Esti aici
Femeia.ro > Familie > Copii > Fără frică! Totul despre frica la copii

Fără frică! Totul despre frica la copii

frica copii

De unde apare frica la copii și de ce se teme un copil mic? Păi, de foarte multe lucruri; este curios, dar în același timp îi este frică de necunoscut.

Cu o imaginație bogată, aflați în plin proces de cunoaștere a lumii, nu e de mirare că cei mici au o mulțime de temeri. Și cum adesea logica părintească nu le poate spulbera, iată cum îl poți ajută să treacă peste ele.

Frica la copii – de unde începe totul?

Advertisements

De la şase luni, bebelușului îi este frică de zgomote. Când începe să meargă, îi este teamă să nu-şi piardă echilibrul şi să cadă. De altfel, de la această vârstă, aparatul auditiv şi cel al echilibrului înregistrează evenimentele exterioare. Şi aceste temeri dispar odată cu trecerea timpului, pe măsură ce micuţul creşte.

Există însă temeri care rămân adânc întipărite în mintea copiilor şi care îi influenţează pe termen lung. Păstrează-ţi calmul, nu te speria şi tu de frica lui şi, mai ales, nu-i banaliza teama. Vorbeşte-i pentru a-l linişti şi arată-i că-i eşti aproape, orice s-ar întâmpla.

Deşi senzaţia de frică este resimţită la fel de cei mici şi de cei mari, noţiunea de pericol diferă. Spre exemplu, un copil nu se va teme doar de fulgere sau întuneric, ci şi de zgomotul produs de aspirator sau mixer. Dar el s-ar putea juca fără teamă cu un cuţit, în timp ce tu tremuri văzându-l că pune mâna pe un astfel de obiect.

Frica bebelușului de despărțire

frica despartire

Pe la 8-10 luni se dezvăluie o altă frică a bebelușului, manifestată din cauza înțelegerii faptului că lucrurile există și după ce dispar din raza lui vizuală. Așa că acum copilul se întreabă unde se duc mama și tata când pleacă din camera și când se vor întoarce.

Iar dacă bebelușul se sperie și începe să țipe când vede un chip nou, atunci nu te speria și tu, ca părinte, pentru că e un semn bun: începe să facă diferența între chipurile familiare și cele necunoscute lui. Este însă destul de frustrant pentru tine când îți lași copilul în grija cuiva, câteva ore sau câteva zile, să știi că acesta plânge, îi este frică și se sperie când e luat în brațe.

Sentimentul de anxietate din cauza despărțirii se manifestă, fie că vrei sau nu, și nu poți decât să-ți pregăteșți copilul pentru a-l suporta mai ușor. Mai întâi, lasă-ți copilul în în grija unei prietene sau rude, abia apoi în grija unei bone, fiindcă bebelușul tău trebuie să vadă acea persoană ca pe un membru al familiei și să fie bucuros că-l vede.

De asemenea, începe prin a lipsi perioade scurte – mai întâi o jumătate de ora – și crește treptat perioada de absență. În toate situațiile, nu pleca fără să-ți iei rămas bun, crezând că astfel faci despărțirea mai ușoară. Din contră, dacă nu va șți că eșți plecată și te va căuta, frica lui va fi mai mare decât dacă îți iei „la revedere” într-un mod afectuos și îl asiguri că vei reveni. Dacă uiți ceva, nu te întoarce acasă – rișți să provoci noi plânsete.

Teama de…

Toţi copiii se tem de întuneric, monştri şi hoţi. Dar, pe măsură ce cresc, frica la copii scade, aşa că nu trebuie să te îngrijorezi dacă micuţul manifestă o teamă exagerată faţă de aceste lucruri. Copiii au însă şi un gen de teamă dobândită, provenită în urma unor experienţe neplăcute. Din această categorie fac parte teama de doctor sau de câini.

Frica de întuneric la copii

frica intuneric

Frica de întuneric se manifestă frecvent între 2 și 5 ani, când copilului îi este imposibil să controleze ce îl înconjoară în întuneric. Se simte dezorientat, amenințat de monștri, nu-și găsește jucăria cu care doarme, așa că plânge când se trezește noaptea.

Dacă îi este frică de întuneric, du-te la el în cameră, aprinde lumina, găsește-i ursulețul cu care doarme, fă-l să se simtă în siguranță. Întreabă-l cum îl poți ajuta, dovedindu-i astfel că îi eșți aliat. Poți lăsa lumina aprinsă pe hol sau o veioză în camera lui.

