Până să poată articula primele lui cuvinte, puiul tău face vocalize, descoperă silabe și are nevoie de ajutorul tău pentru a progresa.
Bebe gângurește
De pe la vârsta de 4-5 luni, puiul tău începe să exerseze și o face cu o cascadă de vocalize: „aaa”-uri și „ahaha-uri”, pe toate tonurile, de la țipete la ciripeli cu voce scăzută. Este semnul că a câștigat două mari bătălii: își poate controla laringele, la fel și respirația. Drept rezultat, poate să moduleze sunetele și să varieze intensitatea fluxului de aer eliberat.
Cum îl ajuți
- Fă și tu vocalize împreună cu el! Reluând sunetele pe care le emite, imitându-le, îi confirmi că a intrat în universul limbajului.
- Așteaptă să termine de vorbit, pentru a-i răspunde. În acest fel, îl înveți din start regulile fundamentale ale comunicării verbale: tot acel ping -pong de replici între doi interelocutori care se ascultă reciproc.
- Variază intonațiile și modulațiile vocii: de la șoapte tandre, voce de alint la mai fermul „Poftim biberonul”.
Descoperă silabele
La 8-10 luni, micuțul nu se mai mulțumește cu vocalele, începând să le asocieze cu consoane, de unde interminabilele combinații „ma-ma-ma”, „ba-ba-ba” și „ta-ta-ta”. De fapt, bebelușul se antrenează să plaseze limba corect, să-și controleze laringele, faringele și mișcarea buzelor.
În jurul vârstei de 9 lui, gânguritul se diversifică, pentru a da combinații mai variate. E semn că micuțul „a domesticit” silaba, unitatea de bază a limbajului. Asta pentru că, din punct de vedere fiziologic, s-a maturizat. Larinxul a căpătat forma care favorizează vorbirea, limba s-a alungit și e mai musculoasă: se poate mișca acum înainte și înapoi. Și acesta este doar începutul! Încă nu se poate spune că înțelege fiecare cuvânt. Dar este în stare să deducă semnificația unui mesaj. Spre exemplu, dacă-i spui cu ton vesel „Mergem în parc, în timpul să scoți căruciorul din debara”, se va prinde imediat că e rost de distracție!
Cum îl ajuți
- Orice situație din viața de zi cu zi este un pretext pentru a i-o traduce în cuvinte: „pisica face miau”, „bebelușul doarme”.
- Subliniază-ți spusele adoptând o mimică și gesturi adecvate, indicându-i obiectele la care te referi, accentuează intonațiile.
- Evită să vorbești mâțâit, peltic, să deformezi sau să inventezi cuvinte, în încercarea de a imita „limbajul bebelușilor”.
- Vorbește-i permanent, dar fără să-l îneci într-o mare de cuvinte. Pauzele, momentele de liniște îi sunt indispensabile pentru a putea digera tot ce a auzit și pentru a-și însuți lucrurile noi.
Sursă: MĂMICA DE AZI, Foto: www.pixabay.com