Dr. Valentina Contanu, medic ortoped pediatru la clinica CRON-Phoenix, ne-a vorbit despre cele mai frecvente tipuri de traumatisme la copii, astfel încât să recunoaștem semnele unei fracturi, să nu neglijăm riscurile și să evităm greșelile care pot avea repercusiuni uneori pentru tot restul vieții.
Inevitabil, toți copiii cad. Când e cazul să ne facem griji în urma unei căzături?
Așa este, iar părinții trebuie să înțeleagă faptul că majoritatea fracturilor simple se produc în general din joaca simplă. Ne facem griji când în urma unei căzături copilul acuză durere care nu trece imediat și persistă chiar și pe parcursul nopții sau al zilei următoare.
Cum recunoaștem o fractură în cazul unui copil?
Există câteva indicii care trebuie să ducă la identificarea unei fracturi, după cum urmează. Durerile sunt specifice. Aici însă trebuie să fim atenți la copii, pentru că sunt unii care tolerează bine durerea în fracturile simple și, până ajung la medic, dau semnale că este ceva în neregulă abia după o zi, două sau chiar trei. Sau, din contră, sunt copii care nu tolerează durerea și panichează părinții, exagerând senzația de durere, deși este vorba de o simplă fractură.
Al doilea semn este impotența funcțională: copilul nu poate să-și miște membrul afectat sau, dacă este o fractură simplă, el merge șchiopătat.
Al treilea semn este tumefacția. Uneori, apare și o umflătură la nivelul articulației (mai frecvent, la antebraț sau gleznă), ce poate fi confundată cu entorsa.
Citește și: Când e normal pentru copil să facă primii pași?
Care sunt primele măsuri de ajutor? Ce să facem și ce să nu facem?
Pentru orice durere pe care o acuză copilul imediat după o căzătură, cel mai bine este ca părintele să se prezinte cu el la un medic ortoped pediatru pentru a se stabili diagnosticul de certitudine. Ca primă intenție, se poate administra o doză de antiinflamator, care va reduce și durerea. E recomandat să se țină membrul nemișcat. Dacă fractura este la un membru superior, acesta se leagă cu o eșarfă lată, care să susțină întregul antebraț și să nu se transforme în șnur, deoarece poate produce strangulație. Dacă fractura este la un membru inferior, ar fi bine să se evite în totalitate sprijinul, iar copilul să fie dus în brațe.
Cu aproximație, cam cât durează vindecarea unei fracturi obișnuite, lipsite de complicații?
Cele mai banale fracturi ale oaselor antebrațului se întâmplă prin căzături relativ minore, în timpul rundelor de joacă simplă. De exemplu, când copilul se împiedică și se sprijină în palme sau se dă pe tobogan ori în leagăn și se aruncă în față, cu sprijin pe palme sau pur și simplu cade de pe un obiect înalt, cu sprijin pe una din palme. În aceste situații pot apărea două tipuri de fracturi.
Fractura prin tasare este o fractură simplă, ce se produce la nivelul încheieturii mâinii (în treimea distală a antebrațului). Al doilea tip de fractură se numește fractură prin decolare, se produce pe cartilajul de creștere al articulației pumnului și apare în urma unor căzături mai puternice. Ambele tipuri de fractură se tratează prin imobilizare în gips timp de trei săptămâni și nu lasă urmări pe viitor.
Alte tipuri de fractură frecvente ce se produc la nivelul membrului inferior sunt fractura cu decolare de tibie (alunecarea cartilajului) și fractura subperiostică (periostul este membrana care îmbracă osul și este indicat să rămână intactă). În formele ușoare ale acestor tipuri de fracturi, imobilizarea gipsată durează aproximativ șase săptămâni și uneori necesită câteva săptămâni de recuperare după scoaterea gipsului, deoarece pot să apară atrofie musculară și o deviație a mersului.
La ce vârste sunt copiii maximum de vulnerabili? Există o vârstă până la care oasele sunt încă fragile și o fractură poate provoca daune iremediabile?
Sunt mai vulnerabili între 2 și 12 ani, dar nu din cauza structurii osoase, care este flexibilă, ci din cauza intervalului de vârstă în care copilul este expus mai mult la pericole – copiii se joacă mai mult și variat, experimentează tot felul de sărituri, aruncări și căzături, folosesc patine, bicicletă, trotinetă, skateboard etc. Nu putem vorbi despre o fragilitate a oaselor, ci, din contră, oasele sunt mai elastice și, prin urmare, mai protejate. Cu cât se produc mai târziu, cu atât e mai rău, apar mai multe consecințe.
Care este cel mai eficient tratament pentru fractură în cazul unui copil? Există și alte variante în afară de ghips? Cât trebuie purtat acesta și ce este important de făcut în acest timp?
De obicei, fracturile severe cu deplasare ajung la intervenție chirurgicală și necesită fixarea unor materiale de sinteză (plăci, șuruburi, tije) care se păstrează mai multe luni, până la vindecare, care au rolul de a consolida fractura și nu necesită imobilizare gipsată. În acea perioadă, nu se face imobilizare gipsată, deoarece asigură imobilizarea oaselor.
În fracturile care necesită imobilizare gipsată, sunt foarte importante repausul și păstrarea igienei gipsului pentru mai multe săptămâni.
Ce greșeli se fac frecvent (de către părinți și copii) și trebuie evitate, pentru a nu îngreuna recuperarea?
Scoaterea prematură a gipsului, nerespectarea indicațiilor de repaus total, aceasta putând duce la spargerea sau alunecarea gipsului și murdărirea gipsului.
Citește și: Cum poți face să dispară teama copilului de doctor
Un copil care a avut piciorul/mâna rupt/-ă când poate relua activitatea sportivă, dacă făcea sport?
Imediat ce primește avizul medicului că fractura s-a vindecat, în urma unei radiografii și după ce musculatura acelui segment fracturat a ajuns la un tonus normal și la o forță musculară normală.
De ce poate avea fractura de cot repercusiuni toată viața?
Fractura de cot este una dintre cele mai severe la copii, deoarece în unele cazuri se fragmentează cartilajul de creștere, după care apare o deformare a cotului – unghiul cotului se deplasează în exterior, blocând mișcările pe viitor. Astfel, copilul nu va putea duce corect mâna la gură, nu va putea să execute mișcările uzuale, firești, precum mâncatul sau spălatul.
Acest tip de fractură poate produce compresie pe cele mai importante vase care trec prin plica cotului, poate afecta nervul ulnar sau radial, astfel că pot rămâne sechele pe toată viața, cu atrofie musculară și tulburări nervoase de sensibilitate sau/și motricitate.
În funcție de gradul de severitate, fracturile de cot se pot trata prin intervenție închisă sau deschisă. Recuperarea cotului după o fractură severă este de lungă durată – poate dura chiar și ani –, iar de cele mai multe ori rămâne o înțepenire (redoare) a cotului care persistă ani de zile sau chiar toată viața. Este bine de știut că, pentru a obține rezultate în urma unei fracturi de cot, recuperarea trebuie începută imediat după cele șase săptămâni de gips. Orice amânare duce la înțepenirea cotului.
Articol preluat din revista Sănătatea de azi, nr. 6/2020, care poate fi citit integral în versiune electronică via Magzter.
Autor: Andreea Cohuț
Sursă foto: iStock, arhivă personală dr. Valentina Contanu