În timpul zilei invită-l să-ți vorbească despre fricile care-l încearcă. Arată-i că-i înțelegi frica, dar fără să-i spui: „O, și mie mi-era frică de întuneric când eram mică!“. Dacă-i spui astfel, nu vei face decât să-i întărești fobia. Împărtășește-i o frică din copilăria ta, dar pe care el nu o are. Și adu-i aminte de un moment pe care l-a depășit cu bine, de pildă că a dormit la bunica, într-o altă casă – un adevărat triumf, nu?

Teama de Bau Bau

monstru sub pat

Copilul gândește că s-ar putea ascunde orice sub patul său, gata să îl atace. Degeaba-i explici că nu există. Mai bine cauți monstrul sub pat, în dulap sau prin cotloanele camerei. Odată ce-l „găsești”, aspiră-l. Sau umple cu apă un recipient spray (precum cele de curățat ferestrele) și pulverizează apă prin cameră, spunându-i că dizolvă monștri.

Rămâi seara alături de copil, un timp, și asigură-l că după ce adoarme o să treci să vezi dacă e totul în regulă. Poți lăsa ușa deschisă sau o veioză aprinsă (strategii valabile și în cazul în care se teme de întuneric). Poți să-i lași lângă pătuț – bineînțeles, dacă e mai măricel – o sabie din plastic, cu care să înfrunte monștrii, în caz că apare vreunul. Împreună puteți inspecta camera, că să va asigurați că nu este nici un monstru sub pat și că locul e sigur.

Ce faci dacă se teme de apă

bebelus frica apa

Cada umplută cu apă, o piscină sau marea nu ar trebui, în teorie, să provoace frica la copii. Dacă totuși se întâmplă, încearcă să îl ajuți pe micuț pentru a trece peste această fobie.

Este recomandat să îl obișnuieșți de mic cu apa, astfel încât, pe măsură ce crește, să învețe să se bucure de ea. Lasă-l să se balacească și să stropească în jur în cadă sau într-o piscină gonflabilă, dar nu-l lăsa sub nicio formă nesupravegheat. Dacă îi va intra săpun în ochi în repetate rânduri sau va avea apă în urechi, s-ar putea să dezvolte o reticență față de o cantitate și mai mare de apă decât cea din cadă.

Explică-i copilului tău ce se va întâmpla dacă își bagă capul sub apă sau dacă îi întră apă în nas. Acestea sunt două dintre cele mai comune temeri ale celor mici, dar o dată ce va afla cum să se ferească de ele, va căpăta mai multă încredere.

Cu toate că este o practică des întâlnită, nu îl arunca pe cel mic niciodată într-un bazin cu apă în ideea că așa se va obișnui. Efectul ar putea să fie invers, iar micuțul să rămână traumatizat în urma acestei experiențe.

Este recomandat să îți înscrii copilul la lecții de înot în jurul vârstei de 4 ani. Încurajează-ți puiul să învețe să înoate, dar nu-l presa. De asemenea, nu-l face să se simtă prost sau să creadă că este vinovat dacă îi este teamă de apă. Acest lucru i-ar amplifica și mai mult frica.

Bonus: frica de mare

copil frica de mare

Dacă, atunci când vrei să-i faci cunoștință cu marea, țipă ca din gură de șarpe când încerci să intri cu el în apă, mai bine nu-l forța. Astfel îl vei speria și mai mult. Obișnuiește-l treptat cu apa marii: jucați-vă pe mal, cu lopețelele, cu mingea, umpleți găletușa cu apă, goliți-o împreună în mare și lasă-l să se bălăcească într-o pisicină gonflabilă sau într-o piscină improvizată în nisip.

Încurajează-l să se ude treptat. Să bage în apă întâi degetele de la picioare, apoi să între până la genunchi, apoi până la abdomen și ulterior să între și cu brațele. Astfel, se va acomoda mai ușor și va înțelege că apa nu este ceva dureros.

Încet, încet, prin joc și voie bună, copilul va descoperi lumea mării și va intra în apă, cu încredere și bucurie, lăsându-și fricile pe mal.

Spaima de toaletă

Micuții, în special cei care sunt în proces de acomodare cu olița sau toaleta, au frecvent diverse temeri legate de acestea. Sunetul făcut atunci când tragi apa, calea de acces către țeava de scurgere și alte detalii tehnice pot declanșa frica la copii. Arată-i cum funcționează, pune-i un scăunel sub picioare când stă pe WC și lasă-l să tragă el apa.

