PRO
Animalele se comportă natural și neutru față de oameni. Ele oglindesc comportamentul nostru, nu judecă și nu calculează beneficii. Iau și dăruiesc fără să pună condiții.
Copiii, prin interacțiunea lor cu animalele, pot învăța cum să aibă relații pline de prietenie, cum se construiește încrederea, ce este responsabilitatea, compasiunea, precum și experiența directă a acțiunilor și trăirilor.
Plimbarea zilnică alături de un animal de companie presupune mai multă mișcare și pentru puiul tău, ceea ce înseamnă că va fi mai sănătos și nu va mai sta toată ziua la desene sau la calculator.
În jurul vârstei de 4 ani, preșcolarul începe să înțeleagă empatia (ce simte celălalt), este conștient de importanța transmiterii unei emoții și realizează consecința ei. În compania unui prieten necuvântător va înțelege foarte bine aceste lucruri.
CONTRA
Poate vrea un animal de companie doar dintr-un moft, ca să aibă și el ceea ce a văzut la alții: jucării, haine și – de ce nu? – animale de casă.
Animalele trăiesc mult mai puțin decât oamenii.Inevitabil, cu toate îngrijirile voastre atente, vor muri. Cu cât se va petrece mai târziu, cu atât va fi mai ușor de explicat – copilul fiind mai mare, – dar și mai dureros.
E posibil ca cel mic să înceapă să chinuie animalul. Va trebui să supraveghezi joaca celor doi până te convingi că totul a intrat pe un făgaș normal.
E posibil să nu dispui de spațiul necesar sau acesta să nu corespundă nevoilor unui animăluț. Atunci mai bine convingi copilul să renunțe la idee.
Micuțul poate fi alergic la noul său prieten, caz în care prezența acestuia îi va face mai mult rău decât bine.
Animalul de companie nu este o jucărie!
Reamintește-i cu fiecare ocazie că animalul respectiv nu îi aparține, așa cum îi aparțin jucăriile sau alte lucruri. Un animal nu este un lucru. Are suflețelul lui, așa simplu cum e el. Un animal îi este prieten. Un prieten de care însă trebuie să aibă grijă.
Sursă: revista MAMI, Foto: www.pixabay.com