente și gustul iute. Îți dai seama că prima oară îmi făceam un milion de griji – oare ce-i voi da băiatului meu să mănânce, cum să mănânce curry, oare lapte praf au (și dacă da, de la ce firmă), ce ne facem acolo? La fața locului am descoperit însă bananele, ananasul, nuca de cocos, mango-ul și alte minunății, orezul pe care-l prepară ca nimeni alții – prăjit, fiert, în supă, cu pui -, supa din lapte de cocos, tot felul de frigărui numai bune pentru el. În plus, este suficient să spun – „not spicy, for baby” – și lucrurile se aranjează de la sine. Și ca să vezi – aveau lapte praf, exact brandul pe care îl foloseam noi!
După ce ți-ai luat acest bolovan de pe inimă și vezi că aveți ce să mâncați cu toții, vei realiza ce ocazie extraordinară este aceasta pentru copilul tău pentru a învăța. Desigur, nu este forma tradițională – ca la grădiniță sau școală, dar în fiecare zi el este expus la situații și oameni noi. Thailandezii sunt înnebuniți după copii și vor să se joace cu ei, să se împrietenească. Khun lung Lop (“unchiul” Lop) a devenit prietenul cel mai bun al lui Vladimir, îl plimba gratis cu barca (era singurul turist care beneficia de acest tratament preferențial) și aveau discuții îndelungate, fiecare vorbea pe limba lui, dar se înțelegeau de minune.
Chiar și învățatul devine mai plăcut, când înlocuiești caietul cu nisipul mării, când folosiți scoicile pe post de socotitoare, când inventați probleme pe malul mării, când desenează sau povestește ceea ce vede (mai jos, lecția de matematică de la malul mării, din insula Phangan).
Pasionat de dragonii chinezești, pe care-i numește “mustăcioși”, Vladimir a fost foarte încântat să descopere coloratele temple chinezești din Koh Phangan (insula Phangan) și orașul Trang. A aprins bețișoare aromate (în fotografie, alături de tati), s-a rugat și și-a pus o dorință, dintr-un bilețel a aflat că aceasta i se va îndeplini și că “partea cea mai grea din viață a trecut”, a învățat că, înainte de a pleca într-o călătorie, chinezii se opresc la templu, iar după ce se roagă dau drumul unor pocnitori pentru a fi siguri că zeii îi aud.
O altă lecție foartă frumoasă, despre protecția mediului, a aflat-o la comunitatea Ban Nam Rab, din Trang. Comunitatea de pescari de aici a învățat, pe propria ei piele, cât de importantă este protecția mediului: localnicii și-au tăiat pădurile de mangrove pentru a face cărbune, consecința fiind că peștii și crabii s-au împuținat (ei erau dependenți de mangrove), iar ei au rămas fără mâncare. După această lecție, au învățat că trebuie să aibă grijă de mangrove, de pești și au transformat ecoturismul în principala lor sursă de venit. Când Vladimir a adunat niște scoici și cochilii de melci, la plecare i-au cerut să le lase înapoi în apă pentru că acestea pot deveni adăpost pentru ființe mai mici. Vladimir s-a supărat, deoarece dorea să-și facă o colecție, dar o femeie mi-a spus: “Micuțul… sărăcuțul! Se supără acum, dar mai târziu va înțelege.”A avut dreptate și acel mai târziu a venit doar peste câteva ore, când era tare mândru de fapta lui.
Tot despre protecția mediului a învățat și la Wang Thep Taro (foto jos) unde un fost profesor de limba engleză construiește dragoni uriași din rădăcinile arborilor taro care au fost tăiați pentru a face loc plantațiilor arborilor de cauciuc, sperând ca prin gestul lui să atragă atenția asupra periclitării acestei specii.
Învață mai multe despre el Vizita la peștera Lay din Trang a fost o experiență oarecum extremă: ne strecuram cu barca printr-un culoar atât de strâmt încât trebuia să întindem în barcă și să stăm lipiți de ea. Nu am înțeles bine despre ce este vorba pentru că nu cred că aș fi vrut să încerc această experiență dacă știam ce va urma, dar nu a mai existat cale de întoarcere. Credeam că e un prilej să vadă stalactite și stalagmite și să meargă prin burta pământului. Dar a fost mai mult de atât, iar Vladimir s-a comportat admirabil. “Este primul copil care nu plânge când intră în peșteră”, mi-a mărturisit ghidul. Îți dai seama cât de mândru a fost năzdrăvanul meu și ce părere bună despre sine a avut în acele momente!
De asemenea, este un prilej minunat să descopere meșteșuguri specifice unei alte țări. În Trang, am vizitat o doamnă care ne-a arătat ce înseamnă Ma Jak, meșteșugul confecționării unor recipiente de apă din frunze de palmier (este vorba de palmierul nipa, o specie care crește la malul apei). Ne-a arătat cum se îmbină frunzele și apoi a lucrat cu Vladimir, oferindu-i la sfârșit vasele lucrate.
Tu ai călătorit cu copilul tău? De la ce vârstă? Ce lucruri interesante a învățat în timpul călătoriilor?
Text și foto: Adina Brânciulescu, Cătălin Gruia