Esti aici
Femeia.ro > Familie > Copii > (P) Parcă îl știam de-o viață!

(P) Parcă îl știam de-o viață!

Rareș este câștigătorul ediției de aprilie a revistei mami, la concursul Pufies. Iată povestea lui și premierele întâiului său an de viață.
Pentru noi, ca pentru orice părint când vine vorba de copilul său, Rareș este perfect! Este răspunsul lui Dumnezeu la rugăciunile noastre!
Totul a început la insistențele colegelor mele de a îmi face un test de sarcină, ca urmare a comportamentului și stărilor mele din ultima perioada. Lucrând într-o clinică privată, procedura s-a derulat rapid și a devenit oficial: urma să fiu mămică! Era 17 Aprilie 2014, în Joia Mare. Am trăit un amalgam de sentimente iar ziua de muncă parcă nu se mai termina! Orele păreau zile, luni, ani… nu mai aveam răbdare să îl anunț pe viitorul tătic! Am găsit o cutiuță, am pus în ea ecografia, un mesaj cu „Felicitari, o să fii tătic!“, o pereche de botoșei și testul „Barza” și i le-am oferit soțului meu. Dacă vă întrebați cum arată un bărbat de 110 Kg, la 1,85 m plângând, vă spun eu!

Foto: Kinder Studio
Foto: Kinder Studio

Perioada de sarcină a trecut rapid. Am fost o graviduță fericită, fără stările neplăcute specifice sarcinii. Îmi este dor și acum de mișcările bebelușului meu în pântec, de fiorii ce îmi treceau pe șira spinării când „comunicam”, de mângâierile pe burtă în timp ce îi povesteam ce îl așteaptă. Am sperat să nasc pe cale naturală, dar bebe se simțea atât de bine în burtica mea, încât nu dădea semne că ar vrea să ne vadă. Am fost programată pentru cezariană pe 17 decembrie 2014, ziua pe care nu o voi uita niciodată! Atunci i-am auzit pentru prima oară glasul, i-am sărutat prima oară obrajii dulci, fini și bucălați. Făcusem cunoștință cu băiatul nostru, Rareș-Octavian. Pentru noi, ca pentru orice părinte, bebe era perfect! Era răspunsul lui Dumnezeu la rugăciunile noastre!
Viața noastră a căpătat un nou sens. Ne-am simțit în al noulea cer, din galaxia a cincea a universului infinit! Parcă îl știam de o viață!
Când l-am adus acasă, l-am întins în pătuțul lui, mi-am îmbrățișat soțul și am rămas țintuiți, fascinați de somnul pruncului nostru, de fiecare scâncet, mișcare sau tresărit. Primul zâmbet ne-a fost dăruit la nici o săptămână de viață, în timp ce îi țineam căpșorul în palmă și îl alintam, iar el părea că înțeleg to ce îi spun!
Rareș dormea și mânca din trei în trei ore, programat fix ca un ceas elvețian. Nu a avut nici colici, deci am dormit bine. S-a dezvoltat frumos, în așa fel încât la o lună a început să își țină singur căpșorul. Privea curios în jur, cu ochii lui mari, rotunzi și albaștrii!
Foto: Kinder Studio
Foto: Kinder Studio

Primul lui cuvânt a fost „Bubu”, într-un zâmbet larg, pe care l-a păstrat din acel moment. Este un copil optimist, zâmbitor până și în somn. Exprimă fericire și căldură sufletească!
Uitându-ne la poze, ne aducem aminte cum, la vârsta de numai trei luni, ne-a tras cu poftă biberonul din mâini ca să îl țină singur, ne amintim de prima plimbare în trei, de cum am transformat treaba mare într-un lucru hazliu, de faptul că se întorcea singur pe burtică și noi îl priveam ca pe un bibelou fragil, de curiozitatea lui în timpul plimbărilor din parc. Toate acestea imortalizate în sute de poze, ce vor sta dovadă a copilăriei sale și bucuriei sufletelor noastre! Aceste amintiri imprimate îi vor povesti de primii prieteni din viața lui – Lucas Gabriel, Antonia Maria, Petru Matei și Luca Andrei. De botez, unde nașii l-au îmbrăcat în „mariner”, și de somnul dulce din timpul slujbei, de prima lui mașină, de somnul adânc de pe malul mării, la umbra boxelor de club.
Nu a fost întodeauna lapte și miere… A fost o perioadă când Rareș răcea mereu, făcea roșu în gât, febră mare, și ne speriasem din cauza acestui du-te/vino între spital și casă. Ajugeam la urgențe, i se administrau medicamente și împachetări cu prosoape ude, îi scădea temperatura și ne trimiteau acasă. La scurt timp, episodul se repeta, cu aceleași „asigurări” că totul este în ordine și putem merge acasă liniștiți. Până la urmă, ne-a fost recomandat un sirop pentru creșterea imunității, care (spre bucuria noastră) și-a făcut efectul.
Foto: Kinder Studio
Foto: Kinder Studio

Timpul trece, din păcate, mult prea repede. Mai ieri puiuțul meu avea o zi, iar acum are un an și trei luni. Un an și trei luni de bucurie, de mulțumire, de mândrie pe care orice părinte o simte când își vede lângă el realizarea supremă!

De ce am ales Pufies?

Când Rareș a început să stea în funduleț (pe la cinci luni), am realizat că nu foloseam scutecele potrivite – îi provocau iritații, îl găseam cu body-ul ud, benzile dezlipite, ba chiar se și trezea noaptea din cauza disconfortului. La un moment dat, în parc, o mămică mi-a recomandat Pufies – una din cele mai bune recomandări primite în viața mea! Deși inițial am fost ușor reticentă din cauza prețului mai mic, am observat că Rareș se simte excelent în ele, toate problemele enumerate au dispărut, ba chiar designul lor a atras priviri pe plajă! Abia aștept să vină iar vara, să îl lăsăm doar în scutec prin curte la bunici!
Participă și tu la concursul Pufies din revista mami! Piticul tău poate apărea în revistă, iar tu poți împărtăși celorlalte mămici premierele din viața puiului tău!
Urmărește pagina de Facebook Pufies România pentru a vedea cum poți participa la concurs. Iar dacă vrei să afli mai multe despre scutecele Pufies, intră pe pagina de internet.
Foto: Pr / Kinder Studio

Comments

comments