Pentru un necunoscător, strigătul unui copil e doar un strigăt. Însă, odată ce ai devenit mamă, vei afla că micuţii au un întreg repertoriu de strigăte, suspine şi vaiete. De multe ori, atunci când crezi că le-ai auzit pe toate, micuţul te poate surprinde cu ceva nou. Află acum motivele care declanşează lacrimile şi cum poţi să le faci faţă.
Plânsul sugarului (de la naştere până la 6 luni)
În această perioadă, micuţii plâng atunci când se simt uzi, când au dureri sau când le e foame. Acum plânsul e un comportament reflexiv, greu de controlat. E semnalul că bebe vrea ceva. Pe tine, ca tânără mămică, acest fapt nu trebuie să te sperie. Apropie-te încet şi află ce vrea bebe să comunice. Maturizarea sistemului nervos va face posibil controlul asupra acestor episoade de plâns, dar până la acest moment, trebuie să te obişnuieşti cu această stare. Cu fiecare lună care trece, micuţii vor fi capabili să realizeze conexiuni mai sofisticate între plânsul lor şi reacţiile tale.
Ce trebuie să faci: Dacă îţi e greu să identifici starea de plâns, verifică lista. E hrănit? E uscat? Îl doare burta? E posibil să regurgiteze? Doar aşa vei afla motivul supărării lui. Nu trebuie să uiţi că timp de nouă luni uterul tău a fost o casă comodă pentru el. Aşa că poţi încerca să îi vorbeşti încet, să îl legeni uşor, pentru a-i crea pentru moment senzaţia că se află din nou la adăpost. Pentru un somn liniştit, înfăşoară-i mânuţele şi picioruşele în scutec, recreând mediul din uter. Deşi uneori e bine să îi refaci confortul de care s-a bucurat în burtică, trebuie să îl obişnuieşti treptat cu zgomotele lumii exterioare. Citeşte-i cu voce tare, vorbeşte-i şi cântă-i până când aceste sunete nu îl vor mai deranja.
Plânsul bebeluşului (între 6-12 luni)
În jurul vârstei de 6 luni, bebeluşul tău va începe să-şi dea seama că poate plânge când vrea să obţină ceva. Explicaţia este foarte simplă. Bebe acumulează o serie de reacţii, pe care le foloseşte la nevoie. Va întinde braţele ca să îl ridici, va arunca mâncarea pentru a te face atentă. Modificările de personalitate îl vor transforma pe bebe. Calm acum, iritat în momentul imediat următor. Multe mămici ne-au confirmat faptul că au remarcat o schimbare uluitoare la micuţii lor în această perioadă. Micuţii plâng în continuu atunci când o stare de disconfort îi domină. E perioada când apar primii dinţişori, iar gingiile stau mai tot timpul inflamate.
Începe diversificarea, iar scaunele, moi sau dure, pot irita zona ascunsă în scutec. Motivele sunt multe şi variate.Un alt motiv de supărare la această vârstă e ceea ce specialiştii numesc sentimentul de permanenţă pentru un obiect. Aşa că nu trebuie să rămâi mirată dacă atunci când părăseşti camera, micuţul începe să plângă puternic. E perfect normal ca la vârsta lui să treacă prin această dispoziţie. Starea de confuzie în care se află, cauzată de faptul că nu ştie când te va revedea, are un puternic impact asupra lui. Plânsul rămâne în continuare singurul instrument de comunicare la îndemâna lui bebe. Din experienţa anterioară, el ştie că atunci când plânge, cineva va veni să îl vadă.
Ce trebuie să faci: Învaţă-ţi copilul că dacă tu sau o jucărie dragă lui dispăreţi pentru o vreme, puteţi să şi apăreţi. Joacă-te cu el, ascunde-i o jucărie şi ajută-l să o găsească.
Plânsul copilului mic (12-14 luni)
În curând vei fi mămică de copil mare. Vei vedea că bebe se transformă în ritm uimitor, că învaţă multe lucruri extrem de repede şi devine din ce în ce mai curios şi dornic de explorare. Abilităţile de comunicare se îmbunătăţesc vizibil. Plânsul va rămâne încă un principal mod de exprimare. Va plânge dacă cineva vrea jucăria lui, dacă se sperie sau nu ştie cum să se bucure, dacă îl duci la somn, iar el încă nu vrea acest lucru. Atunci când nu ştie cum să reacţioneze, copilul mic plânge.
Ce trebuie sa faci: Să îi explici şi să-l faci să înţeleagă că există şi reguli.