
Cand copilul raspunde obraznic, nu te grabi sa-l acuzi de rea vointa! Reactia lui poate veni ca raspuns la o actiune de-a ta. Iata ce te sfatuieste psihologului Ligia Moise.
Cum să facem? Dacă un copil, indiferent de vârsta lui, răspunde obraznic, ar trebui să procedezi astfel: după ce lași să îți treacă nervii și îți vei fi dat seama că ai avut cel puțin o reacție nepotrivită, va trebui să o iei pe firul poveștii înapoi, eventual cu una-două zile în urmă, ca să poți înțelege ce a determinat reacția asta la copilul tău. Pentru că, dragi părinți, nu putem să menținem naivitatea asta la nesfârșit și să credem că noi suntem perfecți și copiii noștri obraznici.
De ce se revoltă?
Reacția lor de răzvrătire poate fi răspunsul la o nedreptate săvârșită de noi, de multe ori fără să știm. Și de cele mai multe ori nu știm, pentru că amintirile noastre cele mai timpurii sunt pline de astfel de comportamente (identice!) pe care părinții noștri le-au avut vizavi de noi. Nedreptatea poate fi un motiv care să declanșeze o reacție nepotrivită a copilului.
Dar, atenție!!! Nedrept i se pare LUI. Este modul în care copilul a înțeles și a interiorizat comportamentul vostru și nu este obligatoriu să fie ceea ce voi ați gândit. Din acest motiv este bine să întrebi de ce anume răspunde obraznic, ce s-a întâmplat în mintea și în sufletul copilului tău încât el a ales să se comporte așa.
Domolește-ți reacțiile și, după aceea, blând dar ferm, pune-i întrebările potrivite ca să poți înțelege ce s-a întâmplat. Dacă vei institui o pedeapsă fără să fi înțeles ce s-a întâmplat, nu vei face decât să adaugi încă o problemă la cea deja existentă.
Ce faci în continuare
După ce vei înțelege ce s-a întâmplat, va trebui să-l faci și pe copilul tău să înțeleagă ce anume a făcut greșit, care este consecința faptelor sale și, mai ales, faptul că nu i se va mai permite un astfel de comportament. Dar, în același timp, va trebui să îl asiguri că ai înțeles, că l-ai înțeles și că, acolo unde este cazul, vei schimba ceva și în comportamentul tău. Și să o și faci! Nu peste un an sau la majoratul copilului, ci cu prima ocazie în care există riscul să repeți comportamentul. Fii atentă la tine și fă schimbarea pe care ți-ai propus-o. Oferind un alt stimul copilului tău, vei obține cu siguranță un alt răspuns.
Nu mă voi opri niciodată din a spune că întâlnirea cu orice om ne schimbă, modifică ceva în noi, chiar și „întâlnirile” zilnice cu copiii noștri. Trebuie doar să fim atenți și să ne menținem dorința clară de a ne îmbunătăți. În fiecare zi. Din simplul motiv că nu suntem perfecți, dar suntem perfectibili.
Ligia Moise
psiholog clinician și terapeut de familie, ligia_psi@yahoo.com
Articol preluat din revista Mami.
Foto: Guliver / Thinkstock