Te preocupă siguranța copilului tău. Vrei să îl știi mereu la adăpost, chiar și când nu ești lângă el. Eşti îngrijorată că micuţul tău ar putea interpreta greşit semnalele transmise de către o persoană pe care nu o cunoaşte? Învaţă-l cum să se ferească de pericole, fără să-l sperii.
Vrei ca puiul tău să fie sociabil, să-şi facă noi prieteni cu uşurinţă, dar te cam sperie gândul că ar putea fi prea deschis cu un adult necunoscut, care e posibil să nu aibă cele mai bune intenţii. La 4-5 ani este vârsta potrivită să-i explici cum să reacţioneze în preajma persoanelor necunoscute. Astfel faci primii pași înspre ceea ce înseamnă siguranța copilului tău în afara casei.
1. În loc de: Nu vorbi cu străinii
Spune-i: Consultă-te cu mine sau cu cineva din familie înainte de a vorbi cu un adult pe care nu-l cunoşti.
Conceptul de „străin” poate fi destul de greu de înţeles pentru un copil. De exemplu, pe tanti de la magazin o vede mai des decât pe bunica de la ţară. Şi atunci, care dintre ele este „străinul”? Tocmai de aceea, copilul trebuie învăţat să obţină permisiunea cuiva din familie sau bonei pentru a vorbi cu o persoană nefamiliară lui. Învaţă-l, de pildă, să ceară consimţământul prin limbaj non-verbal: se uită la tine să-ţi solicite acceptul, iar tu dai din cap afirmativ dacă eşti de acord.
2. În loc de: Dacă te pierzi în magazin, roagă un adult să te ajute să mă găseşti
Spune-i: Dacă te pierzi în magazin, rămâi în clădire şi roagă pe cineva care poartă ecuson să mă găsească.
Un copil speriat nu poate aprecia corect persoana în care merită să aibă încredere. E important să rămână în clădirea respectivă pentru a fi mai uşor de găsit şi să identifice angajaţii ce lucrează acolo, deoarece ei vor fi cu siguranţă de bună credinţă. Învaţă-l să meargă la persoanele de la casele de marcat, aşa încât acestea să anunţe prin circuitul intern de comunicare prezenţa lui. Asigură-te că îşi cunoaşte numele şi prenumele, numele vostru (al părinţilor), adresa şi, eventual, numerele de telefon.
3. În loc de: Nu lua bomboane de la un străin
Spune-i: Nu lua nimic, de la nimeni, în afară de mami, tati, bunici, bonă, doamnele de la grădi.
La această vârstă, copiii iau ad litteram tot ce li se spune: dacă-i zici să nu ia bomboane, nu va lua bomboane. În schimb, e posibil să accepte acadele sau ciocolată de la oricine. Cel mai bine e să-ţi ceară acceptul înainte de a primi ceva de la un străin. De câte ori ai ocazia, faceţi un joc de rol. Tu te prefaci că eşti o persoană necunoscută care-i oferă o prăjitură şi-i spune s-o urmeze într-un loc unde are mai multe, iar copilul trebuie să refuze politicos şi să te caute pe tine sau pe tati.
4. În loc de: Stai cu ochii pe mine
Spune-i: Nu te duce unde nu te pot vedea
De multe ori, copiii care se pierd de părinţi au senzaţia că, de fapt, mami şi tati îi văd, chiar dacă s-au îndepărtat puţin. Tocmai de aceea, au nevoie de trasarea unor limite clare. De exemplu, dacă sunteţi în parc, îi poţi spune „Ai voie doar la leagăne şi la toboganul roşu. Dacă vrei să te duci în altă parte, vii la mine şi plecăm împreună”.
5. În loc de: Să n-ai secrete faţă de mine
Spune-i: O surpriză e singurul secret pe care e bine să-l păstrezi.
Sunt destui părinţi care fac frecvent această greşeală: le cer copiilor să nu păstreze secrete, apoi le cer să nu dau în vileag cadoul surpriză pentru buni. Doar lucrurile care aduc bucurie altora ar trebui să-şi păstreze misterul, iar dacă cineva a încercat să le facă rău, mami sau tati trebuie să ştie.
Foto: 123 RF