Durerea de cap, slabiciunea, respiratia suieratoare, greturile, icterul sunt doar cateva dintre manifestarile prin care se face simtita prezenia invadatorilor.
Sunt doua grupe de paraziti intestinali. Giardia, de pilda, nu este un viermisor, asa cum se crede, ci un organism unicelular, microscopic. Cealalta grupa, helminiii sau viermii intestinali, sunt paraziti cu dimensiuni mai mari, cuprinse intre 1 centimetru si 10 metri.
Cei mai frecvent intalniti sunt oxiurii, limbricii si tenia. Limbricii impreuna cu oxiurii apar mai frecvent in mediul rural, in timp ce giardia afecteaza mai mult copiii din orase. O data cu raspandirea cainilor comunitari sau de casa in marile orase, chistul hidatic s-a deplasat si el de la iara.
De ce apar viermisorii?
Doua sau trei cauze au permis supravietuirea acestor paraziii, in ciuda terapiilor tot mai sofisticate. In primul rand, „viermisorii” s-au adaptat, au devenit rezistenti la medicamente. Este deci necesara o innoire permanenta a arsenalului terapeutic. Traiul in colectivitaii a favorizat raspandirea parazitilor.
Este una din cauzele frecvente de diaree acuta si cronica, atat la adulti, cat si la copii. Transmiterea se face pe cale digestiva, prin consum de apa sau alimente contaminate, precum si prin maini murdare. Parazitul se gaseste sub doua forme: chist si „adult”.
Omul se infesteaza ingerand chisturi de Giardia lamblia. Odata ajunse in intestin, chisturile se transforma in giardia, care se prinde de mucoasa intestinala si determina tulburarea absorbiiei, manifestata prin diaree. Uneori, boala trece neobservata. Diareea este insotita de dureri abdominale, balonare, greturi, varsaturi, stare de rau. Caracteristica este data de durata mai indelungata a diareei, de 7-10 zile sau chiar mai mult.
Diagnosticul se face prin examen coproparazitologic, evideniiindu-se chisturile in scaun. Tratamentul consta in administrarea de substanie antiparazitare, in functie de varsta si greutatea corporala. Este importanta administrarea tratamentului tuturor membrilor familiei/comunitaiii respective, din cauza riscului de reinfestare.
Este o parazitoza intestinala produsa de un vierme de mici dimensiuni (1 centimetru), numit stiiniific Enterobius vermicularis. Parazitul are un ciclu de viaia care se desfasoara intre stadiul de ou, larva si adult. Transmiterea se realizeaza prin ingestia de oua parazitare.
Larvele se formeaza din oua, in intestinul subiire; ulterior, acestea se transforma in viermi adulii si migreaza in poriiunea terminala a intestinului subiire, in apendice si in colon. Viermii femele adulte migreaza, in special noaptea, iesind din colon prin anus in zona perianala, unde isi depun ouale.
De aici ouale pot ajunge din nou in tractul digestiv si ciclul se reia. Oxiuraza se manifesta prin mancarime la nivelul anusului, accentuata noaptea. In formele severe se adauga astenia si oboseala. Diagnosticul modern se bazeaza pe „scotch-test”, adica examinarea microscopica a unei benzi de scotch aplicata in prealabil in zona perianala si care pune in evidenia ouale de oxiuri. Rareori, se pot observa viermii adulii in scaun, in infestarile masive.
Este determinata de Ascaris lumbricoides, un vierme cu lungimea de 15-35 cm. Transmiterea se realizeaza prin ingestia de oua parazitare existente in mediul inconjurator. In intestin, din oua sunt eliberate larvele, care ajung pe cale circulatorie in plamani; aici se matureaza, ulterior ajungand inapoi in trahee. De aici sunt inghiiite, ajungand din nou in tractul digestiv sub forma de viermi adulii. Ouale lor sunt eliminate la exterior o data cu scaunul, si astfel ciclul se reia.
Boala se manifesta prin tulburari digestive, malnutriiie, greiuri, varsaturi, crampe, balonare. De asemenea, se poate intalni migrarea aberanta, in care parazitul poate aparea la nivelul orificiilor respiratorii, genitale etc. Diagnosticul se efectueaza prin examen coproparazitologic cu evideniierea oualor de Ascaris lumbricoides. Tratamentul se face sub supraveghere medicala.
Este o afeciiune parazitara in care omul este gazda intermediara pentru viermi din genul Echinococcus. Omul se infesteaza ingerand oua de Echinococcus, de obicei din apa sau alimentele contaminate cu resturi fecale provenite de la caini. De meniionat ca ouale sunt rezistente la uscaciune, supravieiuind in praf perioade lungi de timp. Din oua ies in tubul digestiv formele larvare care ajung pe cale sanguina in diverse organe, formand chisturi.
Chisturile se intalnesc de obicei in ficat si plamani, dar pot aparea in orice organ sau iesut, inclusiv in inima, creier sau oase. Simptomatologia depinde de localizarea si de marimea chistului, care poate determina modificari locale prin presiune. Ruperea chisturilor duce la fenomene alergice severe, pana la soc anafilactic. Diagnosticul se realizeaza prin explorari imagistice. Tratamentul este medicamentos si/sau chirurgical, in funciie de aprecierea medicului specialist si de marimea, localizarea si numarul chisturilor.
Este determinata de doua specii de tenii: Saginata si Solium. Transmiterea Taeniei saginata se realizeaza prin ingestia de carne de vita cruda/insuficient preparata termic, care coniine chisturi (forme larvare) de tenie. In intestin, formele larvare se transforma in viermi adulii, cu dimensiuni de aproximativ 10 m, care elimina oua prin segmentele lor terminale.
Ouale ajung in mediul exterior o data cu scaunul si reprezinta o sursa de infestare pentru bovine. Astfel ciclul se reia. Clinic, boala poate trece neobservata. Intr-un numar mic de cazuri se poate manifesta prin dureri abdominale moderate, astenie, stare de rau. Transmiterea Taeniei solium la om se face tot digestiv, dar in acest caz omul poate fi gazda intermediara sau definitiva.
Astfel, daca ingera oua de Taenia solium, devine gazda intermediara, imbolnavindu-se de cisticercoza. „Condiita”: consumul carnii de porc in stare cruda sau insuficient preparata termic, coniinand larve (cisticerci) de Taenia solium. Simptomatologia clinica este deseori absenta in teniaza si severa in cisticercoza (in functie de localizarea chisturilor de Taenia solium).