Daca te asteptai la un copilas roz si bucalat, ca in reclame, ai fost putin dezamagita: moasa ti-a aratat imediat dupa nastere un printisor cu fata zbarcita, o gura imensa, unghiute de vrajitoare. si, mai ales, capul acela urias…
Daca ti-ai facut „lectiile” inainte de nastere, ai aflat ca in doua-trei saptamani, bebelusul tau va fi superb. Cat despre capul lui prea mare, o buna bucata de vreme va trebui sa fii foarte atenta cum il sustii. Pentru ca micutul nu si-l „poate duce” inca.
De unde incepe povestea asta?
La nou-nascut, capul reprezinta un sfert din lungimea corpului. „Ciudata” faptura, daca te gandesti ca la adult capul e cam a saptea parte din trup! In plus, poate fi turtit sau alungit in timpul nasterii, dar dupa vreo 15 zile, capul copilului va reveni la forma rotunda, fireasca.
In momentul nasterii, oasele craniului nu sunt inca sudate, intre ele exista spatii umplute cu un tesut fibros, mai largi deasupra fruntii si in partea posterioara a craniului. Acestea se numesc fontanele si se vor inchide complet (dupa 8 luni – cea din spate, dupa 18 luni – cea din crestet). Dupa nastere, corpul va creste mai mult si mai repede decat „centrul de comanda”. si asta va dura cativa ani buni.
Chiar daca bebelusul nu are la inceput un cap „frumos”, el va capata treptat forma definitiva. De aceea, nu este necesar si nici indicat sa incercam sa modelam forma craniului masandu-l sau legandu-l strans.
Raportul dintre volumul craniului si restul corpului este diferit la bebelus fata de adult. Asadar, nu-i de mirare ca muschii gatului nu ii pot sustine capul. Sistemul osos al copilului trece printr-un proces complicat, pana cand muschii si sistemul nervos se vor fi dezvoltat suficient ca sa-i permita sa mearga si sa alerge.
Prima etapa, cea mai importanta, se incheie la varsta de 3 luni, cand curbura cervicala este formata si bebelusul isi sustine singur capul. Pana atunci, el nu trebuie fortat sau miscat brusc. Trebuie sa ai mare grija cand il ridici din patut, cand il hranesti si mai ales cand il speli.
Sa-l tii in brate, sa-l hranesti, sa-l schimbi – ai asteptat cu nerabdare toate aceste momente pentru care nu ai fost suficient de pregatita, dar sfaturile si instinctul matern te-au scos din impas. La inceput, ai nevoie de ajutorul cuiva cu experienta.
Daca nimeni din familie sau dintre prieteni nu poate fi alaturi de tine, medicii te sfatuiesc sa te adresezi pediatrului sau medicului de familie, care iti va arata ce ai de facut. Si nu uita ca vizitele medicale lunare sunt cel mai bun prilej sa pui toate intrebarile care te framanta.