Deși toate structurile ochiului sunt diferențiate, micuțul nu știe să interpreteze ceea ce vede. Este ca și cum ai pune în mâna unui amator un aparat foto sofisticat. Vor trece luni bune, chiar ani, până când în creier se vor forma circuitele complexe necesare perceperii fine a detaliilor și nuanțelor.
Vederea bebelușului în primele luni
În prima zi, el vede lumea în alb și negru, fiind atras mai mult de contururi. Chiar dacă ai impresia că te privește în ochi, el este interesat de linia părului tău. Studii științifice arată că începând chiar din a treia zi nou-născutul încearcă să imite expresia fețelor din jur.
În primele luni micuțul nu reușește să-și controleze foarte bine mușchii globilor oculari, astfel încât să-și miște ochii coordonat. De aceea e normal ca până la vârstă de trei luni să observi mișcări laterale sau verticale ale unuia dintre ochi (nistagmus) în total dezacord cu ochiul celălalt, însă după această vârstă nistagmusul este motiv de îngrijorare. Un consult oftalmologic îți va spune dacă dezvoltarea vederii copilului tău este normală.
Între trei și șase luni, abilitatea de a coordona ambii ochi se îmbunătățește considerabil și vei observa ușurința cu care copilul reușește să-și mute privirea de pe un obiect apropiat spre un altul mai depărtat. Acum apreciază distanțe, percepe spațiul, pregătindu-se pentru aventura mersului. Ceea ce era gri devine culoare în jurul vârstei de trei luni.
Citește și: Când e normal pentru copil să facă primii pași?
Bebelușul este atras de culori vii
Culorile vii sunt primele pe care le vede și încetul cu încetul va „cuceri” tot spectrul. Capacitatea de a diferenția nuanțe foarte apropiate ale aceleiași culori – „verde-crud”, „verde-olive”, „verde-smarald” – va apărea însă după ani de zile.
Pentru a-l iniția în universul culorilor, ai mii de ocazii să-i descrii lumea multicoloră care ne înconjoară: „Vai, ce frumos miroase floarea asta violetă!” sau „Astăzi ne îmbrăcăm cu salopetă verde și cu șosețele galbene!” sau „Trebuie să luăm autobuzul galben ca să ajungem la bunica”.
Citește și: Alegerea culorilor potrivite pentru camera copilului
Vederea definitivă
Vârsta la care putem spune că văzul unui copil este la fel de bun că al unui adult este în jur de opt, nouă ani. Ariile corticale destinate vederii sunt constituite și toate microcircuitele extrem de fine ce procesează informația vizuală sunt definitivate. Modificările care survin după această vârstă sunt minime.
Statisticile americane arată că, la vârsta preșcolară, unul din douăzeci și cinci de copii are probleme de vedere, în timp ce, la vârstă școlară, unul din patru copii are o afecțiune ușoară care necesită corectare. Dacă sunt lăsate netratate, aceste afecțiuni, uneori minore (miopie, hipermetropie, strabism) pot provoca pierderea vederii la nivelul ochiului afectat. Este cunoscut faptul că, în creier, ochiul sănătos este favorizat și în timp ochiul bolnav devine „leneș”.
Citește și: Dezvoltarea bebelușului și perfecționarea mișcărilor