Esti aici
Femeia.ro > Familie > Copii > Peridurala – așa cum vreau eu!

Peridurala – așa cum vreau eu!

Pentru unele femei, chinurile naşterii fac parte din magicul drum spre a deveni mămici. Pentru altele, sunt însă doar nişte dureri inutile. Oricum ar fi, peridurala îţi dă şansa de a alege cum vrei să naşti.
Astăzi, mai mult de trei sferturi dintre mămici aleg să nască fără durere. Iar tehnica a evoluat. Acum nu mai vorbim despre anestezia care paralizează jumătatea inferioară a corpului, ci despre analgezie, o metodă de suprimare a durerii prin introducerea în spaţiul peridural a unui „cocktail” de anestezice diluate, cu o toxicitate scăzută, plus un derivat morfinic, pentru prelungirea efectului calmant. Rezultatul? Mama poate participa activ la experienţa naşterii, fără însă a mai simţi durerea.

Nu în ceasul al doisprezecelea

Pentru a putea fi administrată analgezia peridurală, colul uterin trebuie să fie deja dilatat, adică să te apropii cu paşi repezi de naştere. Cu toate acestea, dacă travaliul este prea avansat (o dilataţie mai mare de 6-7 centimetri), această tehnică nu mai poate fi pusă în aplicare, pentru că durează aproximativ 30 de minute ca substanţele farmaceutice să-şi facă efectul. De aceea, e bine să vorbeşti din timp cu obstetricianul şi să-l anunţi de decizia ta de a opta pentru peridurală, întrucât e nevoie ca naşterea să fie asistată şi de medicul anestezist.
În plus, înainte de naştere, este necesară o discuţie şi cu acesta din urmă, care îţi va solicita o serie de analize de sânge şi îţi va pune întrebări legate de starea ta de sănătate, aşa încât să poată stabili cu exactitate dacă anestezia este sau nu contraindicată. Profită de această discuţie preliminară pentru a-i adresa doctorului orice întrebare care te frământă. Află ce medicamente va folosi, întreabă-l la ce să te aştepţi, care sunt riscurile, ce vei simţi, ce şi cu cât timp înainte de anestezie ai voie să mănânci, să bei. Trusa pentru analgezie peridurală poate fi cumpărată din farmacii şi trebuie s-o ai la tine când ajungi la maternitate.

Uneori, e obligatorie…

Sunt şi situaţii în care peridurala se impune. Astfel, dacă suferi de hipertensiune, astm, epilepsie sau probleme cardiace, eşti candidata ideală pentru analgezie. Şi asta pentru că, prin ameliorarea durerilor, sunt evitate variaţiile de tensiune, care stau la baza multor complicaţii obstetricale. În plus, metoda este de un real ajutor în situaţia în care în timpul travaliului apare o urgenţă. De exemplu, în cazul prezentaţiei umerale, când puiul este aşezat transversal sau oblic, sau a prezentaţiei faciale, cu un grad de flectare a gâtului anormal, se impune cezariana. Astfel, prin cateterul deja introdus pentru analgezia peridurală, se pot administra suplimentar substanţe anestezice, manevrele obstetricale putând fi făcute mai uşor.

… dar, nu întotdeauna posibilă

Pentru că se practică în regiunea lombară, analgezia peridurală nu se poate face dacă ai scolioză, o afecţiune în care coloana vertebrală este deviată într-o parte, dar nici dacă ai suferit vreo operaţie sau traumatism la nivelul coloanei vertebrale.
De asemenea, dacă ai probleme de coagulare a sângelui, substanţele farmaceutice pot determina apariţia cheagurilor. Orice stare febrilă, o infecţie cutanată sau chiar un tatuaj în zona lombară contraindică folosirea analgeziei peridurale.

Riscuri şi dezavantaje

Ca orice altă intervenţie medicală, şi acest procedeu comportă riscuri. Unul dintre cele mai acuzate efecte secundare este incapacitatea mamei de a mai împinge eficient în timpul contracţiilor, acest neajuns ducând la prelungirea expulziei. Astfel, pe fondul oxigenării cerebrale precare, riscul suferinţei fetale creşte. Poate apărea hipoxia (scor Apgar iniţial de 7 sau chiar mai mic), cu afectarea neurologică a fătului. Consecinţele diferă, de la stare accentuată de iritabilitate a micuţului, cu perioade îndelungate de plâns inconsolabil, până la diminuarea reflexelor primitive, în special a reflexului suptului, de natură a îngreuna alăptarea. În ceea ce priveşte starea ta, peridurala poate declanşa frisoane în timpul intervenţiei, precum şi o retenţie a urinei după aceea – deşi este o situaţie temporară, e posibil să fie nevoie de sondarea vezicii. După naştere e posibil să resimţi o severă durere de cap, dar şi să te confrunţi o perioadă cu incontinenţa urinară din cauza incapacităţii muşchilor pelvini de a se contracta eficient.

Cum decurge procedura

Odată travaliul pornit, un medic anestezist îţi va face un control de rutină. Se va folosi o soluţie antiseptică pentru a curăţa zona din spate şi a minimiza riscul de infecţie. Apoi îţi va cere să te întinzi pe o parte şi te va înţepa între a patra şi a cincea vertebră lombară pentru fixarea cateterului (un instrument tubular). Operaţiunea durează câteva minute, în funcţie de condiţiile anatomice. După ce medicul introduce substanţele analgezice prin cateter, îţi vor fi monitorizate tensiunea arterială şi rata cardiacă. În funcţie de durata travaliului, poate fi necesară repetarea injecţiilor, prin intermediul cateterului. Urmare a anestezicului folosit şi a dozelor administrate, nu vei avea voie să te ridici din pat, iar mişcările tale vor restricţionate.

Ce mai trebuie să ştii

În timpul procedurii de montare a cateterului, vei simţi când acul penetrează stratul cutanat, la fel ca la orice injecţie. De asemenea, e posibil să percepi o descărcare electrică în picioare şi în bazinul inferior. Dar, în comparaţie cu durerile care însoţesc contracţiile uterine, suferinţa este semnificativ mai mică. Este normal să ai o senzaţie de picioare grele, o slăbiciune, însă te poţi mişca şi chiar merge, pentru că peridurala nu blochează transmisia comenzilor.
Foto: Guliver / Thinkstock

Comments

comments