Ce faci dacă se teme de animale

copil frica caine

E normal că unui copil să-i fie frică de un câine cât el de mare și care-l mai și latră. E o frică indusă și de neliniștea părinților când îl văd apropiindu-se de un animal, o neliniște normală uneori, căci copilul, din cauza lipsei de experiență și lipsei sentimentului pericolului poate provoca animalul, acesta putând reacționa în mod periculos.

De cele mai multe ori însă copilului îi este teamă în mod nejustificat de un animal, iar atitudinea ta îi poate mări sentimentul de frică. De-i vei spune: „Dacă nu faci asta o să te dau cățelului să te pape“, atunci să nu te mire că la vederea câinelui va începe să tremure și să țipe.

Copilul trebuie să știe că poate conta pe înțelegerea ta, iar tu, pentru a-l elibera de frică, ar fi bine să-i spui povești cu căței care fac fapte bune, devin eroi, să-i arăți animalele în cărți, apoi să observați de departe cum alți copii se joacă împreună cu acel cățel.

Nu-l forța să se ducă spre animal și sau, mai rău, să-i iei mânuța și să-l obligi să mângâie cățelul, că să-i demonstrezi că nu are motiv de frică. Treptat, frica va dispărea, dacă nu e provocată de o agresiune.

Cum atenuezi frica la copii în primele zile de grădiniţă

fetita trista gradinita

Nu transforma grădiniţa într-o necunoscută de care ajunge să se teamă. În loc să-i povesteşti despre prima zi de grădiniţă ca despre o zi foarte importantă pentru care trebuie să se pregătească, compară grădiniţa cu un mediu cu care este deja familiarizat – un loc în care se ducea să mai înveţe, un grup de joacă, de dans etc. Spune-i că este un loc în care îşi va face prieteni aşa cum şi-a mai făcut şi înainte.

Vizitează grădiniţa înainte şi lasă cele două medii să se întrepătrundă. Sunt grădiniţe care acceptă şi satisfac această dorinţă a părinţilor. O vizită cu copilul înaintea primei zile de grădiniţă, cunoaşterea mediului, descoperirea jucăriilor, a materialului de lucru ar putea fi fascinante pentru el. Dacă va petrece mai mult timp la grădiniţă, lasă-i o jucărie, o fotografie, un obiect drag de acasă pentru a se simţi conectat la viaţa de acasă.

Când îl lași, în sfârșit, singur la grădiniță, nu prelungi despărţirea. Asigură-l pe copilaşul tău că te vei întoarce, ia-ţi rămas bun şi pleacă. Dacă prelungeşti despărţirea o să plângă mai mult, iar data viitoare va plânge și mai mult, pentru că vede că este o modalitate eficientă de a te ţine lângă el. De asemenea, nu te furişa. În acest fel, pierzi încrederea copilului în tine.

Evită supraprotejarea

Nu e bine să reacționezi nici exagerat, supraprotejându-l, dar nici să-i ignori frica, fiindcă îl lași pradă angoaselor. De pildă, dacă îi este frică de întuneric, va începe să plângă și tu, neștiind cum să-l linișteșți, îl iei în pat cu ține.

În timp, copilul va plânge ca să fie primit în patul vostru, iar voi, părinții, vă veți certa din cauza asta, îl veți certa și pe cel mic, care nu va mai îndrăzni să plângă și-și va refula fricile. Nu-l vei ajuta deloc dacă-i vei spune: „N-are de ce să-ți fie frică de întuneric!“. Cel mai bine este să eviți ca acest subiect – frica de întuneric – să devină subiectul central al familiei și încurajează-l în activitățile pe care le face bine: că a mâncat toată supa, că a început să facă la oliță… Arată-i că-l iubeșți, că interesul pe care i-l acorzi nu e legat numai și numai de fricile lui.

Reține că frica la copii are și o parte bună. Specialiştii spun că frica are un rol protector, pentru că ea creşte capacitatea fizică de a reacţiona în cazul în care simţim vreun pericol. O învăţătură care prinde bine data viitoare. Dacă micuţul îşi prinde degetul în timp ce se joacă fără grijă cu cârligele de rufe, altă dată va evita acel obiect.

Mai degrabă ar trebui să te îngrijorezi dacă micuțului tău nu îi este teamă de nimic. Absența fricilor între 2 și 5 ani poate avea o semnificație patologică: copiilor cu retard mintal, de pildă, nu le este frică.

 

Sursă foto: iStock

Comments

comments