Esti aici
Femeia.ro > Familie > Copilul > Si au trait fericiti pana la nastere!? 3 cupluri, 3 povesti

Si au trait fericiti pana la nastere!? 3 cupluri, 3 povesti

Venirea pe lume a unui copil poate pune la incercare nu doar sentimentele, ci chiar relatia in cupluri. Sa fie oare bebe cel care va uneste sau dimpotriva?
Te aşteptai ca naşterea odorului tău să-ţi dea puţin peste cap obiceiurile zilnice, dar nu-ţi închipuiai că poate să-și pună amprenata şi pe armonia de cuplu, nu-i aşa? Dar, imediat ce puiul vostru a venit pe lume, nu doar priorităţile voastre s-au schimbat, ci şi misiunea, menirea în cadrul familiei. Lipsa de experienţă ca părinţi, dar şi dorinţa de a face totul perfect, la care se mai adăugă nopţile nedormite, schimbările hormonale şi împuţinarea momentelor de tandreţe, toate funcţionează într-un singur sens – îndepărtarea emoţională în cupluri. Cu toate acestea, cu răbdare şi puţin efort, e posibil să reaprindeţi scânteia dragostei.

Ne pierduserăm spontaneitatea

Cine? Alina şi George Macaveiu, părinţii lui Aron
Mărul discordiei: Alina, 28 de ani, şi George, 33 de ani, obişnuiau să-şi petreacă serile de sâmbătă urmărind filme până târziu, iar duminica nu se ridicau din pat până la prânz. Apoi, ea pleca să cutreiere magazinele, în timp ce el citea ştirile pe internet. După naşterea lui Aron, niciunul dintre ei nu a mai avut timp pentru activităţile obişnuite din weekend. Ceea ce se întâmplă în multe cupluri.
Pledoaria ei: Eram deja de trei luni acasă cu Aron. Trei luni în care nu făcusem altceva decât să am grijă de el. Eram oarecum invidioasă pe prietenii mei care se distrau şi îmi era dor de libertatea mea. Mi-am revărsat frustrarea pe George, pentru că el avea tendinţa de a-şi păstra obiceiurile – se uita la televizor în timp ce eu schimbam scutecele, ieşea cu prietenii când eu încercam să potolesc colicele micuţului sau, dacă era acasă, se prefăcea că nu aude plânsetele lui Aron. Eram furioasă – parcă eram o mamă singură!
Pledoaria lui: Aron avea nevoie de atenţie permanent, aşa că ne-am pus relaţia pe plan secundar. Şi mie îmi era dor măcar să stau de vorbă cu Alina, să râdem din nimicuri, aşa cum făceam pe vremuri. Dar eram conştient că nu m-aş fi simţit în largul meu dacă l-aş fi lăsat pe Aron în grija unei persoane străine pentru ca noi să plecăm undeva şi să ne distrăm. Şi, lipsa timpului petrecut şi-a spus cuvântul.
Strategia pentru reconciliere: Multe cupluri au aşteptări nerealiste cu privire la organizarea timpului, odată cu venirea pe lume a unui copil. Se impune o radiografie a relaţiei. Sunteţi fericiţi, fiecare separat dar şi împreună? Sau poate că monotonia şi rutina care s-a instalat vă îndepărtează unul de celălalt? Chiar dacă nu erai adepta unui program bine pus la punct, acum e momentul să faci un plan cu activităţi care să cuprindă şi timpul vostru liber. E important să găsiţi pe cineva de încredere care să fie dispus să stea cu copilul o oră-două şi să mergeţi doar voi amândoi la o plimbare. Nu trebuie să fie nici costisitoare, nici îndelungată escapada voastră, pentru că orice activitate distractivă vă apropie.
Cum s-au descurcat? Alina şi George au reuşit să-şi dea seama că nu certurile le vor salva relaţia, ci organizarea timpului. Au căzut de acord să-şi împartă responsabilităţile. Bona nu costituie o opţiune. Însă, când vin părinţii în vizită (de obicei o dată pe lună), merg amândoi la restaurant. De asemenea, Aron şi-a reglat acum programul de somn şi, începând cu ora opt seara, amândoi sunt liberi să se relaxeze.

