Erupţia dentară este un eveniment extrem de important în primul an de viaţă al micuţului tău. Primii dinţişori de lapte apar în jurul vârstei de 6-8 luni, deşi „limitele” sunt largi: între trei şi zece luni. Oricum, cei douăzeci de dinţişori de lapte trebuie să fie frumos aranjaţi în guriţă până la doi ani şi jumătate.
Ordinea firească în erupția dentară
Se spune că bebeluşii hrăniţi la sân sunt mai precoce, deci aşteaptă-te la erupția dentară mult mai devreme, dacă alăptezi. Primii dinţişori care se ivesc sunt incisivii centrali inferiori, apoi apar, la interval de două luni, şi incisivii centrali superiori. Pe la sfârşitul primului an de viaţă, ştrengarul ar trebui să aibă opt dinţişori, adică toţi incisivii. De-acum încolo, vin grăbite şi măselele – la un an şi jumătate, odorul are şi primii molari. La doi anişori erup caninii, iar la doi ani şi jumătate apare şi cel de-al doilea rând de molari, cu aceste măseluţe terminându-se erupţia dentiţiei temporare.
Semnele unui puseu dentar
Fiind un fenomen fiziologic, erupţia dentară nu ar trebui să aducă neplăceri prea mari. Cu toate acestea, e posibil ca manifestările să debuteze chiar şi cu 4-6 săptămâni înaintea erupţiei propriu-zise. Astfel, în această perioadă, micuţul poate fi mai agitat (pe fondul gingiei care-i provoacă mâncărimi), are un somn neliniştit, dar şi o salivaţie mai abundentă, din cauza căreia îi poate apărea o erupţie la nivelul bărbiei. Dacă puiul tău e mai sensibil, îşi poate chiar pierde apetitul, fiind prea obosit să mai mănânce. Uneori pot apărea şi scaune modificate sau chiar pusee de febră, dar toate aceste simptome dispar odată cu ivirea dinţişorului.
Atenţie! Ai grijă să nu confunzi adevăratele stări de boală cu manifestările asociate cu erupția dentară.
Remedii din cămară
Chiar când credeai că prinţişorul (în sfârşit!) a început să doarmă dus întreaga noapte, iată-l cum trezeşte tot cartierul cu plânsetele lui. Te duci la pătuţ şi, cu ochii mijiţi, îl iei în braţe. În secunda următoare, îţi apucă degetul şi începe să-l ronţăie cu putere. E clar! Durerea gingiei trebuie ameliorată. Nu trebuie să cheltuieşti averi pe tratamente: remediile sunt chiar în casa ta! Ia un morcov, spală-l şi curăţă-l bine, apoi bagă-l la frigider vreo două ore. Dă-i-l apoi să-l ronţăie. Deoarece nu se rupe uşor în bucăţele şi este ceva mai dur, nu există pericol de înnecare. Chiar şi aşa, fii cu ochii pe el. Sau, pune o lingură la frigider. Metalul rece pe gingiile inflamate face minuni în erupția dentară. În sfârșit, udă cu ceai de muşeţel colţul unui prosop curat de bucătărie şi răceşte-l, apoi dă-i-l puiului să-l sugă. Dacă nu vrei ca remediile să fie reci, atunci freacă uşor zona inflamată cu rădăcină de ghimbir sau cu o pastă făcută din cuişoare zdrobite amestecate cu puţin unt.
Remedii din farmacii
Mulţi părinţi aleg un anestezic local, un gel care amorţeşte gingia, ameliorând astfel durerea în erupția dentară. Dacă vrei şi tu să încerci, ai grijă ca gelul să nu conţină benzocaină, o substanţă chimică ce scade drastic nivelul de oxigen din sânge. Un alt risc al acestui medicament este că nu stă unde-l pui. Chiar dacă îl aplici direct pe gingie, gelul se amestecă cu saliva şi ajunge să fie înghiţit, amorţind şi gâtul, astfel âncât puiul îţi poate piede temporar reflexul faringian.
Pentru reducerea febrei dar şi a durerii în erupția dentară, poţi folosi acetaminofen, o măsură o dată la şase ore, în funcţie de vârstă. Pentru voinicii trecuţi de şase luni, şi ibuprofenul este o soluţie, dar nu abuza pentru că acest medicament irită mucoasa gastrică.
