Prezentarea unor evenimente extreme precum dezastre naturale, atacuri teroriste, tragedii care ne marchează puternic și pe noi, adulții, îi face pe copii, care sunt mult mai influențabili, să creadă că li se va întâmpla și lor ceva asemănător. Mai mult, îi determină să se teamă de anumite aspecte ale vieții de zi cu zi, de care nu s-au îngrijorat până acum, ca furtunile, aglomerațiile etc.
- Si copiii sufera de depresie
Reportaje de acest tip pot să inducă celor mici (și câteodată și celor mari) sentimentul că lumea este un loc rău, amenințător și neprietenos. Să nu uităm totuși că generalizările nu sunt mereu bune/ valabile, iar realitatea nu este formată doar din evenimentele prezentate la televizor – care apar pe ecran tocmai pentru că prezintă situații ieșite din comun. Te întrebi cum se pot evita aceste concluzii? Prin comunicare! Deci, discută cu copilul tău. Nu-l ține într-un turn de fildeș, nu-l minți, nu ascunde adevărul de el, dar caută să afli cum ce înțelege și cum interpretează informațiile primite, explică-i ceea ce aude sau vede și pune totul într-un context acceptabil pentru el.
Da, suntem invadați de vești negre: au murit și încă mai mor oameni în spitale în urma tragediei de la clubul Colectiv, fiecare zi prelungind doliul în care ne aflăm, sunt atacuri teroriste, accidente, avioane prăbușite, mor copilași nevinovați fugind împreună cu părinții lor din calea războiului din Siria. Lista mai poate continua și ajungi să te întrebi și tu, ca adult, ce lume mai este cea în care trăim. Dacă pe tine, om „mare” te marchează așa, cu atât mai mult trebuie să ai grijă ce mesaj îi transmiți copilului tău.
Ai în vedere faptul că, până în jurul vârstei de 7-8 ani, copilul percepe ceea ce vede la televizor ca real și aplicabil pentru el (chiar dacă este vorba de film, de fantezie) și-l poate face să se întrebe „Voi fi eu următorul? O să pățesc și eu asta?” Un copil care vede o casă luată de apă sau o alunecare de teren poate să stea treaz noaptea respectivă întrebându-se dacă același lucru se va întâmpla și cu propria casă. Un atac la metrou poate să-l facă să-i fie frică să mai folosească mijloacele de transport în comun. De aceea, dacă atenția familiei este centrată pe știri violente, se poate ca cei mici să ajungă să perceapă lumea într-un fel distorsionat.
Pentru a putea controla frica celor mici legată de știrile grave, părinții trebuie să știe să spună adevărul, dar dezvăluindu-l treptat, atât cât este necesar și pe înțelesul copilului. Secretul este să fii sincer, să îți faci copilul să se simtă în siguranță și să îl încurajezi să vorbească deschis despre fricile lui. Dorința de a-i asculta temerile îi va transmite un puternic mesaj pozitiv (până când va putea percepe subtilitățile și să facă diferența între o știre care caută senzație și o știre care merită cu adevărat să fie prezentată, vor mai trece câțiva ani buni – poate chiar până când va fi aproape de adolescență).
În același timp, când intră în contact cu astfel de știri, învață-l valori profund umane precum generozitatea, toleranța, compasiunea, responsabilitatea și respectul.
Să ne învățăm copiii să fie buni, toleranți cu semenii lor, responsabili pentru că doar așa vor construi o lume mai bună. „Fii tu schimbarea pe care vrei să o vezi în lume”, spunea Mahatma Gandhi. Dacă fiecare dintre noi ne învățăm copiii că pot schimba lucrurile în bine, nefăcând altceva decât să fie OAMENI, am sădit semințele unui viitor mai bun pentru ei.
Foto: Guliver/ Thinkstock
Editor: Adina Gruia