Prieteniile între copii sunt, de multe ori, o enigmă pentru noi, adulții, care socializăm după (oarecum) alte reguli. Dar procesul prin care micuțul tău se apropie de alt copil este… foarte interesant.
Ca mamă, ești primul partener al copilului tău. Ești persoana pe care o preferă. Îi place să-ți audă glasul, să-ți simtă mirosul specific, să-ți atingă pielea. Și, până la vârsta de una-două luni, odorul nu arată interes pentru altcineva. Dar abilitățile micuțului de a socializa se vor dezvolta treptat și, mulțumită ție, puiul va deveni familiar cu alții și va începe să se bucure de compania lor.
Evoluția dezvoltării sociale
Chiar și nou-născuții sunt ființe sociale. Le place să fie atinși, mângâiați, alintați. Însă abia după vârsta de trei luni îți vei surprinde puiul arătând interes pentru ceea ce se întâmplă în jurul lui. Își va petrece momentele de veghe urmărindu-te cu privirea și va schița și primele zâmbete. În scurt timp, micuțul tău va deveni un expert în a trimite zâmbete de conversație, adică acele semne prin care te poftește să interacționezi cu el.
La vârsta de patru luni este din ce în ce mai deschis la cunoștințe noi, întâmpinând oamenii cu râsete și gesturi de mulțumire vie. Dar nimeni nu se compară cu mama! Pentru tine va rezerva cele mai enuziaste reacții de bucurie.
La șapte luni, când dezvoltarea motorie îi permite să se miște mai în voie, odorul tău începe să fie interesat și de alți copii. Când este în compania unui puști de aceeași vârstă, ștrengarul tău se joacă, dar nu împreună cu tovarășul său. Încă nu are abilitatea de a-și face un prieten. Și tot acum apare și teama de străini care se poate acutiza, astfel încât, la vârsta de un an, odorul tău poate părea de-a dreptul asocial, neadaptat și refractar la regulile de integrare în orice alt grup în afara familiei sale. Mulți copii trec acum prin teama de separare, când numai prezența mamei îi poate liniști. Această etapă e normală și trece destul de repede. Când năzdrăvanul începe să se deplaseze pe propriile piciorușe, reapare interesul pentru lume.
Vârsta încercărilor prudente
Începând cu vârsta de un an și jumătate, puiul se bucură de compania altor copii. La început se îndreaptă către ei, păstrând distanța și urmărind jocul celorlalți. Când este chemat sau îmbiat cu vreo jucărie, poate avea o reacție total neașteptată – se întoarce și se refugiază în brațele tale. Acest lucru nu înseamnă decât tatonarea terenului. Treptat, ajunge să petreacă timp alături de copii, însă așteaptă-te ca la această vârstă să-și apere cu fervoare jucăriile, lucru care te poate descumpăni în încercarea ta de a-l determina să socializeze. Poate fi dificil acum să-l înveți să împartă, dar nu te îngrijora – toți puștii fac la fel. E normal ca acum să-și afirme independența prin refuz și chiar prin accese de furie, dacă încerci să-l obligi. Între unu și doi ani, relațiile cu alți copii sunt rezervate, dar acest lucru e o parte normală în prieteniile între copii.
Dezvoltarea afectivă este hotărâtoare
Copilul care simte că e iubit și crește într-un mediu familial echilibrat, calm, plin de căldură și înțelegere, este vesel și fericit. Bucurându-se de dragoste, se îndreaptă prietenos spre alții.
Copilul care nu se simte iubit acasă are un sentiment permanent de nesiguranță, este fricos, necomunicativ. Fiind timid și retras, acesta va lega mai greu prieteniile între copii.
Jocul – primul educator
Jocul în sine îi ajută pe cei mici să se cunoască. În grupul lui de prieteni, odorul tău are ocazia să întâlnească reacții și situații diferite. Astfel, unii copii sunt blânzi, răbdători, docili. Alții sunt agresivi, ambițioși, încăpățânați. Unii au spirit de echipă, alții sunt conducători. În grup, copilul învață să respecte regulile jocului, să-și ceară dreptul, să-și rezolve conflictele, să-și impună o părere. De aceea, socializarea este atât de importantă, pentru că îți antrenează puiul pentru viață.
Ce să-l înveți
Nu e ușor pentru micuțul tău să facă parte dintr-un grup, să petreacă timpul în armonie cu prietenii săi. De aceea, e necesar să urmărești momentele de interacțiune cu alți copii, ca să-l ajuțisă lege mai ușor prieteniile între copii. Iată ce poți face:
- încurajează-l să-și exprime verbal emoțiile, în special frustrarea, atunci când observi că este deranjat. Încearcă să-i arăți empatie, dar fă ceea ce este corect. Spune-i „Știu că vrei să te joci cu puzzle-ul, dar acum îl folosește Doriana. Când termină, îl poți lua tu. Până atunci, hai să colorezi”;
- arată-i că poate răni sentimentele altora: „Uite, ia-i luat păpușa Maiei și acum ea plânge. Puteai să i-o ceri frumos sau să te joci cu cuburile”. Acest mod de a-i atrage atenția asupra sentimentelor celorlalți îți ajută copilul și să înțeleagă mai ușor conceptul de partajare;
- fii un bun model! Amintește-ți că puiul tău e mereu cu ochii ațintiți spre tine, imitându-ți comportamentul. De aceea, nu fi nerăbdătoare sau nepoliticoasă;
- lasă-l să-și aleagă amicii. Copiii se împrietenesc ușor cu cei față de care simt o afinitate. Iar statornicia relațiilor de prietenie depinde de simpatie și găsirea unor scopuri comune;
- ajută-l să se integreze. Unii copii sunt foarte sociabili și nu au nevoie de ajutor pentru a stabili relații. Alții însă sunt sfioși și trebuie introduși în grupul de copii cu grijă. Folosește-te de interese comune – o jucărie, o activitate.
Foto: 123RF