S-a comportat în felul acesta de când avea doar câteva luni. Ieșeam cu el la plimbare, el era liniștit în landou, dar cum mă auzea vorbind la telefon (nu-l deranja soneria pentru că îl aveam mereau pe modul silențios), începea să plângă, iar convorbirile mele se opreau brusc. Prietenii mei cred că își mai amintesc replica, deja celebră: „Nu mai pot vorbi, nu mă lasă Vladimir”.
De-a lungul anilor, am încercat diverse abordări pentru a rezolva problema: să merg în altă cameră, să-i explic că trebuie să aibă puțină răbdare, să-i spun că va dura un minut, să-i dau jucării pentru a-l ține ocupat. Totuși, nu știu cum se face, dar indiferent de strategia aplicată, tot găsea ceva important să-mi spună sau să se apuce de ceva ce necesita ajutor în timp ce vorbeam la telefon. Prin urmare, am ajuns să vorbesc la telefon și să răspund la apelurile pierdute doar când el dormea. Din fericire, problema s-a rezolvat în mare parte, de la sine, iar eu am pus totul pe seama faptului că a crescut (are deja 6 ani).
Pentru că această situație îmi este cunoscută, am citit cu mare interes recomandările pe care trei specialiști, citați de site-ul BabyCenter.com, le-au oferit mămicilor care se confruntă, ca și mine, cu un copil care nu le lasă să vorbească la telefon. Dacă le-aș fi citit mai demult, poate că mi-ar fi fost de ajutor
#1 O recomandare ar fi să pui distanță în timpul telefoanelor. „Mergi în altă cameră în timp ce copilul este ocupat sau spune-i că te întorci imediat ce termini de vorbit. Se poate să fie nemulțumit la început, dar va învăța să dezvolte toleranță pentru aceste mici episoade de timp fără tine”, spune Carl Pickhardt, autor de specialitate, The Everything Parent’s Guide to Positive Discipline.
#2 Ajută-l să învețe să aștepte. „Cel mai sigur ai de-a face cu un copil nerăbdător. Poți să-l înveți să aștepte prin gesturi care-i arată că ești conștientă de prezența lui: mângâindu-l pe spate, oferindu-i o îmbrățișare sau arătându-i prin semne că mai durează un minut”, spune Michele Borba, autoarea cărții No More Misbehavin’. „Copiii mai mici trebuie încă să deprindă conceptul de timp, așa că încearcă să-i oferi o clepsidră sau un ceas cu alarmă pentru a-l învăța că trebuie să aștepte să treacă timpul. Dă-i ceva de făcut în timp ce tu ești la telefon, apoi laudă-l pentru răbdarea lui dacă a reușit să se controleze. Consecvența este cheia”, precizează aceasta.
#3 Cutia cu surprize Chiar dacă este vorba de un comportament normal pentru un copil mic, pentru a-ți ușura viața poți încerca jocul sugerat de Jane Nelsen (Positive Discipline). „Confecționează o cutie specială pe care s-o umpli cu lucruri interesante, alese de copil, care să apară doar atunci când vorbești la telefon”. Dacă jocul nu funcționează, ia telefonul în altă cameră (Jane Nelsen sugerează chiar baia), închide ușa și așteaptă să îi treacă supărarea. „Nu trebuie să fugi repede la el dacă este supărat, lasă-l să se liniștească sau întreabă-l unde este cutia ta cu lucruri frumoase? ori ce poți tu să faci când eu vorbesc la telefon? O abordare de acest gen îl implică în găsirea soluției și funcționează mai bine”, te asigură autoarea.
Nu am avut ocazia să încerc varianta propusă de Jane Nelsen, dar mi se pare că ideea unei cutii cu surprize ar putea avea succes. Copilul tău te lasă să vorbești la telefon? Cum te descurci în aceste situații? Care soluție dintre cele de mai sus ți se pare că ar fi mai eficientă?
Editor: Adina Brânciulescu, Foto: 123RF