În primul an de viaţă, există perioade în care micuţul tău face progrese rapide, uimitoare şi altele, când pare că stagnează. Deşi creşterea este continuă, abilităţile copilului apar în salturi. Dacă observi că ceva în programul odorului tău s-a schimbat fără un motiv aparent, fii atentă la comportamentul lui – oare nu cumva se află într-o perioadă de progres?
Ce este un puseu de creştere
Când sistemul nervos al copilului, dar şi organele efectoare au atins un anumit grad de maturizare, apare o posibilitate nouă. Astfel, la 2-3 luni, copilul poate să-şi susţină singur capul, la 6 luni, stă sprijinit în funduleţ, iar la 8-9 luni, se ridică în picioare, ţinându-se cu mâinile de marginea pătuţului. Acum este vorba de pusee de creştere, intercalate în perioade de stagnare, în care se consolidează abilităţile apărute anterior şi se organizează legăturile nervoase pe baza cărora vor apărea noi posibilităţi.
Anormalul e normal?
Un lucru foarte important de ştiut este faptul că, în timpul puseelor de creştere, copilul este neastâmpărat, voluntar, imperios, din cauza necesităţii de a-şi exercita noua performanţă. Astfel, poţi observa modificări comportamentale notabile, cum ar fi întreruperea somnului de noapte, refuzul sânului sau, dimpotrivă, un apetit exagerat.
Dacă puiul tău tocmai a dobândit o nouă îndemânare, este foarte posibil să vrea s-o experimenteze cu orice preţ, chiar dacă e toiul nopţii. Pentru el, consolidarea noilor abilităţi este o treabă mult mai importantă decât somnul de noapte. Studii recente au arătat că, înainte cu vreo două săptămâni de o mare performanţă, cum ar fi mersul nesusţinut, puiul devine agitat, greu de mulţumit, fapt care se repercutează şi asupra programului de somn. Chiar dacă aveai un copil care dormea neîntors opt ore pe noapte, acum se trezeşte şi de două-trei ori.
Ce să faci
În perioada în care au loc pusee de creştere, poţi simţi că puiul te solicită mai mult decât de obicei. Are nevoie de tine nu doar ca să fii martor la progresele sale, dar şi pentru a-i alina neliniştea. Cea mai sigură soluţie pentru a trece cu bine de această perioadă, care nu durează mai mult de câteva zile (până la două săptămâni, în funcţie de complexitatea procesului de învăţare), este să rămâi fidelă programului cu care era obişnuit micuţul, ce, până mai ieri, funcţiona foarte bine.
Nu schimba dintr-odată ritualul de somn sau de hrănire, pentru că rişti să stabileşti reguli care nu te vor avantaja. De exemplu, poate părea convenabil să începi să-ţi legeni puiul ca să adoarmă mai uşor, dar acest lucru funcţionează doar pe termen scurt, pentru că, probabil, nu vei fi de acord să-ţi adormi copilul în braţe câteva luni la rând. Rămâi consecventă, iar micuţul se va reîntoarce la vechile obiceiuri odată ce şi-a consolidat noua deprindere şi, ca atare, nu-l mai preocupă cu desăvârşire.
Fără stres!
Este posibil ca puseul de creştere să fie perceput de către micuţ ca o dezordine căreia nu-i poate face faţă întotdeauna. În funcţie de cât de mult îl solicită o anumită deprindere, copilul poate reacţiona cu nervozitate, supărătoare atât pentru el, cât şi pentru cei din jur. E bine să poţi diferenţia această dispoziţie particulară de o stare de boală şi să nu exagerezi dând o altă însemnătate unei situaţii absolut fireşti din viaţa copilului tău. Dacă ai tendinţa de a-ţi găsi pretexte pentru a întrerupe alăptarea sau a face schimbări drastice în programul copilului tău, e de preferat să te adresezi medicului. În cele mai multe dintre cazuri, după un consult al micuţului, specialistul te va linişti.
O adevărată comoară La naştere, sistemul nervos al copilului este puţin dezvoltat, de aceea aptitudinile lui sunt reduse. Dar nesfârşite posibilităţi aşteaptă să iasă la iveală, pe măsură ce puiul creşte. Fii alături de el încurajându-i succesele şi îngăduindu-i eşecurile.