Tot în farmacie, dar şi la magazinele care comercializează produse de puericultură, poţi găsi inele dentare, speciale pentru astfel de momente. Sunt făcute din materiale care nu lezează gingia, şi satisfac nevoia micuţului de a muşca din ceva ca urmare a disconfortului pe care-l resimte.
Dinţi de fier
Pentru că vrei ca puiul tău să aibă dinţi sănătoşi, trebuie să-i cureţi de două ori pe zi – dimineaţa, după micul dejun, şi seara, chiar înainte de culcare. La început, îi vei şterge cu o compresă îmbibată în apă, apoi, la apariţia primilor molari, cu o perie moale. Există chiar anumite „degetare”, cu aceeaşi funcţie – ţi-l aşezi pe deget şi îi freci astfel gingi. Acest ritual contribuie la stabilirea unei bune igiene orale, încă de timpuriu. Nimic nu e mai greşit decât să crezi că dinţii temporari nu trebuie îngrijiţi, pentru că oricum cad. Aceste mici mărgăritare ţin locul dinţilor permanenţi, pentru ca ei să crească sănătoşi şi viguroşi. Încă o concepţie greşită este aceea potrivit căreia numai bomboanele şi dulciurile sunt responsabile de apariţia cariilor, însă orice fermenţi consumaţi de copil sunt dăunători. Expunerea prelungită la acidul din fructe şi sucurile de fructe, la pâine, cereale, lapte (conţine lactoză, un zahăr), este o cauză frecventă a instalării cariilor, un fenomen des întâlnit la puştii de un an şi jumătate, doi ani.
Cariile de biberon
Trebuie să ştii că principalul motiv de apariţie a cariilor îl reprezintă chiar laptele matern sau cel praf. Asta deoarece reprezintă mediul perfect pentru înmulţirea bacteriilor din guriţă. Zahărul din lapte este transformat în acizi, care atacă smalţul dinţişorilor, mai ales dacă cel mic obişnuieşte să stea foarte mult la sân ori doarme cu biberonul în gură.
Obiceiuri proaste
Puiul tău îşi suge degetul? Este o nevoie fizică şi emoțională destul de firească (până la un punct). Dar dacă acest obicei durează şi peste vârsta de şase luni, micuţul îşi deformează maxilarul, iar dinţii vor creşte strâmbi. E necesar să opreşti acest nărav, pentru a limita modificările nedorite ale gingiilor. Dacă utilizezi o suzetă ca paliativ, asigură-te că e de cea mai bună calitate şi că îndeplineşte regulile de igienă. Sterilizeaz-o în mod regulat şi arunc-o la primele semne de uzură. Mai presus de toate, nu o înmuia în zahăr sau miere.
Sigilarea dinţilor
Medicii recomandă sigilările în special în intervalul 3-14 ani. Alături de fluorizare şi de o igienă dento-alimentară riguroasă, sigilarea este cea mai sigură metodă de prevenire a cariei dentare la copii. Procedura este simplă şi nedureroasă, şi se realizează în cabinet de către medicul dentist. Medicul aplică pe partea masticatorie a dinţilor o peliculă sigilantă, extrem de aderentă, care protejează dintele de atacul carios timp de până la 6 ani.
Dr. Dana Ivan – medic stomatolog pediatru, DENT ESTET 4 Kids
Legenda Zânei Măseluță
Probabil, originea Zânei Măseluţă este anglo-saxonă. Povestea, aşa cum o ştim astăzi, a fost inspirată de nuvela „The Tooth Fairy”, scrisă în 1949, de Lee Rogow. Tradiţia spune că, atunci când unui copil îi cade un dinte de lapte, îl aşează sub pernă şi a doua zi găseşte în loc un bănuţ primit de la Zâna Măsuleţă, marcând astfel o etapă importantă. Dacă puiul tău e prea mic, îi poţi lăsa sub pernă şi altceva în afară de bănuţ: o jucărie sau un obiect vestimentar. Şi, pentru un miraj fără pereche, presară puţin sclipici de la patul copilului până la geam (sau la uşă), pentru a crea efectul de praf de zână.
Foto: Guliver / Thinkstock