Ne certam din cauza banilor

Cine? Cristina şi Ionuţ Băcilă, părinţii Simonei
Mărul discordiei: Cristina, 31 de ani, este o tânără căreia îi place să fie elegantă. Până să nască, lucra ca asistent marketing şi natura serviciului o provoca să fie mereu la patru ace. Nici banii nu erau o problemă, aşa încât Cristina îşi putea face câte un cadou costisitor. Acum, cu încă un membru în familie, Ionuţ (şi el în vârstă de 31 de ani) se teme că, din cauza cheltuielilor ei, economiile se vor împuţina şi vor fi obligaţi să apeleze la împrumuturi. Iar asta este o discuție în multe cupluri.
Pledoaria ei: Niciodată nu am fost o fire risipitoare, însă mereu mi-am permis să-mi cumpăr ceva, când am vrut, fără să intru în datorii sau să nu mai pot plăti facturile. De când s-a născut Simona însă, cred că am cumpărat prea multe lucruri pentru ea, iar Ionuţ a început să-mi ceară socoteala pentru orice bănuţ cheltuit. Mă deranja această nevoie de control a lui, nu mă simţeam confortabil când venea seara acasă şi mă întreba cât a costat orice nimic.
Pledoaria lui: Părea că în fiecare zi contul din bancă se subţiază. Ba hăinuţe, pe care Simo le îmbrăca o singură dată şi-apoi îi rămâneau mici, ba jucării, cu care fetiţa poate se va juca vreodată, ba decoraţiuni pentru casă. Nu erau cheltuieli utile, ci mai degrabă cumpărături făcute sub impulsul momentului. Am rugat-o pe Cristina să fie mai cumpătată, acum că suntem trei. Nu i-am reproşat cumpărăturile fireşti, ci doar pe cele exagerate, pe cele inutile.
Strategia pentru reconciliere: De cele mai multe ori, în multe cupluri nu se vorbește despre finanţe până nu apare copilul. Dar apoi, banii comuni se împart la trei, nu la doi, ceea ce ar putea însemna serioase reduceri din bugetul familiei. Tocmai de aceea, se impune o evidenţă a veniturilor şi repartizarea lor înţeleaptă pe categorii, chiar înainte de a se naşte copilul. Aşadar, faceţi un bilanţ – discutaţi împreună cât anume puteţi aloca pentru fiecare cheltuială în parte şi concepeţi planuri financiare pe termen mediu. După o perioadă de şase luni, revizuţi bilanţul – vedeţi cât s-a cheltuit de fapt şi cât aţi putut economisi.
Cum s-au descurcat? Cei doi au vorbit cu contabilul firmei unde lucra Cristina, iar omul a fost suficient de amabil pentru a-i ajuta să-şi conceapă un plan financiar. Astfel, cumpărăturile online s-au dovedit a fi cea mai bună variantă pentru Cristina. Departe de tentaţiile marilor magazine, tânăra mămică a reuşit să nu mai cheltuiască bani pe lucruri netrebuincioase, rămând strict la lista de cumpărături obligatorii. Cu toate acestea, Ionuţ încă nu reuşeşte să economisească atât cât şi-ar fi dorit, dar măcar nu se mai ceartă la fel de mult.

Ne luptam pentru întâietate

Cine? Andreea şi Alin Corsaru, părinţii Antoniei
Mărul discordiei: Odată ce a născut, Andreea şi-a luat foarte în serios rolul de mamă, excluzându-l pe Alin din orice activitate părintească. Totul în legătură cu Antonia trebuia să se desfăşoare după cum spunea ea şi niciodată după modelul lui. Dacă cumva Alin făcea altfel decât ar fi vrut Andreea, izbucneau certuri pentru ca apoi ea să impună un „tratament al tăcerii”, pur şi simplu întrerupând orice comunicare între ei doi. În câte cupluri nu se întâmplă așa?
Pledoaria ei: Ca orice mamă la primul copil, nu ştiam nimic, dar vroiam să fac totul perfect. Am început să citesc cărţi despre creşterea copilului şi vorbeam cu alte mame, mai experimentate. Încercam să-mi cresc copilul ca la carte, însă Alin îmi zădărnicea toate planurile. De pildă, îi făcusem Antoniei un program de somn, iar el venea acasă şi-o trezea, ca să se joace cu ea. Apoi, nu mai reuşeam s-o adorm cu orele. Era frustrant să văd că nu are încredere în deciziile mele şi că pierdeam timp punând în aplicare ideile lui. Iar când acestea dădeau greş, revenea până la urmă tot la metoda mea.
Pledoaria lui: Niciodată nu am fost genul de bărbat care zice „Da, doamnă, să trăiţi!”, aşa că Andreea nu ar fi trebuit să fie surprinsă de atitudine mea. Am şi eu personalitatea mea. Şi-apoi, cine zice că numai cărţile au dreptate? Pe mine, mama m-a îngrijit după cum a simţit şi eu zic că a făcut o treabă excelentă. Dar, e adevărat că eu şi soţia mea avem personalităţi foarte diferite. Spre deosebire de ea, eu iau viaţa mai uşor, nu mă stresez atât. Şi Andreei îi cam plăcea această latură nonconformistă a mea, până să devenim părinţi. Dar, acum simte nevoia să se panicheze pentru absolut orice iese din program.
Strategia pentru reconciliere: În cupluri apar frecvent discuții pe tema cui are dreptate, important este ca discuţiile să fie constructive. Fiecare are propria idee despre cum se creşte un copil, dar e bine ca amândoi să-şi găsească rolul în cadrul familiei extinse. În plus, tatăl deseori se simte dat la o parte, în măsura în care mama îi dă celui mic aproape toată atenţia sa. Iar mama simte că tatăl nu are destul de multe informaţii aşa încât să aibă încredere în deciziile lui.
Ideea salvatoare ar fi ca tatăl să înceapă să se instruiască încă înainte ca bebe să vină pe lume, aşa încât tânăra mamă să capete încrederea că el ştie ce face. Dacă ai un astfel de soţ, explică-i că e normal să-şi dorească să petreacă timp cu copilul lui, dar asta nu înseamnă să-i dea peste cap întregul program.
Cum s-au descurcat? La trei luni de la naşterea Antoniei, Alin a cedat în faţa Andreei, doar ca să nu-l mai cicălească. Încă se mai ceartă, pentru că Andreea ţine la ordine, iar Alin a rămas o fire boemă. Dar, în timp, temperamentele celor doi îi vor fi benefice fetiţei, pentru că părinţii se vor completa reciproc, chiar dacă acum nu conştientizează acest lucru.

Foto: Guliver / Thinkstock

Comments

comments