Dupa o sarcina de poveste, in care nu am stiut ce inseamna sa ai greturi si alte probleme cu care femeile insarcinate se confrunta, se apropia tot mai mult momentul mult asteptat. Iar noi ne simteam stapani pe situatie. Am avut parte si de un medic minunat, caruia nu voi inceta sa ii multumesc toata viata pentru ca m-a ajutat sa imi indeplinesc cel mai mare vis, fiind alaturi de noi in fiecare clipa de la inceputul sarcinii pana in momentul in care i-a zis „bun venit” micutului nostru.
Davidut a fost foarte punctual – a venit chiar in ziua in care medicul ne-a dat termenul pentru nastere. Ceea ce incepuse ca o zi normala, s-a dovedit a fi ziua care ne-a schimbat total viata.
Era ziua de 6 aprilie, o zi frumoasa, plina de soare. Eu mi-am inceput-o facand curatenie generala, apoi shopping pana la ora 20 cand, ajungand acasa, am simtit ca bebe vrea sa vina pe lume. Atunci am luat bagajul si fuga la spital! Nu credeam ca voi naste si ma gandeam ca ma duc doar pentru un control. Dupa un travaliu scurt, dar intens, la ora 23:45 a venit pe lume micutul nostru. Ziua in care am devenit mama a fost cea mai fericita din viata mea! Emotia pe care am simtit-o atunci cand domnul doctor mi l-a dat in brate, nu se poate descrie in cuvinte. Lacrimi de bucurie mi-au inundat fata si, desi eram extenuata, simteam ca renasc impreuna cu puiul meu.
A urmat o perioada frumoasa si plina de provacari, in fiecare zi. Am petrecut doua zile in spital, nu chiar usoare – puiul nostru era foarte mancacios iar eu nu aveam lapte. Apoi am ajuns acasa si am inceput marea noastra aventura.
Prima noapte cu el acasa a fost o noapte alba. impreuna cu tati, stateam langa patutul lui, veghindu-i somnul si admirandu-l. inca nu realizam ca era al nostru! Era un vis frumos, prea frumos parca pentru a fi adevarat!
Prima baita a fost o provocare pentru mine. imi era teama sa il spal, sa nu cumva sa pateasca ceva. Mi se parea atat de mic si de fragil! Dar pana la urma mi-am facut curaj. Nu a fost o experienta prea frumoasa pentru el – a plans continuu! Acum, in schimb, a ajuns sa planga dupa baita! Iar acesta este unul din cele mai frumoase si mai asteptate momente ale zilei pentru el.
A urmat provocarea de a alapta… fiindca primise lapte formula refuza sa suga. Dar dupa doua zile, timp in care am avut deseori tendinta de a renunta, cu sustinerea lui tati am reusit. Puiul nostru sugea! si, de atunci, este mancarea lui preferata, pe care nu o refuza niciodata.
Colicii au aparut pe la patru saptamani de viata, insa au durat doar o luna si nu au avut o prea mare intensitate… aici am scapat destul de ieftin! La doua luni, David ne-a oferit primul zambet, care ne-a facut ziua mai frumoasa (el pastrandu-si chiar si acum acelasi zambet pe care il ofera prietenos oricarei persoane ii zambeste).
Cand a implinit doua luni, deja avea propriul pasaport si a urmat pentru noi prima vacanta in trei, pe care am petrecut-o in afara tarii. Desi am primit reprosuri cum ca nu suntem constienti de ceea ce facem, am avut o vacanta minunata, in care micutul nostru s-a simtit foarte bine – parca era in mediul lui pe malul marii.
La varsta de trei luni si jumatate au urmat primele rostogoliri pe burtica si a inceput sa se tina de patura de pe pat pentru a se putea deplasa acolo unde dorea sa ajunga. La patru luni, baietelul nostru statea deja singur in fundulet. insa cea mai mare bucuriepe care mi-a facut-o puiul meu a fost in ziua in care a implinit sapte luni, atunco cand a rostit pentru prima data „mama“! Am crezut ca nu auzim bine. insa el a repetat, ca sa fim siguri! Este un baietel indragostit de mami – de fiecare data cand ma priveste, simt ca intreaga mea lume se regaseste in el! Este foarte tandru si gelos pe tati, care nu mai are loc de el!
Acum, la sapte luni si jumatate, merge singur de-a busilea. E tare haios si rade copios atunci cand aluneca, dar e bucuros ca ajunge acolo unde doreste. Se ridica singur in picioare, in patut, si e tare mandru ca poate sta asa tinandu-se doar cu o mana de marginea patului.
Pentru, noi venirea lui pe lume a insemnat o provocare si cea mai mare bucurie! Fara el nu am fi stiut ce inseamna cu adevarat fericirea si ii multumim lui Dumnezeu in fiecare zi pentru ca ne-a dat un dar perfect! Este tot ceea ce aveam nevoie! El a umplut un gol pe care nimeni altcineva nu il putea umple in viata noastra!
David e un baietel vioi, cu pofta enorma de viata si de joaca! O sursa de energie inepuizabila!
De ce am ales scutecele Pufies?
La inceput am folosit un alt tip de scutece. Dar acelea i-au provocat o iritatie foarte urata. Am cautat o alternativa si am ales Pufies. Asa am ajuns sa iubim aceste scutece! Au un design vesel, absorb foarte bine, nu provoaca iritatii si micutul se simte foarte bine in ele!