Cercetări recente arată că protejarea exagerată determină copiii să fie mai puțin independenți și să aibă dificultăți de a relaționa cu cei din jur(lucru care se vede chiar și mai târziu, în adolescență).
Semne ca esti pe cale sa devii o mama ultra-protectoare
Îi strângi tu toate lucrurile
Este prea mic să-și strângă jucăriile sau să te ajute la curățenie? Chiar dacă este copil, chiar și micuțul tău are rolul lui în menținerea ordinii (dezordinii) în casă. Încă de la vârsta preșcolară, el poate să-și strângă jucăriile, să știe care este locul acestora, să-și pună încălțările și hăinuțele la locul lor (ideal este să aibă un cuier micuț, potrivit înălțimii lui și câteva rafturi la care poate ajunge) După ce mai crește puțin, poate duce hainele murdare la coșul de rufe de spălat și să te ajute în treburi ușoare, potrivite vârstei.
Îți îmbraci copilul chiar și după ce este mărișor
Un gest atât de simplu, de natural, pe care-l fac mai toate mamele, nu-i așa? Totuși, în afară de a avea nevoie ajutor pentru a se încheia la nasturi, deoarece necesită dezvoltarea unor abilități motorii fine, experții spun că un copil începe să se îmbrace singur, mai încet (ce-i drept), de la trei anișori. De asemenea, în loc să-i dai hainele gata pregătite, pregătește-i două-trei variante și lasă-l pe el să aleagă în ce vrea să se îmbrace.
Îi cumperi imediat lucruri și jucării în locul celor pierdute sau stricate
Desigur, nu dorești să-l vezi supărat și vrei să-i alini rapid tristețea. Însă, dacă nu are deloc grijă de lucrurile sale, iar tu îi înlocuiești mereu jucăriile sau obiectele pierdute/ stricate cu altele noi, el nu va învăța că trebuie să aibă grijă de ele. Rezistă tentației de a cumpăra imediat ceva în locul celei stricate, învață-l să fie responsabil și să aibă grijă de lucrurile lui.
- Jucarii in pericol: cum potolesti „distrugatorul”
Intervii în neînțelegerile cu prietenii
Nu reziști să nu intervii în neînțelegerile care se invesc – fie că e ceartă pe o jucărie, pe o telecomandă ori nu cad de acord asupra jocului. Atâta timp cât neînțelegerile rămân în limite normale, nu interveni, lasă-i să-și rezolve singuri situațiile de criză. Este o lecție foarte prețioasă pentru copilul tău care trebuie să învețe cum funcționează relațiile dintre oameni, cum se rezolvă un conflict, când trebuie să cedeze, cum se integrează într-un grup, cum devine lider etc.
Îl lauzi fără să merite acest lucru
Pe cât de recomandate sunt pentru a-l ajuta pe copil să aibă încredere în puterile sale și o stimă de sine ridicată atunci când sunt meritate, pe atât sunt de neindicate atunci când copilul tău nu le merită. Laudă-l pentru un rezultat bun, laudă-l (chiar dacă nu a câștigat un premiu) pentru eforturile pe care le-a depus și încurajează-l să meargă mai departe, dar nu-l lăuda gratuit. „Ești cel mai bun”, „cel mai frumos”, „cel mai inteligent” sunt nu doar laude, dar și exagerări. Da, copilul tău este inteligent, dar nu-i spune că este CEL mai inteligent. Astfel de afirmații îl pot determina să se considere mai deștept, mai inteligent decât prietenii săi și să-i privească cu superioritate. Pe de altă parte, nu este exclus să nu mai aibă curajul să ia parte la activități la care nu excelează din teama de a nu greși și de a nu fi cel mai bun.
Nu este ușor să nu devii o mamă-ultraprotectoare când ai impresia că puiul tău trebuie protejat și că are nevoie de tine în orice clipă (indiferent de vârstă, pentru că un copil… tot copil va rămâne în ochii mamei, chiar și după ce crește). Tu cum reușești să-ți păstrezi echilibrul și să nu fii o mamă ultra-protectoare?
Foto: Guliver/ Thinkstock (ambele imagini)
Sursă: FamilyEducation.com
Adaptare: Adina Gruia