Pentru prichindelul tau, fiecare gest nou e o victorie, chiar si felul egoist in care isi insuseste obiecte ce nu ii apartin. Ar trebui oare sa te ingrijoreze asemenea gesturi?
Mititel si contravenient?
Pana la sase ani, simtul proprietatii personale este putin dezvoltat, asa ca a lua fara sa ceri nu inseamna a fura. Dar nu ignora gestul. Ca si in orice alta situatie, exemplul personal al adultilor este esential.
La 2-3 ani
Cand se serveste singur din lucrurile altora, nu este nici rau, nici agresiv, nici prost crescut. Este normal. Egocentric, ca toti copiii de varsta lui, el nu vede decat propria dorinta si se arata indiferent fata de dorintele altora. Ca sa priceapa sensul notiunilor „al meu”, „al lui”, „al nostru”, trebuie sa-i educi simtul proprietatii, cu care se naste.
- Inainte de a-i cere sa imparta, lasa-l sa posede. Trebuie sa aiba un loc in care jucariile sale sa fie la adapost, iar el sa decida daca le imprumuta sau nu.
- Lasa-i timp sa se joace singur cu jucariile noi inainte de a-i cere sa le imparta. Are nevoie sa si le insuseasca inainte de a putea fi deposedat, chiar pentru putin timp.
- Acum devine sensibil la notiunile de dreptate si de reciprocitate. Asadar, daca vrea sa ia cu imprumut o jucarie, trebuie sa dea cu imprumut si el una. Si, neaparat, trebuie sa inapoieze obiectul.
Copilul stie, in general, sa ceara, sa schimbe, sa coopereze si sa-si astepte randul. Daca sterpeleste, nu e decat o modalitate de a-si satisface o dorinta. Ajuta-l sa accepte treptat normele vietii de familie, si apoi ale societatii. Explica-i care sunt lucrurile – pijamaua lui, masinuta lui, papusica ei etc. – de care poate sa dispuna dupa bunul plac. Arata-i obiectele altora, de care nu se poate folosi fara permisiune. Apoi vorbeste-i de acelea care se folosesc pe rand, de comun acord: televizorul, combina stereo, computerul.
- Cand asteptati alti copii in vizita, propune-i sa pregateasca obiectele cu care se vor juca impreuna. Prietenii pot aduce si ei jucarii, ceea ce va favoriza schimbul.
- Daca ai mai multi copii, anunta-i clar: „Am cumparat o punga de bomboane pentru toata lumea, le veti imparti!” Lasa-i sa o faca singuri, fara sa iei partea cuiva.
- A venit de la gradinita cu o masinuta care nu-i apartine ? Explica-i de ce nu poate sa o pastreze si asigura-te ca o duce inapoi. Fii ferma, dar nu prea aspra.
Copilul respecta regulile in speranta unei recompense sau pentru a evita o pedeapsa, nu pentru ca realizeaza ce e bine si ce e rau. Asadar, nu te grabi sa-ti pedepsesti copilul pentru ca a refuzat sa imparta. Poate e prea devreme pentru el si, cu siguranta, ii vei mari atasamentul fata de obiectul respectiv.
Mai ales daca il fortezi. Mai bine explica-i franc celuilalt copil: „Nu vrea sa iti dea aceasta jucarie pentru moment” si deviaza atentia amandurora. Obiectul disputei va cadea curand in praf, condamnat la trista uitare pe care o aduce gloria efemera.
- Daca se ajunge la „proces”, asculta fiecare parte si incearca sa te pui in locul lor. Chiar si asa, nu da tu verdictul. Vor fi nevoiti, cu timpul, sa-si rezolve singuri problemele. Asa ca, in loc de sfasietorul „mami, mi-a luat papusaaaa…”, vei auzi: „Ia tu papusa mea si da-mi ursuletul tau.” E de preferat sa asisti de la distanta disputele si sa intervii doar cand e absolut necesar, ca un arbitru mai curand decat ca un judecator.
- Nu tolera abuzurile si tentativele de a-si insusi obiectele altor copii. Limitandu-i accesul la propriile jucarii in ziua respectiva il poti face sa inteleaga ce simt ceilalti cand sunt deposedati fara voie.